Asigurări sociale. Decizia 377/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 377

Ședința publică din data de 25 februarie 2010

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

-

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2155 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare, reprezentată de avocat, în substituire pentru avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 5874 din 25 februarie 2010, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură sub nr. 2362/15.02.2010, întâmpinare formulată de intimata-contestatoare.

Avocat, pentru intimata-contestatoare, depune la dosar întâmpinare, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat, pentru intimata-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței nr. 10 din 15.02.2010, privind plata onorariului de avocat în sumă de 700 lei.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D și a solicitat anularea deciziei nr. -/06.08.2009, prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.12.2007 și recuperarea sumei de 7254 lei, reprezentând pensia încasată în ultimii 3 ani.

Motivând în fapt cererea, contestatoarea a arătat că decizia a avut în vedere deficiențe tehnice, nu de ordin medical, decizia nr. 18881/19.11.2007 fiind considerată nelegală în urma unui autocontrol, că decizia atacată este întemeiată pe rezultatele controlului sau autocontrolului și produce efecte numai pentru viitor, că decizia anterioară de încadrare în grad de invaliditate a devenit definitivă și a produs efecte juridice, că nu era posibilă anularea deciziei pe motive de procedură imputabile contestatoarei, atâta timp cât s-a prezentat la termenele de revizuire și a dovedit că suferă de afecțiuni medicale care au permis încadrarea în gradul III de invaliditate.

Contestatoarea a mai menționat că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate constitui temei suficient pentru anularea deciziilor emise în perioada 2000- 2007, pentru că medicul expert nu are competența de a le anula, iar pe de altă parte, nu se poate invoca propria turpitudine pentru acoperirea unei nelegalități.

În drept, cererea a întemeiată pe dispozițiile art.87 din Legea nr. 19/2000.

Au fost anexate contestației, în copie, deciziile asupra capacității de muncă nr.611/23.03.2006 și nr.803/16.05.2007, decizia contestată și dovezi medicale referitoare la starea de sănătate a contestatoarei.

Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că decizia este legală și temeinică întrucât s-a constatat că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală și de stabilire a gradului de invaliditate, că decizia nr.946/15.12.2008 prin care s-au revizuit deciziile medicale anterioare nu a fost contestată, astfel că a devenit definitivă și a determinat emiterea deciziei de încetare a plății pensiei și recuperare a sumei reprezentând pensia încasată în ultimii 3 ani.

Prin sentința civilă nr.2155 din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația, s-a anulat în parte decizia cu privire la data încetării plății pensiei - 1.12.2007 și recuperarea sumei de 7254 lei, menținându-se măsura încetării plății pensiei de la data emiterii deciziei, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei 600 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/06.08.2009 emisă de intimată, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.12.2007 și recuperarea sumei de 7254 lei, reprezentând pensia încasată în perioada 01.12.2007 - 01.07.2009.

Conform dispozițiilor art. 39 alin.1, secțiunea C, capitolul III din Ordinul 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000, oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene și ale sectoarelor municipiului B au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate. Dispozițiile alin.3 prevăd că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."

Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor; pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.

Instanța de fond a apreciat că este de subliniat că modalitatea de anulare prin "revizuire" a deciziilor de încadrare într-un grad de invaliditate, devenite definitive prin necontestarea în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 56 (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excede normelor de procedură instituite de această lege și de Ordinul nr. 340/2001 cu privire la încadrarea sau menținerea gradului de invaliditate.

Nerespectându-se atât prevederile Ordinului 340/2001, cât și ale art. 56 din Legea nr. 19/2000, s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile pentru că deciziile de încadrare în grad de invaliditate fiind necontestate, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice depline.

Existența unor disfuncționalități în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M legate de gestionarea documentelor medicale sau încălcarea procedurii de revizuire medicală nu poate constitui motiv de revizuire, întrucât culpa aparține intimatei și nu contestatoarei, care nu are obligația dovedirii împrejurărilor prezentării la toate termenele de revizuire și a depunerii la acele termene a documentelor medicale.

Având în vedere culpa intimatei în organizarea activității de gestionare a documentelor medicale referitoare la încadrarea într-un grad de invaliditate și plata pensiei de invaliditate și după termenul stabilit pentru revizuire, instanța de fond a prezumat, în lipsa altor dovezi, că plata pensiei până la data emiterii deciziei contestate s-a efectuat în mod legal.

Prin urmare, efectele deciziei de încadrare în grad de invaliditate s-au produs până la data emiterii deciziei de încetare a plății pensiei, iar măsura încetării nu putea fi dispusă decât pentru viitor, așa cum se prevede prin dispozițiile legale arătate anterior.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă.

În motivarea recursului său, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că la baza controlului efectuat au stat disp. art. 39 din Ordinul 340/2001întrucât temeiul legal al anulării îl reprezintă art. 41 Cap. III Secțiunea C din Ordinul 340/2001 care prevede că, în caz de erori, deciziile rămase definitive pot fi revizuite de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS. Ca atare, recurenta a considerat că, în mod corect s-a dispus anularea deciziilor de încadrare ca urmare a Notei de Constatare a CNPAS.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a pus în discuție administrarea de probe și nu avut în vedere că decizia de încetare a pensiei de invaliditate este emisă pe baza unei decizii de revizuire rămasă definitivă prin contestarea ei numai la casa de pensii, nu și la instanța de judecată.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.-/06.08.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.12.2007 și recuperarea sumei de 7254 lei, reprezentând pensia încasată în perioada 01.12.2007 - 01.07.2009.

Conform dispozițiilor art. 39 alin.1, secțiunea C, capitolul III din Ordinul 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000, oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene și ale sectoarelor municipiului B au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate. Dispozițiile alin.3 prevăd că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."

Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.

Nerespectându-se atât prevederile Ordinului 340/2001, cât și ale art. 56 din Legea nr. 19/2000, s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile pentru că deciziile de încadrare în grad de invaliditate fiind necontestate, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice depline.

Existența unor disfuncționalități în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M legate de gestionarea documentelor medicale sau încălcarea procedurii de revizuire medicală nu poate constitui motiv de revizuire, întrucât culpa aparține intimatei și nu contestatoarei care nu are obligația dovedirii împrejurărilor prezentării la toate termenele de revizuire și a depunerii la acele termene a documentelor medicale.

Având în vedere culpa intimatei în organizarea activității de gestionare a documentelor medicale referitoare la încadrarea într-un grad de invaliditate și plata pensiei de invaliditate și după termenul stabilit pentru revizuire, în mod corect instanța de fond a prezumat, în lipsa altor dovezi, că plata pensiei până la data emiterii deciziei contestate s-a efectuat în mod legal.

Prin urmare, efectele deciziei de încadrare în grad de invaliditate s-au produs până la data emiterii deciziei de încetare a plății pensiei, iar măsura încetării nu putea fi dispusă decât pentru viitor, așa cum se prevede prin dispozițiile legale arătate anterior. Faptul că la baza deciziei de încetare a pensiei a stat o decizie de revizuire a acesteia care a rămas definitivă, nu are relevanță sub acest aspect.

Așa fiind, constată sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală și, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimate Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște, str.- - nr.1A, județul D, împotriva sentinței civile nr.2155 din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare. Domiciliată în comuna, județul

Obligă recurenta-intimată la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 februarie 2010.

Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./12.03.2010

dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița

judecători fond -; G

operator de date cu caracter personal;

număr notificare 3120/2006

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 377/2010. Curtea de Apel Ploiesti