Asigurări sociale. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 322

Ședința publică din data de 18 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu

Judecător - - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1625 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea domiciliată în comuna, sat Români, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatei contestatoare, care a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziei nr. -/2.05.2007 emisă de intimată și a deciziei nr. 395/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că deciziile menționate au fost eliberate de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M fără a respecta procedura, iar înscrisurile poarta semnătura și ștampila aceluiași doctor expert al asigurărilor sociale.

A mai arătat contestatoarea că prin decizia nr. -/2.05.2007 s-a dispus recuperarea sumei de 7448 lei reprezentând pensie de invaliditate încasată în perioada 1.05.2004-1.05.2007, iar deciziile contestate sunt nelegale și netemeinice întrucât nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr.19/2000, la care s-a făcut referire.

A mai susținut contestatoarea că nu îi pot fi imputate greșelile intimatei, iar nota de constatare menționată în decizia nr. -/2.05.2007 nici nu i-a fost comunicată, neavând cunoștință de conținutul acesteia.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației întrucât în conformitate cu prevederile art. 62 alin 1 din Legea nr. 19/2000 pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, iar la revizuirea medicală periodică contestatoarea nu s-a prezentat, astfel că menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme, în acest sens fiind întocmită și nota de constatare nr.18771 din 25.04.2007 de către Direcția audit Intern și Control din cadrul în care sunt menționate viciile identificate în deciziile medicale anulate.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1625 din 21.10.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr.395/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr.-/2.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 395/27.04.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise contestatoarei în perioada 2001-2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.

S-a mai reținut că prin decizia nr.-/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7448 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.05.2004-1.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.

De asemenea, s-a arătat că fost efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul Medical M de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția Audit Intern și Control, controlul având loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001 și s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.

A mai arătat tribunalul că în prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată și nici nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale neanulându-se deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.

Așa fiind, s-a conchis că anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei este nelegală.

Totodată, s-a arătat că în mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, această activitate având loc în baza art. 39 din Ordinul nr. 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive, concluzie ce rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001, care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".

Prin urmare, a reținut instanța, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.

Pe de altă parte, s-a reținut că întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.395/2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor este posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 neprevăzând modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată.

A mai arătat tribunalul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act.

Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.

Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.

În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.

Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-o pe intimată.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.

Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Prin decizia nr.395/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, expres enumerate în cuprinsul acesteia, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.

La numai câteva zile de la emiterea deciziei nr. 395/27.04.2007 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/2.05.2007, prin care, având în vedere decizia de anulare nr. 395/27.04.2007, a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatei-contestatoare și recuperarea sumei de 7448 lei de la aceasta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.05.2004 - 1.05.2007.

În cuprinsul deciziei nr. 395/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.18771/25.04.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.

Controlul consemnat în nota de constatare nr.18771/25.04.2007 invocată de recurentă, a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical

În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.

Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.

Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.

În consecință, nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise intimatei -contestatoare.

În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1625 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, sat Români, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2009.

Președinte Judecători

--- - --- - - -

Grefier

/VS

2 ex./13.03.2009

f--Trib.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Ploiesti