Asigurări sociale. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.277
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1636 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.27,.A,.13, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, lipsind intimata-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei-contestatoare s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, înmânează recurentei-intimata Casa Județeană de Pensii D, un exemplar al întâmpinării intimatei-contestatoare.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, solicită admiterea recursului potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul cererii promovate, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar, pe fond respingerea acțiunii cu consecința menținerii deciziilor emise de către instituția ce o reprezintă ca fiind legale și temeinice.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/17.04.2008 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.05.2008 și restituirea unei sume de bani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 550/2000 a fost pensionată pentru pierderea capacității de muncă din cauze medicale, iar ulterior în anul 2001 s-a menținut încadrarea în gradul de invaliditate, făcându-se mențiunea că este nerevizuibilă.
La data de 17.04.2008 prin decizia nr. - emisă de Casa de Pensii D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și obligarea sa la plata sumei de 9226 lei, reprezentând pensia încasată necuvenit în perioada 01.05.2005 - 01.05.2008, considerându-se că a încasat suma respectivă necuvenit.
A mai precizat reclamanta că la baza deciziei menționate a stat decizia nr. 274/01.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M, prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 550/09.11.2000.
Învederează reclamanta că a formulat contestație împotriva deciziei nr. 274/2008 la Casa Județeană de Pensii, însă nu a primit nici un răspuns.
De asemenea, s-a invocat faptul că în decizia atacată nu s-a precizat nici un motiv legal care ar justifica încetarea plății pensiei, făcându-se referire doar la art. 91 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 187 din același act normativ, fiind invocată și decizia de anulare emisă la 27.04.2008.
Consideră reclamanta că aste aspecte evidențiază faptul că decizia contestată este nelegală și abuzivă atât timp cât intimata avea posibilitatea de a solicita efectuarea unei noi expertize medicale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 87 din Legea nr.19/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că decizia contestată este legală și temeinică deoarece în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6 - 12 luni până la împlinirea vârstei standard de pensionare. Reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a făcut pe baza unor documente contrafăcute.
De asemenea, a mai invocat intimata faptul că petiționara nu a respectat prevederile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și anume nu a contestat decizia în termen de 30 zile de la comunicare la Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, iar ulterior la instanța de judecată.
La termenul din 21.10.2008, instanța a admis cererea de conexare a dosarului nr- la dosarul nr-. În primul dosar menționat aceeași reclamantă a solicitat anularea deciziei nr. 936/2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Prin această decizie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, s-a respins contestația la decizia nr. 274/2008 a
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1636/21.10.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr. 936/12.06.2008 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, decizia nr. 274/04.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M și a deciziei nr. -/2008 emisă de CJP
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că CNPAS, prin serviciul de audit și control, a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul Medical M, în baza art.39 din secțiunea C, punctul III din Ordinul nr.340/2001 invocat.
S-a mai reținut că în urma controlului s-au constatat deficiențe, care au fost indicate, și s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la cabinetul Medical M, suspectată de falsificarea documentelor din dosarele medicale, fără a exista indici cu privire la faptul că petentul ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.
A arătat instanța de fond că anularea deciziilor medicale înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei sale este nelegală.
De asemenea, a mai reținut prima instanță faptul că anularea deciziei de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce efecte decât pentru viitor, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340/2001.
Așa fiind în cazul în care se constatau deficiențe cu privire la derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
A considerat instanța de fond că neprocedând în acest mod intimata a încălcat prevederile Ordinului 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate. Concluzia care se desprinde este aceea a culpei intimatei care invocă drept motiv de încetare a pensiei și de recuperare a sumei de 9226 lei, propriile greșeli în aplicarea prevederilor legale și în gestionarea documentelor medicale și nu a petentului care nu are obligația de a dovedi prezentarea sa la toate termenele de revizuire și de depunere la acele termene a documentelor medicale.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat s-a reținut de către prima instanță că la baza emiterii deciziei de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001 în condițiile în care, temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizie, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNAPS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNAPS-Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat se susține că instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a depus la dosar documente medicale ori faptul că deține asemenea documente denotă că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, care nu a expertizat-o pe reclamantă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.274/04.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă nr.550/09.11.2000 emisă pentru intimata-reclamantă, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.24157/04.04.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.19.418/27.04.2007 (filele 21-22 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza Nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS din cadrul Casei Județene de Pensii D, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control, se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță.
Intimata reclamantă s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.247/04.04.2008 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, text de lege menționat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat decizia nr.936/12.06.2008 prin care a respins contestația având în vedere lipsa documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
Recurenta pârâtă a încălcat însă dispozițiile art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, în raport de care, la soluționarea contestației, trebuia să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, institut al cărui aviz este obligatoriu și definitiv, fiind neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia solicitarea avizului nu ar fi obligatorie, ci opțională.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata reclamantă nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși din conținutul notei de constatare nr.24157/04.04.2008 întocmită în urma controlului rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă nr. 550/09.11.2000, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei reclamante neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei nr. 550/09.11.2000.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, soluția tribunalului, care a anulat anulat decizia nr. 936/12.06.2008 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, decizia nr. 274/04.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M și a deciziei nr. -/2008 emisă de CJP D, apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1636 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.27,.A,.13, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
- - --- - -- -
Grefier
-
2 ex./13.03.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
