Cerere recalculare pensie. Decizia 7464/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5684/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7464/
Ședința Publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER:
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 5112 din data de 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 14224/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 27.10.2009, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, la care s-au atașat împuternicirea avocațială de reprezentare, precum și dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
De asemenea, se arată că recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin. 2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5112 din data de 11.06.2009, pronunțată în dosarul 14224/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și, în consecință, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 1309/24.08.2006, emisă de - și cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 06.04.2006, diferențele dintre pensia recalculata conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată.
Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 45095/18.06.1981 contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și munca depusă începând cu data de 01.03.1981, reținându-i-se un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de 28 de ani, 1 lună și 25 zile.
Prin Decizia nr. 45095/1.10.2008 contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă în baza OUG nr.100/2008, reținându-se un punctaj mediu anual de 1.82169 si un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
În mod eronat intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani.
Art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați. Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Art. 14 alin.1 stabilește că persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte un an și șase luni pentru grupa I de munca și câte un an și trei luni pentru grupa a-II-a de munca.
Pe aceasta baza, potrivit alin.2, persoanele care au lucrat în grupele I și a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații și la împlinirea vârstei de 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile. 3 mai prevede că persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a-II-a de muncă.
Instanța nu a putut reține opinia intimatei în sensul că reclamantul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale și nu poate beneficia de stagiu complet derogator deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977.
Totodată, din actele depuse la dosar reiese ca intimata nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de sporuri, venituri atestate de adeverința nr. 1309/24.08.2006 emisă de SC SA depusă la pârâtă împreună cu cererea de recalculare înregistrata sub nr. -/5.06.2008.
Veniturile suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000
și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
În speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art. 304. pct. 9 Cod procedură civilă).
Recurenta-pârâtă arată că, în fapt, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus-menționat, reclamantul a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care Casa de Pensii a Municipiului B să fie obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât reclamantul a realizat în grupa I de muncă un stagiu de cotizare de 28 de ani, 1 luna și 25 de zile.
Mai arată că, Tribunalul Bucureștia reținut, în considerentele sentinței atacate, încălcarea de către Casa Locală de Pensii Sector 3 dispozițiilor art. 1 din OUG4/2005, art. 2, alin. (1) și (2) din HG1.550/2004, precum și a prevederilor art. 14, alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 3/1977.
Recurenta-pârâtă precizează că actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități si a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioada de cotizare.
Pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioada ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Stagiul de cotizare este definit de art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi".
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta sociala prevedea în art. 14, alin. (1) că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a-II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și sase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
În acest context, recurenta-pârâtă consideră că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, susține recurenta-pârâtă, singurele facilitați oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", recurenta consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresa care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplica prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 13 și 14 dosar recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, solicită cheltuieli de judecată, în recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr. 1309/24.08.2006, eliberată de - (filele 7 și 8 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute cu titlu despor de vechime, spor de toxicitate, spor de conducere formație de lucrușispor pentru condiții grele de muncăacordat în temeiul art. 4 din nr. 914/1968, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentareobținute cu titlude spor de vechime, spor de toxicitate, spor de conducere formație de lucru șispor pentru condiții grele de muncăacordat în temeiul art. 4 din nr. 914/1968.
Curtea are în vedere și prevederile art. 47 alin.2 din Constituție, republicată, potrivit cărora cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Mai reține că reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul nr.OUG 4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere și rincipiului p. egalității reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -.".
Totodată, Curtea mai reține că, începând cu data de 01.10.2008, prin decizia nr. 45095/01.10.2008, emisă de Casa Locală de Pensii sector 3 B (fila 10 dosar fond), au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite intimatului-reclamant, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 100/2008, prilej cu care a fost determinat un punctaj mediu anual de 1,82169 puncte, în raport de o valoare a punctului de pensie de 697,5, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă, cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.03.1981 prin decizia nr. 45095/18.06.1981 (fila 6 dosar fond), aspect ce rezultă și din decizia de pensionare nr. 45095/26.04.2007 (fila 12 dosar fond), la data pensionării, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, acesta având o vechime realizată numai în grupa a I de muncă de 28 ani, 1 lună și 25 zile.
Așadar, la stabilirea inițială a drepturilor de pensie - la data deschiderii dreptului la pensie în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977 -, intimatul-reclamant desfășurase activitate în grupa I de muncă vreme de 28 ani, 1 lună și 25 zile, fapt evidențiat atât de mențiunile existente în carnetul său de muncă, cât și de cele din adeverințele depuse în dosarul de fond (filele 13 - 28, respectiv 7 și 8).
În raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 28 ani, 1 lună și 25 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Față de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale sus-citate, Curtea reține că în mod corect a constatat tribunalul că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani,cu începrere de la data de 01.12.2005(prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG4/2005)..
De asemenea în mod corect, ținând seama de prescripția extinctivă reglementată prin prevederile Decretului nr. 167/1958 și de data formulării acțiunii introductive - 06.04.2009, prima instanță a dispus ca plata diferențelor dintre pensia astfel calculată și pensia încasată efectiv să se efectueze cu începere de la data de 06.04.2006.
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - decizie obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru toate considerentele expuse mai sus Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura ca atare și va menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta, către intimatul-reclamant, la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței fiscale nr. 668/27.10.2009 (fila 15 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr.6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.5112 din data de 11.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14224/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în B-, sector 3.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
red: / tehnored:
2 EX. / 13.01.2010.
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
