Asigurări sociale. Decizia 376/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 376

Ședința publică din data de 25 februarie 2010

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

-

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2072 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, sat, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus note scrise formulate de intimata.

Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr. 3367/120 din data de 27.07.2009, a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr. 1132/30.06.2009 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de revizuire nr. 357/29.04.2009, emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, iar pe fond anularea deciziei de revizuire nr. 357/29.04.2009 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 1132/30.06.2009 i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de revizuire nr. 357/29.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă Contestatoarea a arătat că decizia de revizuire a fost vădit nelegală deoarece a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor referitoare la revizuirea medicală cuprinse în normele din 4 mai 2001 date în aplicarea Legii nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare aprobate prin Ordinul 340/2001. Astfel, revizuirea medicală a pensionarilor încadrați în grad de invaliditate se efectuează în termenul stabilit de medicii experți ai asigurărilor sociale de la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, care au în evidență pensionarul. Medicul expert după examinarea persoanei în cauză și a documentației medicale întocmită de unitatea sanitară care asigură asistența medicală de specialitate și de recuperare a invalidului, emite decizia medicală în 3 exemplare, în raport de starea de sănătate, înmânează un exemplar persoanei sub semnătură, al doilea exemplar îl trimite casei teritoriale de pensii iar pe cel de al treilea îl păstrează în dosarul medical, stabilind termenul de revizuire în funcție de recuperabilitatea afecțiunilor (6 luni - 12 luni).

Contestatoarea a mai arătat că această procedură nu a fost urmată de medicul expert, nu a fost supusă controlului medical obligatoriu, nu s-a respectat termenul de revizuire și nu a existat documentația medicală obligatorie,și anume referat medical cu consemnarea stării prezente, bilet de ieșire din spital, copie de pe foaia de observație clinică, examene complementare de laborator, explorări funcționale recente și date din fișa de evidență a bolnavului.

Se mai susține că la soluționarea contestației sale, intimata nu a respectat prevederile art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 577/2003 în sensul că la soluționarea contestației casa teritorială de pensii avea obligația de a consulta Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, avizul acestei instituții fiind obligatoriu.

În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 56 alin. 5, art. 87 și art. 155 din Legea nr. 19/2000 și pe dispozițiile pct. 12, pct. 37 și pct. 40, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Contestația a fost însoțită de împuternicire avocațială pentru contestatoare și de copii de pe următoarele acte: actul de identitate al contestatoarei, decizia nr. 357/29.04.2009, decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 1--/09.06.2005, decizia asupra capacității de muncă nr. 1614/31.03.2006, contestația formulată împotriva deciziei nr. 357/29.04.2009, decizia nr. 1132/30.06.2009, dovada de comunicare a deciziei nr. 1132 și acte medicale privind contestatoarea.

La termenul de judecată din data de 20.10.2009 intimata Casa Județeană de Pensii Dad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de către contestatoare, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin.1 din Legea nr. 19/2000 pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare. Intimata a arătat că nu a fost urmată procedura privind revizuirea medicală periodică de către, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme. Dat fiind faptul că decizia medicală a fost eliberată în baza unor proceduri și documente neconforme, iar începând cu anul 2005 nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de pensia de invaliditate,a arătat intimata, deciziile eliberate au fost legale și temeinice.

Intimata a mai arătat în întâmpinare că împotriva asistentei medicale din cadrul Cabinetului de expertiză M s-a început urmărirea penală iar decizia deținută de către contestatoare a avut la bază o procedură viciată motiv pentru care nu se putea efectua o reexpertizare a contestatoarei.

Întâmpinarea a fost însoțită de copie de pe decizia de încetare a plății pensiei nr. -/06.08.2009, de copii de pe deciziile contestate și de copie de pe nota de constatare a CNPAS nr. 6081/10.04.2009.

La termenul de judecată din data de 17.11.2009 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr- în temeiul dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă.

Prin cererea formulată în dosarul conexat, contestatoarea solicitat anularea deciziei nr. -/06.08.2009 emisă de către Casa Județeană de Pensii D, decizie prin care s-a stabilit încetarea plății pensiei de invaliditate a contestatoarei ș recuperarea sumei încasată în perioada 01.07.2006 -01.07.2009.

În motivarea cererii din dosarul conexat s-a arătat că procedura folosită de intimată în emiterea acestei decizii a fost contrară prevederilor legale iar pe rolul Tribunalului Dâmbovițas -a aflat dosarul în care contestatoarea a solicitat anularea deciziilor de revizuire în baza căreia s-a emis decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate. Cererea a fost însoțită de copie de pe decizia nr. -/06.08.2009 și de copii de pe deciziile și actele medicale deținute de către contestatoare.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2072 din 17 noiembrie 2009, admis contestațiile formulate de contestatoarea, a anulat decizia de revizuire nr. 357/29.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, decizia nr. 1132/30.06.2009 emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și decizia nr. -/06.08.2009 emisă de către Casa Județeană de Pensii D și a obligat intimata la plata sumei de 1547 lei către contestatoare, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr. 1132/30.06.2009 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de revizuire nr. 357/29.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, precum și anularea deciziei de revizuire.

A mai reținut tribunalul că prin cererea formulată în dosarul conexat nr-, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. -/06.08.2009 emisă de către Casa Județeană de Pensii

Pe fondul cauzei deduse judecății, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 357/29.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă nr. 1123/31.03.2006 cu motivarea că această din urmă decizie nu a respectat procedura legală de obținere în sensul că a fost emisă în lipsa unor documente medicale, în lipsa concluziilor medicului expert și în lipsa documentelor medicale de diagnostic.

Această decizie de revizuire a fost contestată în termen de către, iar prin decizia nr. 1132/30.06.2009 emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D s-a menținut decizia de revizuire cu motivarea că aceasta a fost legală.

În baza deciziei de revizuire nr. 357/29.04.2009, fără ca această decizie să fie definitivă deoarece era contestată la instanța de judecată, intimata Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr. -/06.08.2009 prin care s-a dispus încetarea pensiei de invaliditate a contestatoarei și recuperarea sumei încasate necuvenit pe perioada 2006 -2009.

Contestațiile, atât cea din dosarul inițial cât și contestația ce a făcut obiectul dosarului conexat nr- au fost considerate întemeiate și s-au anulat deciziile contestate, deoarece contestatoarea a făcut dovada că a fost pensionată din anul 2005 conform deciziei nr. -/09.06.2005 emisă de către Casa Județeană de Pensii D, iar ulterior, după prezentarea la revizuirea medicală din anul 2006 obținut decizia nr. 1614/31.03.2006 cu termen de revizuire în luna martie 2007. În baza acestor decizii de încadrare în grad de invaliditate intimata a plătit pensia de invaliditate fără a face în speță aplicarea dispozițiilor art. 62 alin.1 din Legea nr. 19/2000 în sensul de a dispune încetarea plății pensiei de invaliditate din luna următoare constatării neprezentării la revizuirea medicală periodică chiar dacă, conform propriilor recunoașteri ale contestatoarei, aceasta nu s-a prezentat la revizuirea din anul 2007, dar nu din motive imputabile.

În prezent, s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aceasta a fost suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.

De asemenea, nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grad de invaliditate pe acest motiv de către o instanță judecătorească.

Așa fiind, în cazul în care s-au constatat deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea sau revizuirea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.

Neprocedând în acest mod s-au încălcat prevederile Ordinului 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate și s-a dispus încetarea plății pensiei către contestatoare. Deciziile nu puteau fi revizuite decât în baza unei sentințe penale definitive sau, în cazul unui autocontrol, prin folosirea procedurii reexpertizării medicale a contestatoarei pe seama și cheltuiala intimatei, efectele urmând a se produce pentru viitor.

Concluzia care s-a desprins din actele existente la dosarul cauzei a fost aceea a culpei intimatei care a invocat drept motive ale revizuirii deciziei de încadrare în grad de invaliditate, propria sa culpă în aplicarea prevederilor legale și în gestionarea documentelor medicale și nu culpa contestatoarei.

De asemenea, intimata nu a respectat prevederile art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 577/2003 în sensul că la soluționarea contestației casa teritorială de pensii avea obligația de a consulta Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, avizul acestei instituții fiind obligatoriu.

Pentru cele ce preced, tribunalul a admis contestațiile, a anulat decizia de revizuire nr. 357/29.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, decizia nr. 1132/30.06.2009 emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D precum și decizia nr. -/06.08.2009 emisă de către Casa Județeană de Pensii

Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.

Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.

În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr.6081/10.04.2009 a CNPAS-Direcția audit Intern și Control.

Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.

În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.

Intimata -contestatoare a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat împotriva sentinței nr. 272 din data de 17 noiembrie 2009 și menținerea acesteia ca legală și temeinmică.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Astfel, prin decizia nr.357/29.04.2009 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mar evizuit decizia nr.1123/18.03.2005 asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Ulterior, prin decizia nr.1132/30.06.2009 a fost respinsă contestația formulată de contestatoare, fiind menținută decizia nr.357/29.04.2009.

În cuprinsul deciziei nr. 357/29.04.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 6081/10.04.2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.

Potrivit notei de constatare nr. 6081/10.04.2009 (filele 37-38) dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical

În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.

Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.

Intimata-contestatoare s-a adresat cu contestații împotriva deciziei nr. 357/29.04.2009 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziilor, iar acesta din urmă i-a comunicat decizia nr.1132/30.06.2009 conform cărora revizuirile dispuse prin deciziile contestate nu au avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a arătat că rămân valabile elementele deciziei nr. 357/29.04.2009 a Cabinetului de Expertiză Medicală

Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul adreselor emise de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare nr.6081/10.04.2009 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus revizuirea deciziei asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, măsură contestată ulterior de beneficiară.

În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea deciziei nr.357/29.04.2009 asupra capacității de muncă emisă intimatei contestatoare, indicată în cuprinsul deciziilor nr.1132/30.06.2009, și nici emiterea deciziei nr.-/06.08.2008 de încetare a plății pensiei de invaliditate.

În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2072 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, sat, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

- - --- - -

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored. /

4 ex./15.03.2010

f- Tribunalul Dâmbovița

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 376/2010. Curtea de Apel Ploiesti