Asigurări sociale. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 715
Ședința publică din data de 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.170 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în comuna,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatului contestator.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa județeană de Pensii D, anularea deciziei nr.741/30 septembrie 2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și a deciziei nr. 1776 din 13 noiembrie 2008 Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că prin decizia nr. 741/30 septembrie 2008 Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mis -a anulat decizia asupra capacității de muncă iar contestației pe care a formulat-o, i s-a răspuns prin decizia nr. 1776 din 13 noiembrie 2008 în sensul respingerii contestației, motivându-se că anularea s-a făcut în baza unei documentații medicale neconforme realității și nu a avut la bază criterii medicale.
În plus, contestatorul a mai susținut și că potrivit art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000-modificată, la soluționarea contestației, intimata avea obligația consultării Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă al cărei aviz este obligatoriu și definitiv.
Contestatorul a depus la dosar în dovedirea susținerilor sale copiile deciziilor la care s-a referit (filele 7-8).
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare (filele 13-15) la care a atașat înscrisuri (filele 16-23) solicitând respingerea contestației cu motivarea că deciziile medicale de încadrare și menținere în grad de invaliditate au fost anulate de medicul expert ca urmare a controlului efectuat de Direcția de Control Intern a Casei Naționale de Pensii conform notei de constatare nr.33872/30.sept.2008 iar anularea s-a impus datorită unor înscrieri și înregistrări neconforme realității în dosarul medical și nerespectării procedurii legale de revizuire medicală.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.170 din 21 ianuarie 2009 admis contestația si a anulat atât decizia nr. 1776 din 13 noiembrie 2008 Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D cât și decizia nr. 741/30 septembrie 2008 a Casei Județene de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă-
Prin aceeași sentință, prima instanță a obligat intimata și la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 741/30 septembrie 2008 Casei Județene de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă-M au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă a contestatorului, emise începând cu anul 2005, cu motivarea nerespectării procedurii de expertizare medicală prevăzută de normele legale în vigoare, după ce la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă-M, Direcția audit și Control Intern a CNPAS a efectuat un control ce a constatat deficiențe în derularea procedurii de stabilire ori menținere a gradului de invaliditate.
Deși contestată de intimatul-contestator, decizia de mai sus a fost confirmată de Oficiul Județean de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă D, care prin decizia nr. 1776 din 13 noiembrie 2008 respins contestația " având în vedere lipsa documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate".
A mai reținut tribunalul că potrivit art. 56 (6) din Legea nr.19/2000 modificată, decizia de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar revizuirile care pot fi operate asupra acestora, ca urmare a unui autocontrol, se aplică numai de la data emiterii lor, conform art.39 (3) din Ordinul nr.340/2001.
In plus, neregulile și erorile constatate cu ocazia controlului ar putea aparține unei angajate a intimatei iar nu contestatorului căruia nu i se poate imputa nerespectarea procedurii medicale legale de revizuire pentru încadrarea și menținerea sa în grad de invaliditate.
A mai reținut prima instanță că potrivit art.43 pct.c al Cap.III din Ordinul nr.340/2001, deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori, măsura putând opera numai după citarea și consultarea bolnavului și exclusiv pentru viitor, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii Dae xercitat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-5).
Recurenta a criticat sentința susținând că deciziile medicale asupra capacității de muncă a beneficiarului-contestator au fost anulate prin decizia contestată, datorită identificării unor erori sesizate de organele de control ale CNPAS, iar contestatorul nu a depus la dosarul medical documente și nici nu s-a prezentat spre expertizare, culpa aparținându-i acestuia, iar nu intimatei așa cum a stabilit instanța fondului, situație în care deciziile de revizuire pot fi anulate, conform art.41 capitolul III din secțiunea Ca O rdinului nr.340/2001.
De asemenea recurenta a criticat și greșita interpretare a legii de către prima instanță care a reținut că revizuirea deciziilor definitive, ca urmare a constatării unor erori în procedura de expertizare medicală, nu ar opera pentru trecut, dispozițiile capitolului III din secțiunea Ca O rdinului nr.340/2001 prevăzând tocmai posibilitatea revizuirii deciziilor definitive.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate iar în fond, respingerea contestației, invocând cazurile de casare prev. de art.304 pct.8 și 9 și art.3041cod pr.civ.
Intimatul-contestator a depus întâmpinare (filele 7-9) prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate care este legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Din copia înscrisului depus în anexă la contestație (fila 8 dosar fond) rezultă că la data de 30 septembrie 2008, Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, a emis decizia nr.741 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.5487/2005, nr.3875/2006, nr.3580/2006, cu motivarea în fapt de a nu fi fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege iar drept temei juridic au fost indicate prevederile Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/4.05.2001 și rezultatele controlului efectuat conform notei de constatare nr.33872/30. sept.2008.
In această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 zile de la comunicare, conform art.56 alin.2 din legea pensiilor.
Această cale de atac a fost parcursă de contestator (fila 7 dosar fond) prin decizia nr.1776 din 13 nov. 2008, Oficiul Județean de Expertiză Medicală D respingând-o cu motivarea că nu criterii medicale ci nerespectarea procedurilor medicale și lipsa documentelor conforme impun această soluție.
Deși procedura contestației prevăzută de art.36-40 din Cap.III al secțiunii Ca O rdinului nr.340/2001, obliga pe medicul expert al Oficiului să citeze pacientul și să soluționeze contestația după consultarea sa și verificarea documentelor medicale, acesta a soluționat contestația fără respectarea acestei proceduri.
În egală măsură, este de netăgăduit că dispozițiile art.56(1-5) din Legea nr.19/2000-modificată și completată, au fost nerespectate de intimata CJP D care, prin organele prevăzute de lege să soluționeze contestațiile asupra capacității de muncă a unei persoane, erau obligate să respecte procedura de revizuire instituită de normele de aplicare a legii pensiilor prin Ordinul nr.340/2001.
În această privință, recurenta a susținut că la dosarul medical, contestatorul nu a depus documente justificative și nu sunt dovezi că s-a prezentat la expertizare (fila 5 dosar recurs), deși atât din conținutul deciziei nr. 1776 din 13 nov. 2008 Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D 2007 cât si al notei de constatare a controlului nr. 33872/30. sept.2008 (filele 18-20 dosar fond) rezultă fără putință de tăgadă că nu motive medicale ci nerespectarea procedurilor legale datorate în principal unei angajate a cabinetului, față de care se efectuează cercetări penale, au determinat soluția contestată ulterior de beneficiarul.
Drept urmare, în mod justificat a reținut prima instanță că nu i se pot imputa contestatorului neregulile identificate la control în dosarul său medical, iar existența acestora nu poate produce consecința anulării unor decizii de revizuire anterioare, dispozițiile legale evocate de tribunal fiind în mod corect interpretate.
In cazul unui autocontrol, deciziile de încadrare, de reîncadrare sau menținere în grad de invaliditate, precum și cele de încetare a invalidității, se aplică de la data emiterii lor, cu efecte exclusiv pentru viitor, așa încât decizia de anulare este nelegală, cu atât mai mult cu cât la soluționarea contestației era obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă al cărei aviz este obligatoriu și definitiv, astfel cum impune art.56(3) din Legea nr.19/2000.
În aceste condiții, soluția tribunalului dea anula deciziile: nr. nr.741/30 septembrie 2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și a deciziei nr. 1776 din 13 noiembrie 2008 Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă este legală și temeinică, ceea ce atrage consecința respingerii ca nefondat a recursului, în conformitate cu art.312 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.170 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în comuna,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Fiind în semnează
Președintele instanței
Grefier
Tehnored.
2 ex./28.04.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
