Asigurări sociale. Decizia 379/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 379
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2025 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, S, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 15 februarie 2010, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul.
Avocat, pentru intimatul-contestator, depune la dosar întâmpinare, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimatul-contestator, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței nr. 1 din 15.02.2010 privind plata onorariului de avocat în sumă de 600 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
La data de 24.09.2009 s-a înregistrat la Tribunalul Dâmbovița, contestația formulată de către reclamantul împotriva deciziei nr.1524/14.09.2009 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și a deciziei nr.831/17.07.2009 emisă de Cabinetul de expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M, solicitând anularea acestora.
În motivare, reclamantul a arătat că deciziile contestate nu conțin elementele de bază cerute de lege și nu a fost citat să se prezinte în fața medicului expert, contrar prevederilor art.37 cap.III secțiunea C din ordinul nr.340/04.05.2001 al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar rezultatele constatărilor Direcției de audit și Control Intern asupra cabinetelor medicale nu pot avea efecte retroactive, ci numai pentru viitor.
S-au anexat în copie deciziile contestate.
La data de 20.10.2009 s-a solicitat completarea cererii în sensul anulării deciziei nr. -/01.10.2009 și exonerarea de la plata sumei de 17656 lei reprezentând pensie de invaliditate pe perioada 01.09.2006 - 01.09.2009.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, întrucât în conformitate cu prevederile art.62 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6 -12 luni până la împlinirea vârstei standard de pensionare, iar reclamantul nu a urmat această procedură legală la revizuirea medicală din iulie 2006, menținerea gradului de invaliditate făcându-se pe baza unor documente neconforme, așa cum a rezultat din nota de constatare nr.37164/4.12.2008.
S-au anexat în copie: deciziile contestate, nota de constatare și nota de relații dată de medicul expert.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2025 din 11 noiembrie 2009, admis cererea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul, a anulat deciziile nr. 831/17.07.2009, nr. 1524/14.09.2009 și nr.-/01.10.2009 și a dispus exonerarea de la plata sumei de 17656 lei a reclamantului cu repunerea părților în situația anterioară.
Pârâta a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 831/17.07.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a dispus revizuirea deciziei asupra capacității de muncă nr.448/06.12.1999, pe motiv că nu a fost respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și revizuire medicală, titularul nu a primit aviz de pensionare, nu a fost consultat de medicul expert.
În baza acestei decizii, care a fost contestată de către reclamant la Casa Județeană de Pensii D și în urma contestației, s-a emis decizia nr.1524/14.09.2009, prin care s-a respins această contestație, iar la 01.10.2009 s-a emis decizia nr.- prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate pentru reclamant și recuperarea sumei de 17656 RON, încasată 01.09.2006 - 01.09.2009.
Și această decizie, alături de celelalte două decizii, a fost contestată de către reclamant și face obiectul prezentei cauze.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de Audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă -Cabinetul Medical M, întocmindu-se nota de constatare nr. 9378/19.06.2009.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control avea dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39, Secțiunea C, pct.III din Ordinul 340 /2001, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie a rezultat din prevederile art.39 alin. 3 din Ordinul 340/ 2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care s-au constatat deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Despre modul de soluționare trebuia informată și partea interesată.
Mai mult, deciziile medicale emise pentru cazurile revizuite, pentru care trebuia aplicată procedura referitoare la revizuirea medicală din Secțiunea C, cap.II al Ordinului nr.340/2001, respectiv examinarea persoanei în cauză și a documentației medicale de către medicul expert al asigurărilor sociale, procedură pe care pârâta nu a respectat-o, toate deciziile au fost emise fără examinarea reclamantului, puteau fi contestate în conformitate cu prevederile cap.III din aceeași secțiune, contestația fiind soluționată cu convocarea bolnavului prin citație, examinarea lui și a documentației din dosarul medical, procedură care de asemenea, nu a fost urmată de către pârâtă.
Prin urmare, aceasta nu își poate invoca propria sa culpă și nu putea dispune în anul 2009 încetarea plății de invaliditate începând cu data de 01.09.2006, adică retroactiv, față de dispozițiile legale mai sus menționate.
În atare situație, contestația, astfel cum a fost precizată, a fost admisă în parte, anulându-se cele 3 decizii contestate și pe cale de consecință s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii acestor decizii, respectiv a drepturilor de pensie începând cu 01.09.2006, la zi.
Pârâta a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr.9378/19.06.2009 a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Astfel, prin decizia nr.831/17.07.2009 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mar evizuit decizia nr.448/06.12.1999 asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-contestator, expres enumerate în cuprinsul deciziei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr.1524/14.09.2009 a fost respinsă contestația formulată de contestator, fiind menținută decizia nr.831/17.07.2009.
În cuprinsul deciziei nr.831/14.09.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.9378/19.06.2009 iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.9378/19.06.2009, a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimatul-contestator s-a adresat cu contestații împotriva deciziei nr. 831/17.07.2009 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziilor, iar acesta din urmă i-a comunicat decizia nr.1524/14.09.2009, conform căreia revizuirea dispusă prin decizia contestată nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a arătat că rămân valabile elementele deciziei nr.831/17.07.2009 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei nr.1524/14.09.2009 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimat, cât și al notei de constatare nr.9378/19.06.2009 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei nr.448/06.12.1999 asupra capacității de muncă emise intimatului contestator, indicată în cuprinsul decizia nr. 831/17.07.2009, această decizie (nr.448/06.12.1999) nefiind depusă la dosarul cauzei.
Nu rezultă din considerentele sentinței atacate că prima instanță și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2025 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, S, județul
Obligă recurenta-intimată la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./15.03.2010
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
