Asigurări sociale. Decizia 278/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 278
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1960 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - domiciliată în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare din partea intimatei-contestatoare și anexat, în xerocopie împuternicirea avocațială nr. 9 /12.02.2010 a domnului avocat din cadrul Baroului D și chitanța din 12.02.2010, în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatoarea - a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziei nr. -/16.07.2009 emisă de intimată, precum și împotriva deciziei nr.978/05.06.2009 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, prin care s-a respins contestația petentei împotriva deciziei nr.181/13.03.2009 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acestora.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin decizia nr. -/16.07.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății pensiei sale de invaliditate începând cu data de 12.12.2006 și restituirea sumei de 10187 lei reprezentând pensie de invaliditate încasată în perioada 12.12.2006-01.07.2009.
A mai susținut contestatoarea că a fost pensionată pe caz de boală pentru pierderea capacității de muncă, iar deciziile contestate au emise fără examinarea sau expertizarea contestatoarei de vreo comisie medicală, starea de sănătate a acesteia agravându-se în realitate.
De asemenea, s-a arătat că deși contestatoarea a respectat indicațiile Cabinetului de Expertiză Medicală și a prezentat documentele cerute, a fost anulată decizia asupra capacității de muncă pentru motive necunoscute contestatoarei, iar în cauză sunt aplicabile prevederile art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001 în sensul că decizia emisă ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare și, în plus, deciziile necontestate în termen au devenit definitive și au intrat în circuitul civil.
Totodată, s-a susținut că anularea deciziei asupra capacității de muncă nu a avut în vedere criterii medicale și nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul act, iar pentru trecut nu se putea dispune anularea decât în baza unei hotărâri definitive.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât contestatoarea nu a urmat procedura privind revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme, așa cum reiese din nota de constatare a Direcției Control și Combatere Fraudă din cadrul CNPAS.
În ședința publică din 04.11.2009, intimata a invocat și excepția tardivității introducerii contestației împotriva deciziei nr.978/2009 arătând că această decizie a fost contestată peste termenul prevăzut de lege, depunând la dosar dovada de comunicare a deciziei nr.978/2009 către contestatoare.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1960 pronunțată la 4 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a dmis excepția tardivității introducerii contestației formulată împotriva deciziei nr.978/05.06.2009 și a respins ca tardiv introdusă contestația împotriva acestei decizii.
Prin aceeași sentință, s-a admis în parte contestația și s- anulat decizia nr.-/16.07.2009 dispunându-se exonerarea contestatoarei de la plata sumei pe perioada 12.12.2006 -01.07.2009, intimata fiind obligată și la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/16.07.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a contestatoarei și recuperarea sumei de 10187 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 12.12.2006-1.07.2009, invocându-se faptul că a fost revizuită decizia de încadrare în grad de invaliditate, prin decizia nr.181/13.03.2009.
S-a mai reținut că decizia nr.181/13.03.2009 a fost contestată de petentă, contestație respinsă prin decizia nr.978/05.06.2009 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, iar din borderoul atașat la dosar rezultă că petentei i-a fost comunicată această decizie, ce a fost primită la data de 12.06.2009, contestația împotriva acesteia fiind introdusă la instanță după aproximativ două luni, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 56 alin 2 din Legea nr. 19/2000.
Așa fiind, tribunalul a admis excepția tardivității invocată de intimată și a respins ca tardiv formulată contestația împotriva acestei decizii.
În ceea ce privește cealaltă decizie, s-a reținut că a fost efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul Medical M de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de audit Intern și Control, controlul având loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001 și s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
Totodată, s-a arătat că în mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, această activitate având loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive, concluzie ce rezultă din prevederile art.39 alin. 3 din Ordinul 340/ 2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Prin urmare, a concluzionat tribunalul, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, considerente pentru care contestația a fost admisă în parte în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că prima instanță a admis excepția tardivității în raport de decizia de revizuire nr.978/05.06.2009 și cu toate acestea, în mod eronat instanța a anulat în parte decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate deoarece aceasta a avut la bază decizia de revizuire, decizie ce nu a fost anulată, astfel că decizia de încetare nu mai putea suporta nicio modificare.
În plus, arată recurenta, în spețe similare Tribunalul Dâmbovițaa dat soluții diferite, respingând acțiunea și față de decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate.
Se învederează, în continuare, că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-o pe intimată.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns criticilor formulate de recurentă, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată suportate în recurs de către intimată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.181/13.03.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, având nr.4330/24.11.2006, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
Ulterior, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/16.07.2009, prin care, având în vedere decizia de revizuire nr. 181/13.03.2009 a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate intimatei-contestatoare începând cu data de 12.12.2006 și recuperarea sumei de 10187 lei de la aceasta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 12.12.2006-01.07.2009.
Intimata-contestatoare s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 181/13.03.2009 Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, primind decizia nr.978/5.06.2009 a Casei Județene de Pensii D-Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate și nerespectării procedurii legale de expertizare medicală.
Decizia nr.978/5.06.2009 a Casei Județene de Pensii D-Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă a fost comunicată intimatei-contestatoare la data de 12.06.2009, conform dovezii depusă la dosarul de fond de către recurentă, astfel că, în raport de data introducerii contestației la instanță-10.08.2009, în mod corect tribunalul a respins ca tardivă contestația formulată împotriva deciziei nr.978/5.06.2009, peste termenul legal de 30 zile de la comunicare prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Cu toate acestea, în mod justificat prima instanță a avut în vedere la pronunțarea soluției disp.art.39 din Ordinul nr.340/2001 reținând că rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Astfel, în cuprinsul deciziei nr. 181/13.03.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.3728/6.03.2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.3728/6.03.2009 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Control Intern a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect tribunalul a făcut trimitere în fundamentarea sentinței la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta face referire în ultimul motiv de recurs la considerente pe care tribunalul nu le-a reținut în argumentarea soluției nereținându-se ca situație de fapt de către prima instanță aspecte legate de depunerea de către contestatoare a documentelor medicale și la M, altele fiind motivele pentru care a fost pronunțată sentința atacată.
De asemenea, practica judiciară invocată de recurentă constând în soluții contrare, de respingere a contestației, pronunțate de același tribunal în spețe similare, nu poate constitui un argument pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de aceasta, practica judiciară neconstituind izvor de drept și mai mult, hotărârile pronunțate în primă instanță de tribunal sunt supuse controlului judiciar în urma declarării recursului de către partea interesată.
De menționat, că potrivit art.61 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală, astfel că în raport de situația de fapt din speța dedusă judecății, în care decizia de revizuire medicală a rămas definitivă în modalitatea mai sus arătată și ținând cont și de prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, corect avute în vedere de prima instanță, s-ar fi justificat numai anularea în parte a dispoziției contestate, în sensul încetării pensiei începând cu 01.04.2009-reprezentând luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire, rămasă definitivă și exonerarea de plata sumei imputate numai pentru perioada 12.12.2006-01.04.2009.
Recurenta nu a invocat însă, sub nicio formă în motivele de recurs, drept critică adusă sentinței primei instanțe, nelegalitatea sentinței în raport de aceste dispoziții legale, criticile aduse de aceasta în recurs fiind cele mai sus expuse, în funcție de care s-a solicitat respingerea contestației împotriva deciziei nr.-/16.07.2009 a Casei Județene de Pensii În acest context, în lipsa unei atare critici exprese-ce nu constituie o nulitate de ordine publică, astfel încât trebuia invocată prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs conform prevederilor art.3021alin.1 lit.c și art.303 alin.1 din Codul procedură civilă- Curtea nu poate proceda, practic, din oficiu, la admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței sub aspectul arătat.
Pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat suportat de intimată în recurs, potrivit chitanței doveditoare din 12.02.2010 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1960 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - domiciliată în comuna, județul
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - - -- -
Cu opinie separată
Grefier
Cu opinie separată, în sensul că:
Admite recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1960 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - domiciliată în comuna, județul
Modifică în parte sentința în sensul că anulează în parte decizia nr. -/16.07.2009 și dispune exonerarea reclamantei de la plata sumei doar pentru perioada 12.12.2006-1.04.2009 urmând a se reface calculul sumei datorate de către Casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta la plata 500 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Judecător Grefier
--- -
OPINIE SEPARATA
În opinia subsemnatei soluția ce se conturează din actele și lucrările dosarului este aceea de admitere recursul intimatei și de modificare în parte sentinței în sensul anulării în parte a deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și recuperare suma încasată cu titlu necuvenit, nr.-/16.07.2009, care nu își putea produce efectele decât începând cu data de 1.04.2009, luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală nr. 181/13.03.2009 cu consecința exonerării contestatoarei de la restituirea pensiei pentru perioada 12.12.2006 -01.04.2009, suma încasată necuvenit se impunea a fi recuperată doar pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2009, urmând a se reface calculul sumei de recuperat de
La baza acestei soluții stau aceleași considerente invocate de colegele mele în motivarea opiniei dominante și anume dispozițiile art. art.61 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală, respectiv începând cu luna iunie 2009 în speța dedusă judecății.
Și în raport și de prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, decizia emisă de oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ca urmare a acțiunii de control, se aplică doar de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Cu alte cuvinte, decizia de revizuire nu retroactivează asftel că pensia de invaliditate nu poate înceta decât începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
În opinia personală, în baza motivului de recurs prin care se arată că " în mod eronat instanța de fond a anulat decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, deoarece aceasta a avut la bază decizia de revizuire, ce nu a fost anulată, motiv pentru care considerăm că decizia de încetare nu mai putea suferi nicio modificare" instanța de recurs avea a verifica temeinicia și legalitatea deciziei de încetare si recuperare pensie de invaliditate raportat la decizia de revizuire care a stat la baza ei.
Faptul că recurenta susține că aceasta este legală și întemeiată în întregul ei nu oprește instanța de recurs să constate că este doar parțial legală și întemeiată, raportat la decizia de revizuire, având în vedere și principiul de drept " cine poate mai mult, poate și mai puțin", sau, cu alte cuvinte, fiind investită cu reexaminarea în integralitatea ei a deciziei de recuperare și încetare a plății pensiei, se poate constata că susținerile potrivit cărora are la baza o decizie de revizuire definitivă sunt reale doar cu privire la o parte din perioada de timp reținută în cuprinsul ei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 3041pr.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pentru toate aceste considerente, soluția era de admitere recursului intimatei și de modificare în parte sentinței în sensul anulării în parte deciziei nr.-/16.07.2009 și exonerării reclamantei de la plata sumei doar pentru perioada 12.12.2006- 01.04.2009, urmând a se reface calculul sumei de recuperat de, și cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
- - -
/VS
4 ex./ 11.03.2010
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Pentru opinia separată
Red.
17.03.2009
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
