Contestație decizie pensie. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 118/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2549 din 1 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanța nr. 2 din 15.01.2010 care atestă încasarea onorariului avocațial și solicită cuvântul asupra recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de tribunal ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2549 din 01.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s-admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință:
S-a anulat decizia nr. -/22.06.2009.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă, cu luarea în calcul a grupei I de muncă în procent de 50% pe perioada 01.04.1976-16.05.1988 conform adeverinței nr. 2611/2009 emisă de și a sporului în acord global conform adeverinței nr. 2613/26.05.2009 emisă de
A fost obligată pârâta să-i achite reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/22.06.2009, reclamantei i s-a stabilit pensia anticipată parțială din sistemul public, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 814 lei, punctajul mediu anual determinat fiind stabilit la 1,31090 puncte (10).
Reclamanta a depus la dosarul cauzei adeverințele nr. 2611/ 226.05.2009 și 2613/26.05.2009 eliberate de - C-N, din care rezultă că aceasta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, compensații, prime și alte sporuri și, de asemenea, că a desfășurat activitate în grupa I de muncă în procent de 50% din timpul lucrat pe perioada 01.04.1976-16.05.1988.
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată și de către angajatorii acestora se face lunar de către aceștia din urmă.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
sunt înscrise în carnetul de muncă, iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri, la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent, ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de 04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din nr.OUG 4/2005.
Din adeverința nr.2613/26.05.2009 anterior menționată, rezultă că în perioada 09.08.1974-16.05.1998, reclamanta a îndeplinit funcția de subinginer proiectant principal și a realizat venituri suplimentare reprezentând acord global ca adaos la salariul de bază.
De asemenea, din adeverința nr. 2611/2009 rezultă că reclamanta, în aceeași perioadă, a fost încadrată în grupa I de muncă și și-a desfășurat activitatea în procent de 50% din timpul lucrat.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Așa fiind, instanța a considerat că intimata în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestatoare a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi, nu trebuia trecut cu vederea faptul că, drept urmare a încadrării reclamantului în grupa I de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin adeverințele anterior menționate, instanța, în temeiul art. 87 coroborat cu prevederile art. 155 și urm. din Legea nr. 19/2000, a admis în parte acțiunea acesteia, conform celor arătate inițial.
Instanța a respins celelalte petite ale acțiunii întrucât din documentația depusă la dosarul cauzei a rezultat că i-au fost luate în considerare toate datele înscrise în dosarul său de pensie, iar punctajul mediu anual i-a fost calculat în mod corect.
Fiind în culpă procesuală, a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei, în temeiul art. 274 și urm. Cod Procedură Civilă, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform petitelor admise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivare recursului, pârâta arată că potrivit Legii nr.27/1966 - art.4: Fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu. Potrivit art.44: Media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza salariului tarifar.
La fel, în art.3 al Legii pensiilor nr. 3/1977 se arată că fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.
Art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 are incidență pentru sumele care au devenit contributive de la 01.08.2007, prin Ordinul nr.680/2007 care stabilește că bază contributivă la pensie poate fi venitul brut - fără a ne limita la sporurile permanente. Înaintea acestei date existau, inclusiv pentru perioadele realizate după 01.04.2001, restricții - de exemplu pentru premii (prime) nu se datora contribuția conform art.26 din lege. Acest act normativ nu privește veniturile realizate înainte de 01.08.2007.
Potrivit art.164 al Legii nr.19/2000 - legea după principiile căreia s-a făcut recalcularea pensiilor - la determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Așadar, legea impune luarea în calcul a salariilor brute din carnet, iar salariile brute nu sunt și veniturile brute.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Cum sumele în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, iar pentru calculul perioadelor de dinaintea intrării în vigoare a acestei legi se utilizează salariile tarifare brute sau nete, eventual sporurile permanente, aceste sume în mod corect nu au fost luate în calcul. Sporul pentru realizarea sarcinilor de plan nu a fost un spor cu caracter permanent.
Potrivit pct.VI al nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 1 aprilie 2001:
● formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale."
Potrivit art.164 al Legii nr.19/2000 - legea după principiile căreia s-a făcut recalcularea pensiilor - La determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977, până la data de 1 ianuarie 1991.
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Așadar, pârâta a luat în calcul salariile brute din carnet, iar salariile brute nu sunt și venituri brute.
Dacă instanța a considerat că modul corect de luare în calcul este exact suma realizată lunar, deoarece salarizarea în acord presupunea să fie plătită proporțional cu munca realizată. Se observă însă că pe multe luni salariul nu este evidențiat.
Dacă este să se admită că în carnetul de muncă nu a fost consemnată realizarea sumelor primite de reclamant, atunci trebuie să se înlăture total din calcul pârâtei această dovadă. În acest caz trebuia ca fiecare salariu să fie consemnat în adeverință.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Deși prin sentința atacată s-a dispus obligarea pârâtei să ia în considerare la emiterea deciziei de pensionare adeverința prin care se atestă prestarea muncii în grupa I de către reclamantă pe perioada 01.04.1976-16.05.1998, cu 50% din timp, acest punct din sentință nu a fost criticat în cuprinsul cererii de recurs, motiv pentru care exprimarea generică de a se respinge acțiunea per toto, din cererea de recurs, nu poate fi interpretată ca o critică punctuală a acestei dispoziții a instanței.
Față de această împrejurare, Curtea apreciază că recursul poartă doar asupra obligării pârâtei la emiterea deciziei cu considerarea sporurilor la salariu.
Adeverința nr. 2613/26.05.2009 cuprinde, cu titlu de venituri suplimentare, acordul global, compensații și prime primite de reclamantă.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale "b)egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; - e)contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991 ) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă", iar la alin. 3 se statuează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare" și că art. 10 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că "retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate", nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat". Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de "câștig brut" se includ și sporul pentru muncă în acord, premiile și compensațiile, chiar dacă acestea nu au avut caracter permanent.
Aceleași considerente sunt valabile și în raport de invocatele prevederi ale pct.VI al nr.OUG 4/2005, prevalând, în concepția Curții, principiul contributivității și al egalității, ce trebuie să asigure o corespunzătoare reflectare în calculul pensiei a întregului venit realizat de salariat, în raport de care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Chiar dacă sunt corecte referirile pe care recurenta le face la prevederile art. 4 și 44 din Legea nr. 27/1966, acestea nu au căderea de a conduce la o altă concluzie decât cea evidențiată în cele ce preced. Astfel, se constată că Legea nr. 27/1966 a fost abrogată prin art. 92 din Legea nr. 3/1977, situație în care apar ca nelegale trimiterile la un text de lege demult abrogat.
Cât privește art.3 al Legii pensiilor nr. 3/1977, ce statuează că "fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat", se constată că acesta nu este în contradicție cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 citat mai sus, astfel încât interpretarea coroborată a celor două texte de lege conduce la concluzia că din câștigul brut realizat de personalul salarizat, unitățile angajatoare rețineau contribuția de asigurări sociale de stat, pe care o vărsau la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea fiind de fapt "contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste", despre care face vorbire art. 3 din Legea nr. 3/1977. Deci, nu se poate afirma că, potrivit legislației în vigoare în perioada vizată de adeverința eliberată reclamantei, aceasta nu ar fi contribuit din întreg venitul brut realizat la fondul asigurărilor sociale de stat. Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 a fost modificat pentru prima dată prin Legea nr. 49/1992.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale". Chiar dacă, în mod evident, textul se referă la veniturile realizate după data de 01.08.2007, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că asupra premiilor nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale față de prevederile art. 26 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că aceste venituri au fost realizate până în anul 1989, or Legea nr. 19/2001 a intrat în vigoare în anul 2001, astfel încât plata contribuției de asigurări sociale s-a realizat, în raport de aceste premii, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, citat mai sus.
apare argumentul recurentei conform căruia ar trebui înlăturat total din calcul pensiei pârâtei carnetul de muncă, pentru considerentul că pe multe luni salariul nu este evidențiat în adeverința depusă. Pârâta nu dezvoltă raționamentul care să justifice o atare cerere, iar pe de altă parte, cererea astfel formulată de recurentă nu poate fi primită, în condițiile în care aceasta nu a sesizat instanța cu o cerere reconvențională având un atare obiect, în condițiile în care cererile noi în recurs sunt inadmisibile potrivit art. 294 coroborat cu art. 316.proc.civ.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ.
În baza art. 274.proc.civ. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de intimată, constând din onorariu avocațial, conform chitanței anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii C prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 2549 din 01.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./02.02.2010
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
