Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 682
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 153 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtei recurente, ai pârâtei intimate Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B, precum și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 3 septembrie 2008 contestatorul Gh. a formulat pe rolul Tribunalului Botoșani, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B contestație împotriva deciziei nr. - din 02.06.2008, solicitând obligarea intimatei la luarea în considerare în totalitate a perioadei 1.04.2001 - 1.08.2004, ca stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, începând cu data depunerii cererii, respectiv 9.05.2008.
În motivarea în fapt a contestației, a arătat că în mod greșit intimata i-a luat în considerare realizarea în condiții speciale de muncă a unui stagiu de cotizare de numai 2 ani, 5 luni și 22 zile în loc de 3 ani și 4 luni, astfel încât stagiul total recunoscut nu i-a permis aplicarea Legii nr. 226/2006, ceea ce a condus la stabilirea unui punctaj mediu anual mult mai mic decât cel real, deoarece nu a mai putut beneficia de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 226/2006 care prevăd calculul punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte la 25 în loc de 30.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 (1), art. 5 anexa 2 din Legea nr. 226/2006 și Normele tehnice la această lege, precum și Legea nr. 19/2000.
Casa Județeană de Pensii B, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației susținând că la stabilirea perioadelor de lucru în condiții speciale de muncă nu a luat în considerare intervalul în care contestatorul a fost în concediu medical, respectiv lunile ianuarie și februarie 2003, precum și februarie, martie, aprilie, mai, iunie și iulie 2004, deoarece potrivit art. 2 din Legea nr. 226/2006, la stabilirea drepturilor de asigurări sociale sunt avute în vedere doar perioadele efectiv lucrate în condiții speciale, nu și întreruperile.
Totodată, s-a motivat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 226/2006, contestatorul neîndeplinind condițiile prevăzute de acest text de lege referitoare la vârsta de pensionare.
Prin sentința nr. 153 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Botoșanis -a dispus următoarele:
S-a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul Gh., împotriva deciziei nr. -/02.06.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
S-a anulat decizia nr. -/02.06.2008 și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare cu aplicarea dispozițiilor art. 3 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, prin luarea în calcul ca stagiu de cotizare realizat în condiții speciale și a perioadei de concediu pentru incapacitate temporară de muncă de care a beneficiat în anul 2004, drepturile de pensie urmând a fi stabilite și acordate începând cu 09.05.2008.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut următoarele:
Contestatorul a beneficiat din anul 2004 de pensie de invaliditate și, ca urmare a cererii sale din 09.05.2008, intimata a emis decizia nr. -/02.06.2008 de trecere a acestuia la categoria de pensie pentru limită de vârstă, luându-i în considerare un stagiu de cotizare total de 41 ani, 6 luni și 3 zile din care 22 ani, 3 luni și 5 zile în grupa I de muncă și 2 ani, 5 luni și 22 zile în condiții speciale.
În privința stagiului de cotizare realizat în condiții speciale, contestatorul susține însă că ar fi trebuit să i se stabilească un stagiu de 3 ani și 4 luni prin includerea și a perioadelor în care a fost în concediu medical.
Instanța de fond a apreciat că această susținere este fondată, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 13 din nr.HG 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, potrivit cărora: "perioadele de timp în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă, se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă sunt asimilate stagiului de cotizare realizat în condiții speciale de muncă".
Prin urmare, intimata a procedat în mod eronat excluzând perioadele concediului medical din stagiul de cotizare realizat în condiții speciale.
Întrucât însă, nr.HG 1025 a intrat în vigoare în luna septembrie 2003, textul normativ respectiv își produce efectele juridice doar pentru situațiile ivite sub imperiul său, principiul neretroactivității legii civile fiind consacrat atât în art.1 din Codul civil cât și de art. 15 din Constituție.
Așa fiind, prima instanță a obligat intimata să ia în considerare ca stagiu realizat în condiții speciale de muncă doar întreruperile activității pentru incapacitate temporară de muncă care au avut loc după această dată, respectiv cele din lunile februarie, martie, aprilie, mai, iunie și iulie 2004.
Prin acestea, se adaugă la stagiul de cotizare în condiții speciale încă 6 luni și 6 zile (așa cum rezultă din adeverința nr. 14579/28.05.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B ( 46 dosar fond), acesta devenind 2 ani, 11 luni și 28 de zile, iar adunat cu cei 22 ani, 3 luni și 5 zile recunoscuți prin decizie în grupa I (care se încadrează de asemenea în condiții speciale întrucât D la care a fost angajat contestatorul în perioada respectivă este nominalizată la poziția 49 din anexa 2 la Legea nr. 226/2006), rezultă un stagiu total realizat de peste 25 de ani în condiții speciale de muncă.
Or, conform art. 3 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, " asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa 3 la Legea nr. 19/2000".
Potrivit art.5: "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare".
În speță, la data depunerii cererii de trecere la categoria de pensie pentru limită de vârstă, contestatorul avea vârsta de 50 ani și 4 luni, iar vârsta standard de pensionare prevăzută de anexa 3 este de 63 ani și 4 luni (așa cum, de altfel, se menționează și în decizie).
Prin urmare, întrucât reducerea prevăzută de art. 3 este de 15 ani, rezultă că acesta îndeplinea condițiile de acordare a pensiei respective.
Totodată, în acest context, contestatorul beneficiază și de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 226/2006, privind stabilirea punctajului mediu anual prin împărțirea la 25 numărului total de puncte realizat.
În privința datei acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare conform Legii nr. 226/2006, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 38 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 conform cărora "drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată".
Totodată conform art. 4: "În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la alin. 1, drepturile de pensie se acordă și se plătesc: de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă;"
Or, contestatorul se află în această ultimă situație, reglementată de alin. 4 al art. 38 din Legea nr. 19/2000, încât pensia pentru limită de vârstă trebuia să i se plătească de la data depunerii cererii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii B care a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea sentinței civile s-a arătat că instanța de fond nu a respectat prevederile art. 1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 226/2006.
A arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000 și având în vedere faptul că contestatorul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 22 ani, 3 luni și 5 zile, Serviciul stabilirii pensii a redus vârsta standard de pensionare conform tabelului nr. 4 cu 13 ani. Însă cum cererea acestuia privind acordarea drepturilor de asigurări sociale a fost depusă în cadrul instituției la data de 9 mai 2008, drepturile de asigurări sociale au fost acordate începând cu data de 1 iunie 2008, când reclamantul avea 50 ani și 4 luni, conform art. 1671alin. 2 coroborat cu art. 83 din Legea nr. 19/2000.
A mai arătat că dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 sunt clare, în sensul că se ia în considerare numai activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă în cadrul întreprinderilor nominalizate la anexa nr. 2 din prezenta lege. Cum contestatorul a lucrat în perioada 15.07.1977 - 20.10.1978 și 1.04.1980 - 31.03.2001 la Întreprinderea de Corpuri de D, transformată ulterior în D în grupa I de muncă (poziția 14 din anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006), recurenta a constatat că activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă luată în considerare în condițiile aplicării Legii nr. 226/2006 este de numai 22 ani, 3 luni și 5 zile.
De asemeni, și perioada menționată în adeverința nr. 1634/14.01.2008, respectiv 1.04.2001 - 1.08.2004 cu excepția lunilor ianuarie și februarie 2003 și februarie, martie, aprilie, mai, iunie și iulie 2004 se încadrează în condiții speciale conform Legii nr. 226/2006, adică 2 ani și 8 luni.
A mai precizat recurenta că lunile anterior menționate nu pot fi considerate în condiții speciale, deoarece contestatorul a fost în concedii medicale iar în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 226/2006, la stabilirea drepturilor de asigurări sociale sunt avute în vedere doar perioadele efectiv lucrate în condiții speciale, nu și întreruperile.
A arătat că în mod incorect și nelegal, instanța de fond a obligat-o să ia în considerare perioadele de concedii medicale ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă, deoarece susținerile acesteia bazate pe dispozițiile nr.HG 1025/2003 nu sunt aplicabile persoanelor care beneficiază de Legea nr. 226/2006, făcându-se o confuzie în acest sens.
Chiar din titlul acestui act normativ reiese faptul că respectivele condiții speciale la care face referire nr.HG 1025/2003 sunt cele prevăzute în Legea nr. 19/2000, nu la cele pe care le are în vedere Legea nr. 226/2006, aceasta fiind în vigoare din anul 2006 iar respectivele norme tehnice sunt apărute în anul 2003.
Mai mult decât atât, art. 13 din nr.HG 1025/2003 face referire la cu totul altceva decât capătul de cerere dedus judecății. Doar art. 10 din prezenta hotărâre face trimitere la condițiile de muncă speciale în care pot fi încadrate persoanele care s-au aflat în concedii medicale, însă doar conform legislației anterioare, respectiv până la apariția Legii nr. 19/2000.
A mai arătat recurenta că persoanele care doresc să se recalculeze drepturile de asigurări sociale prin valorificarea perioadei desfășurate în condiții speciale, acest lucru se poate face însă în două condiții: să fi lucrat într-o întreprindere nominalizată în anexa nr. 2 din Legea nr. 226/2006 și să fie respectate condițiile art. 3 sau 4 din prezenta lege privitor la stagiul de cotizare în condiții speciale și vârsta standard de pensionare.
Astfel, contestatorul nu îndeplinește condițiile art. 3 din Legea nr. 226/2006 deoarece nu a depășit stagiul de cotizare în condiții speciale de muncă de 25 ani (acesta a realizat numai 24 ani, 8 luni și 27 zile).
De asemeni, nu sunt întrunite nici condițiile art. 4 din Legea nr. 226/2006 întrucât vârsta standard de pensionare a reclamantului este de 63 ani și 4 luni, aceasta fiind redusă cu 13 ani conform art. 1671Tabel 4 din Legea nr. 19/2000, în urma emiterii deciziei din 2 iunie 2008.
Dacă s-ar reduce vârsta standard de pensionare conform art. 4 din Legea nr. 226/2006, acesta făcând trimitere la anexa nr. 4 din Legea nr. 19/2000, reducerea ar fi de numai 10 ani, deoarece conform punctului 1 din anexă (stagiul de cotizare necesar este de 31 ani și 8 luni), această reducere este corespunzătoare perioadei de 24 ani, 8 luni și 27 zile, desfășurată în condiții speciale.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii ca nefondate a contestației.
Legal citat contestatorul intimat a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B sub aspectul motivelor invocate care pot fi încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Contestatorul a făcut dovada în fața primei instanțe că și-a desfășurat activitatea la D, societate care este nominalizată la poziția 49 din Anexa 2 la Legea nr. 226/2006, ca fiind una din unitățile care a obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile nr.HG 1025/2003.
Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 10 din nr.HG 1025/2003 iar susținerile recurentei prin care arată că dispozițiile nr.HG 1025/2003 nu sunt aplicabile persoanelor care beneficiază de Legea nr. 226/2006 sunt nefondate atâta timp cât prin lege nu sunt abrogate dispozițiile hotărârii de guvern.
Față de perioada de timp recunoscută prin decizie ca fiind încadrată în grupa I, respectiv 22 ani, 3 luni și 5 zile și perioada stagiului de cotizare în condiții speciale de 2 ani 11 luni și 28 de zile rezultă pentru contestator un stagiu total de 25 ani în condiții speciale de muncă așa cum o cer expres dispozițiile art. 3 din Legea nr. 226/2006.
Față de cele prezentate și văzând că în cauză nu este dat nici un motiv de nelegalitate, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 153 din2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud. -, aflat în,
semnează președintele instanței.
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 18.06.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița
