Asigurări sociale. Decizia 499/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.499
Sedința publică din 13 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3862 din 11 decembrie 2008, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamant avocat -, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 2.03.2009 întâmpinare din partea pârâtei.
Se comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentantul reclamantului, acesta nesolicitând termen pentru a lua la cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond admiterea contestației, recalcularea pensiei cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 3862 din 11 decembrie 2008, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea intentată de reclamantul.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Veniturile rezultate din adeverința de care se prevalează reclamantul reprezintă, potrivit celor menționate de către fostul angajator, prime și suplimentări salariale, obținute în urma retribuirii muncii în acord global, pentru care s-a reținut, la data plății, contribuția de asigurări sociale. Cu toate acestea, instanța a apreciat că acestea nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, raportat la dispozițiile din art. 4 alin. 2 ale OUG nr. 4/2005 și din anexa nr. 1 la aceeași ordonanță.
Nu se poate reține în speță că veniturile dovedite prin adeverința depusă la dosar se identifică celor stabilite legal pentru calculul pensiei, respectiv că omisiunea de valorificare la acest calcul a veniturilor suplimentare reprezentând premii ori sume obținute în acord global contravine dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, adică principiului contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite". În fapt, principiul astfel consacrat presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implică și o proporționalitate între sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate. O atare proporționalitate nu ar fi de conceput în primul rând datorită faptului că întinderea unor astfel de prestații nu poate fi cunoscută anterior stabilirii lor, dat fiind că diferă în funcție de durata vieții beneficiarului, iar pe de altă parte pentru că ele se stabilesc și pe baza principiului solidarității sociale, consacrat în art. 2 lit. c al Legii nr. 19/2000, presupunând că toți participanți la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. În alți termeni, din contribuțiile de asigurări sociale achitate de unii asigurați se realizează și prestațiile cuvenite altor persoane, chiar în situațiile în care acestea din urmă au contribuit mai puțin la constituirea fondurilor de asigurări, în ipoteza anumitor riscuri sociale asigurate, cum ar fi incapacitatea de muncă determinată de boli sau accidente de muncă, de sarcină și lăuzie, etc.
Așadar, luând în considerare doar acest principiu, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă, putând fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent. La această concluzie se poate ajunge și prin aplicarea unor reguli de interpretare a normelor legale, care exclud posibilitatea aplicării principiilor de drept, atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese, acestea constituind izvor de drept, în timp ce principiile menționate pot fi valorificate ca un astfel de izvor doar subsidiar, în absența unor reglementări în sistemul de drept.
Raportat la argumentele deja expuse, s-a constat că nici dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972, invocat de către reclamant, nu pot susține concluzia că veniturile în discuție se valorifică la calcul pensiei. În fapt, aceste text legal prevede doar obligația fostelor unități economice de a achita la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție egală, de regulă, cu valoarea de 15 % din câștigul brut realizat de personalul salariat, dar nu prevede dreptul contribuabililor de a obține o pensie proporțională cu sumele astfel virate la fondurile de asigurări sociale de stat. Sunt deci aplicabile și în privința acestor susțineri motivele mai sus expuse conform cărora, nu există o proporționalitate între baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și cuantumul pensiei ulterior acordate.
Cât privește dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000, prin care se stabilește modul de calcul al punctajului anual și a numărului de puncte realizat lunar de către beneficiarii astfel de drepturi, se constată că nu pot fi aplicate în speță.
Astfel, este de observat faptul că drepturile de pensie pentru limită de vârstă au fost deschise pe seama reclamantului anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. În privința unor astfel de persoane nu s-a aplicat din modul de calcul al pensiilor la care reclamantul face referire, ci s-au adoptat dispoziții tranzitorii înscrise în art. 160 și următoarele din legea menționată, fiind menținute în plată pensiile stabilite anterior adoptării legii, până la reevaluarea acestora în temeiul HG nr. 1550/2004 și, respectiv, OUG 4/2005.
Or, aceste două acte normative nu prevăd aplicarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 în mod direct beneficiarilor de pensie, ci realizarea unui proces de evaluare"prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale" (art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004), mai exact a dispozițiilor OUG 4/2005 (art. 1 și 2 din ordonanță), fiind adoptată o metodologie pentru"rezolvarea unitară a problemelor care apar ca urmare a unor interpretări diferite ale prevederilor legale, generate de evoluția în timp a legislației de pensii" (art. 1 alin. 2 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor, înscrise în Anexa 1 la aceeași hotărâre de guvern).
Reclamantul este subiect al unei astfel de metodologii, dat fiind că dreptul său de pensie a fost deschis în baza Legii nr. 3/1977, aceasta cuprinzând norme complet diferite de cele ale Legii nr. 19/2000, pentru stabilirea cuantumului pensiei. Așadar, chiar problema de drept ce constituie obiect al cauzei, anume veniturile ce pot fi valorificate pentru calcularea punctelor lunare, a punctajelor anuale și a punctajului mediu anual, constituie obiect de aplicare al acestei metodologii, căci diferența de reglementare din cele două acte normative care s-au succedat în timp este susceptibilă de a genera interpretări diferite.
Or, pentru rezolvarea unor astfel de probleme, legiuitorul a stabilit reguli de interpretare, care să soluționeze conflictul de legi în timp, între care și cea din art. 4 alin. 1 al OUG 4/2005, care stabilește veniturile ce pot fi valorificate pentru recalcularea pensiei, acestea fiind identificate pe baza documentațiilor de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii (fișele de pensie întocmite conform legislației anterioare - fila 21), precum și cea din art. 4 alin. 2 din OUG 4/2005, care identifică sporurile ce pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual, prin trimitere la anexa ce face parte integrantă din ordonanță, în cuprinsul căreia sunt enumerate detaliat sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
În concluzie, cuantumul pensiei reclamantului nu poate fi calculat prin aplicarea directă a disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, căci o atare operațiune ar încălca dispozițiile art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004 și ale art. 2 alin. 1, art. 4 alin 1 și 2 din OUG 4/2005, care permit valorificarea la calculul pensiei doar a anumitor venituri, iar nu a tuturor sumelor de natură salarială achitate în cursul activității beneficiarilor de pensie. De asemenea, o atare operațiune ar presupune aplicarea retroactivă a Legii nr. 19/2000, contrar dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, în sensul că ar implica valorificarea veniturilor pe care acest act normativ le recunoaște la calcul pensiei în beneficiul celor al căror drepturi au fost deschise după intrarea sa în vigoare, situație în care reclamantul nu se regăsește, drepturile sale fiind deschise anterior, cu consecința că situația juridică astfel generată s-a născut și s-a încheiat anterior adoptării noii legi.
Împrejurarea că art. 23 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 stabilește, deci, ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale venitul brut realizat lunar, detaliat în pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezintă relevanță în speță, în primul rând pentru că vizează exclusiv baza de calcul al contribuției, iar nu modul de calcul al pensiei, iar în al doilea rând pentru că nu poate fi aplicat în cazul reclamantului, pentru argumentele deja expuse.
Ca atare, trebuie conchis că în speță pot fi valorificate doar acele venituri obținute de reclamant în cursul activității, care sunt identificate prin art. 4 alin. 1 și 2 din OUG 4/2005. În discuție se află în speță sumele menționate în adeverința eliberată de fostul angajator, în care sunt consemnate, pe lângă retribuția tarifară lunară (care, potrivit buletinului de calcul depus la dosar, a fost valorificată de către pârâtă), sume suplimentare, reprezentând prime sau suplimentări ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, instituit prin Legea nr. 57/1974.
În primul rând, se constată că veniturile obținute în acest mod ca sporuri salariale nu sunt enumerate expres în Anexa 1 la OUG 4/2005, fie și acest singur motiv conducând la concluzia că acestea nu pot fi valorificate la calculul pensiei. Din acest punct de vedere, este de reținut că sporurile cu caracter care pot fi valorificate la calculul pensiei, menționate în pct. V din anexa menționată, de care se prevalează reclamantul, vizează exclusiv sporurile cu caracter permanent "prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate", condiție ce nu este îndeplinită în speță, căci suplimentările salariale realizate în acord global, pentru depășirea sarcinilor stabilite, se acordau în condițiile Legii nr. 57/1974 în cazul tuturor angajaților, nicidecum doar în cazul celor din proiectare, după cum se va arăta mai jos.
De asemenea, se observă că, conform art. II din anexă, doar anumite sporuri, indemnizații și majorări ale retribuției tarifare stabilite în conformitate cu Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii sunt enumerate în vederea valorificării la calculul pensiei. Din adeverința depusă la dosar însă nu rezultă că sumele suplimentare obținute în unele luni de către reclamant s-ar regăsi între cele enumerate la pct. II din Anexa 1, motiv pentru care nu pot fi valorificate. Dimpotrivă, potrivit susținerilor reclamantului, aceste suplimentări au fost acordate în condițiile art. 120 și următoarele din Legea nr. 57/1974, astfel încât este evident că nu se regăsesc între cele enunțate în anexă, singurul spor care vizează activitatea de proiectare cu privire la care este stabilită modalitatea de retribuire în articolele menționate, fiind cel din art. 121 alin. 8, care însă nu a fost obținut de către reclamant (fiind acordat șefilor de programe de cercetare și de introducere a tehnologiilor care prezintă importanță deosebită, pe durata realizării programelor). În concluzie, în măsura în care apreciem că, astfel cum rezultă și din adeverință, sumele în discuție reprezintă venituri suplimentare, care s-au adăugat salariului de bază, acestea nu pot fi valorificate la calculul pensiei, căci nu se regăsesc între cele enumerate în Anexa 1 la OUG 4/2005.
Nu se poate reține că forma de retribuire în acord global ar fi fost specifică activității de proiectare, de vreme ce, conform art. 12 din Legea nr. 57/1974, diferitele forme de retribuire a muncii în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, respectiv pe bază de tarife sau cote procentuale, au fost prevăzute pentru toate ramurile economiei, fapt ce rezultă din interpretarea coroborată a disp. art. 5, art. 11 și următoarele (din Cap. II al legii), dispozițiile referitoare la activitatea de proiectare fiind incluse în Cap. III, care conține reglementări specifice pe ramuri și activități din economia națională, la pct. F, fără a avea stabilite dispoziții care să se abată de la normele aplicabile în toate formele de activitate, cuprinse în același act normativ.
Dimpotrivă art. 126 din lege prevede expres că dispozițiile comune, din"art. 39 - 49 din aceeași lege se aplică în mod corespunzător și activității de cercetare științifică și proiectare, în condițiile stabilite de Consiliul de Miniștri". Așadar, interpretând sistematic dispozițiile din Legea nr. 57/1974. se poate constata că forma de retribuire în acord global eventual utilizată în activitatea de proiectare nu diferă de cea utilizată în alte ramuri sau activități economice, făcând deci obiect de aplicare a dispozițiilor din mențiunea expresă făcută în teza finală a pct. VI din Anexa 1 la OUG 4/2005.
Nu se poate ajunge la concluzia contrară prin interpretarea gramaticală a art. 120 din Legea nr. 57/1974, invocat de reclamant, potrivit căruia"în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global". termenului subliniat trebuie determinat, așa cum am arătat deja, prin interpretarea coroborată a acestui text cu celelalte norme din aceeași lege, semnificând că în activitatea menționată această formă de retribuire constituie regula, fără a fi exclusă utilizarea altor forme de retribuire, dintre cele enumerate la art. 12 din lege, în acord direct, progresiv, indirect, în regie sau după timp (cea pe bază de tarife sau cote procentuale fiind specific activității de desfacere sau prestări de servicii).
Nici referirea făcută de reclamant la 547/1970 privind organizarea activității de proiectare, nu poate conduce la concluzia că această formă de retribuire ar fi specifică activității de proiectare, căci, pe de o parte hotărârea menționată a fost adoptată anterior Legii nr. 57/1974, astfel încât nu ar putea cuprinde mențiuni referitoare la o formă de retribuire care a fost ulterior instituită, iar pe de altă parte, conform art. 14 din aceeași lege, pe baza prevederilor sale au fost stabilite prin hotărâri ale Consiliului de Miniștri formele de retribuire a muncii ce puteau fi aplicate pe fiecare ramură, subramură sau activitate și condițiile de aplicare a acestora, însă formele de retribuire erau tot cele reglementate în cuprinsul legii, hotărârile menționate fiind emise exclusiv pentru punerea în aplicare a acesteia.
Nu se poate reține nici că acest sistem de salarizare era unul special, instituit ca sistem premial, utilizat doar în activitatea de proiectare, de vreme ce sistemul premial a fost consacrat tot prin Legea nr. 57/1974, prin art. 50 și următoarele. De asemenea, împrejurarea că sistemul de retribuire în acord global a fost utilizat de fostul angajator al reclamantului după anul 1990 (fiind menționat și în contractele colective de muncă depuse la dosar) nu susține argumentația reclamantului, de vreme ce Legea nr. 57/1974 a fost abrogată abia prin Legea nr. 120/2000, aplicându-se până la data încetării efectelor sale.
În fine, esențial în speță este faptul că din adeverințele depuse la dosar nu rezultă că veniturile în discuție ar fi fost acordate în temeiul unui act normativ specific unui anumit domeniu de activitate, fiind astfel de prezumat că au fost stabilite și achitate în condițiile Legii nr. 57/1974, fiind, deci, excluse expres de la aclculul pensiilor, prin mențiunea făcută în finalul Anexei la OUG nr. 4/2005.
Conchizând că veniturile dovedite prin adeverința depusă la dosar, reprezentând premii sau suplimentări salariale în acord global nu reprezentau o formă de retribuire specifică activității de proiectare, că, deci, acestea nu erau incluse în salariul de bază, că reprezentând sporuri salariale, acestea nu se identifică celor enumerate în anexa 1 la OUG 4/2005, nefiind deci luate în calculul pensiei potrivit legislației anterioare adoptării Legii nr. 19/2000, că acestea nu aveau caracter permanent, fiind obținute sporadic, după cum rezultă din adeverință, în măsura în care erau depășite sarcinile stabilite în planul unității (conform art. 39 și art. 40 alin. 1 din Legea nr. 57/1974), că acestea nu au fost acordate în condițiile unui act normativ specific unui anumit domeniu de activitate, în sensul pct. V din Anexa nr. 1 la OUG nr. 4/2005, că reținerea din aceste venituri a contribuției de asigurări sociale nu este suficientă pentru valorificarea lor la calculul pensiei, în baza principiului contributivității, instanța constată că cererea promovată este nefondată, urmând aor espinge.
Instanța a constatat în acest sens că hotărârile judecătorești depuse la dosar pentru ilustrarea practicii judiciare în materie nu pot conduce la soluția de admitere a acțiunii, dat fiind că, nu constituie izvor de drept în sistemul actual, nu ilustrează o practică majoritară la nivelul întregii țări, iar, pe de altă parte, nu procedează la analizarea tuturor actelor normative mai sus citate, care stabilesc natura juridică a veniturilor cu privire la care reclamantul solicită valorificarea în calculul pensiei.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond admiterea contestației.
Recursul a fost motivat în drept cu dispozițiile art.304 pct.9 și 3041cod pr.civilă, iar în fapt s-a susținut că veniturile suplimentare în discuție se încadrează în sporurile pentru care se calculează punctajul mediu anual potrivit art.4 din OUG nr.4/2005, regăsindu-se în anexă la pct.V ultima categorie de sporuri, întrucât acestea s-au acordat personalului care lucra în proiectare, pe fiecare proiect realizat și pe toată perioada executării acestuia.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește veniturile valorificate în calculul pensiei, pârâta arată că veniturile suplimentare evidențiate în adeverința de care se prevalează reclamanta au fost obținute de aceasta, pe lângă salariul de bază, cu titlu de primă sau acord global, motiv pentru care, conform art. 164 alin. 2-3 din Legea nr. 19/2001 și pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Se subliniază că adeverința nu precizează temeiul legal în baza căruia au fost acordate reclamantei veniturile suplimentare, astfel cum impune pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 și nu pot fi valorificate la calculul pensiei.
Examinând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, Curtea de APEL TIMIȘOARA urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele CAS cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000 și aceste sporuri sunt prevăzute de art. 78 din aceeași lege.
Deși potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005 sumele reprezentând acordul nu se iau în calculul drepturilor de pensie, menționându-se că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a OUG nr. 4/2005, ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma Legii nr. 19/2000, opinia fiind aceea că în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impun a fi luate în calcul.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentată de forța juridică a legii față de o ordonanță, pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența principiilor în baza cărora un text de lege a fost edictat în raport de excepțiile ce au la bază tratamente discriminatorii.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2000, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea Legii nr. 19/2000.
Din mențiunile arătate în adeverințele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, compensații și premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară, conform cu legislația în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr. 49/1982.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plăti, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu, art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal, art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/1.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că" punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins:"19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților); d) sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie; e) premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit; f) sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc.); g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu etc.); h) sumele rezultate prin <<plata cu ora>>, gărzi, indemnizații clinice; i) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, în comitetul de direcție și în comisia de cenzori; j) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii; k) indemnizații de ședință acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităților și instituțiilor publice, potrivit legii;l) alte sume acordate potrivit legii."
În considerarea aspectelor mai sus relevate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica în tot sentința civilă recurată și va admite în parte acțiunea reclamantei, în sensul că obligă pârâta să procedeze la recalcularea pensiei cuvenite acesteia prin valorificarea veniturilor obținute în acord global, evidențiate în adeverințele eliberată de B, nr. 2434/2008, nr. 2432/2008 și 995/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.3862 din 11 decembrie 2008, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă și în fond, admite contestația.
Obligă pe pârâtă la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului prin valorificarea veniturilor evidențiate în adeverințele nr.2434/2008, nr. 2432/2008 și 995/2008, eliberate de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/30.04.2009
Tehnored.DR/4.05.2009
2 ex.
Prima instanță.Trib.
Judecători:; proks
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Lucian Lăpădat
