Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2087/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2087/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 624 din 16 mai 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, având ca obiect
contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent G solicită admiterea recursului și dorește să i se i-a în considerare varianta a II - a din raportul de expertiză contabilă, întrucât consideră că aceasta este mai bună, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.624 din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantului G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul este pensionar pentru limită de vârstă din anul 1991, pensia fiindu-i stabilită în temeiul dispozițiilor Legii 3/1977. Prima evaluare-recalculare a pensiei contestatorului a avut loc în anul 2005 și s-a concretizat în decizia de pensionare nr.-/31.08.2005, punerea în plată a noii pensii s-a făcut începând cu data de 01.09.2005. Astfel cum rezultă din buletinul de calcul, punctajul în plată la data evaluării a fost de 1,31496 puncte iar după evaluare a fost stabilit la 1,31730 puncte, respectiv pensia a fost stabilită la nivelul sumei de 390 lei.
Pensia contestatorului a mai crescut în anul 2006 ca urmare a creșterii valorii punctului de pensie.
În anul 2007, contestatorul a depus la intimată o adeverință cu sporuri, ceea ce a determinat o nouă evaluare a pensiei. Cu ocazia acestei evaluări s-a constatat că la prima evaluare-recalculare a pensiei, dintr-o eroare, pentru perioada 01.07.1968-01.08.1968 salariul luat în calcul a fost de 9791 lei în loc de 979 lei cât apare înregistrat în carnetul de muncă. Eroarea a fost îndreptată de către intimată, emițându-se o nouă decizie în data de 23.04.2007. Ca urmare a erorii produse în anul 2005 cu ocazia reevaluării, pentru perioada 01.09.2005-01.06.2007, contestatorul a încasat peste cuantumul legal cuvenit mai mult cu suma de 1056 lei. Pentru recuperarea acestui debit, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.(4) din OUG 4/2005 coroborat cu dispozițiile art.187 din Legea 19/2000, intimata a emis decizia de dare în debit nr.-/19.06.2007. Procedura de stabilire si recuperare a debitului nu este condiționată de existența sau nu a culpei contestatorului, intimata fiind îndreptățită din oficiu să procedeze periodic la revizuirea dosarului de pensie si la îndreptarea eventualelor erori constatate iar dacă se impune și la recuperarea debitului, în termenul general de prescripție de 3 ani.
Prin adeverința nr.170/08.02.2007, se atestă că în perioada 01.02.1966-01.06.1990 contestatorul a beneficiat de un spor de 15% ceea ce a însemnat un procent mediu de 4,73 iar în perioada 01.06.1990-01.12.1991 de un spor de 25% ceea ce a însemnat un procent mediu de 7,88. Din situația privind activitatea în muncă se observă că această adeverință a fost luată în calcul de către intimată, astfel că susținerile contestatorului în sensul că nu s-a luat în considerare adeverința 170/2007 este neîntemeiată.
În ce privește eroarea din carnetul de muncă, în sensul că s-au înscris la datele privind studiile 4 clase în loc de 8,se reține că modificarea înscrierilor în carnetul de muncă se face conform procedurii reglementate de Decretul 92/1976 nefiind nevoie a se apela la instanța de judecată decât în caz de refuz din partea instituției abilitate a efectua rectificarea, ori contestatorul nu a făcut dovada unui astfel de refuz dar nici nu a solicitat rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă, iar nivelul studiilor nu influențează cuantumul pensiei, decât în măsura în care este vorba de studii superioare care constituie vechime în muncă.
Ulterior introducerii contestației, la dosarul cauzei s-au mai depus două adeverințe, acestea fiind depuse și la Casa Județeană de Pensii Pe baza lor, intimata a procedat din nou la recalcularea pensiei contestatorului, operațiune concretizată în decizia din data de 07.02.2008, contestată însă de contestator pentru aceleași considerente.
Din expertiza efectuată în cauză, s-a reținut că expertul a întocmit două variante de calcul, lăsând la aprecierea instanței alegerea variantei corecte. Într-o primă variantă, pentru perioada ianuarie 1964 - februarie 1965, s-au utilizat salariile tarifare trecute în primul tabel din adeverința nr.4495/31.08.2007, iar în a doua variantă s-au utilizat, pentru aceeași perioadă, salariile brute trecute în al doilea tabel din aceeași adeverință.
În conformitate cu dispozițiile art.2 și 4 din OUG4/2005, coroborate cu dispozițiile art.164 din Legea 19/2000, s-a apreciat că varianta corectă de calcul este prima variantă din expertiză, care coincide ca rezultat cu calculul făcut de către intimată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii, susținându-se că varianta B din raportul de expertiză trebuia luată în considerare.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Adeverința nr.4495/31.08.2008 emisă de AB( 47 fond) atestă atât cuantumul salariilor tarifare lunare ale reclamantului pentru perioada ianuarie 1964 - februarie 1965, cât și venitul brut lunar aferent aceleiași perioade, fără însă indicarea temeiului celorlalte elemente salariale care reprezintă diferența dintre venitul brut și salariul tarifar, respectiv sporuri, premii.
Or, conform punctului VI din anexa la OUG nr.4/2005 adeverințele prin care se dovedesc sporurile trebuie să cuprindă printre altele denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată și temeiul în baza căruia s-au acordat.
Prin urmare, absența acestor date avenită să permită verificarea includerii acestor sume în baza de calcul a pensiilor, în mod just prima instanță a luat în considerare varianta A din raportul de expertiză care valorifică salariul tarifar.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 624 din 16.05.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Red./
2 ex./27.11.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Ioan Daniel
