Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale având ca obiect contestație decizie de pensionare privind recursurile declarate de recurenții și Casa Județeană de Pensii I, împotriva sent. civ. nr. 1874/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și cons.jr. pentru intimata recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată; prin serviciul de registratură recurenta intimată a depus la dosar întâmpinare cu duplicat comunicat, și intimata recurentă a depus la dosar întâmpinare cu duplicat necomunicat.
Se comunică duplicatul întâmpinării apărătorului recurentei.
Avocat precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului și obligarea Casei Județene de Pensii I să achite cheltuielile de judecată la fond.
Precizează că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține că potrivit disp. art.274 al.1 pr.civ. partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată.
În ce privește recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I, avocat solicită respingerea ca nefondat și menținerea primei sentințe ca legală și temeinică.
Precizează că în mod corect Tribunalul Iașia obligat Casa Județeană de Pensii I să emită o nouă decizie prin care să ia considerare veniturile reprezentând acord global menționate în adeverințele emise de SC SA Din această adeverință rezultă că veniturile reprezentând acord global și prime au avut un caracter permanent, pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale în cotele stabilite prin diferite acte normative.
A nu lua în considerare aceste venituri reprezintă o încălcare a drepturilor de pensie a contestatoarei și a principiului contributivității.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea legală și temeinică sentinței recurate, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.
Cons. jr. pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Față de recursul promovat de, cons.jr. solicită respingerea acestuia ca nefondat pentru motivele expuse în întâmpinare.
Declarându-se dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 5096/99/29.07.2009, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, anularea deciziei de pensionare nr. -/09.06.2009 și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare în care să se ia în calcul veniturile obținute de contestatoare, așa cum sunt dovedite prin cele două adeverințe eliberate de către angajator.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat faptul că intimata a ignorat la calculul punctajului mediu anual adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "" B, în calitate de angajator. Conform dispozițiilor Legii 57/1974 și Legii 49/1992, veniturile reprezentând "acord global și prime" din perioada octombrie 1969-august 2000 au avut un caracter permanent pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale în cotele stabilite de diferite acte normative. Prin emiterea celor două adeverințe angajatorul și-a asumat întreaga răspundere cu privire la corectitudinea sumelor încasate de contestatoare și a contribuțiilor virate către bugetul de asigurări sociale. A mai susținut contestatoarea faptul că, în cazul său, nu este aplicabilă OUG 4/2005, fiind în situația unei înscrieri noi în sistemul public de pensii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, din următoarele motive: contestatoarei i s-au deschis drepturile la pensia de invaliditate gr.III, începând cu data de 01.05.2001, în baza Legii 19/2000. Prin decizia nr. -/09.06.2009, contestatoarea a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă din pensie de invaliditate, începând cu 01.06.2009. A arătat intimata faptul că nu s-au avut în vedere veniturile suplimentare din adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "" B, întrucât acestea nu se regăsesc în anexa privind sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual din OUG 4/2005.
Prin sentința civilă nr. 1874/18.11.2009, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, și, în consecință:
A anulat decizia nr. -/09.06.2009 emisă de intimată.
A obligat pârâta să emită în folosul reclamantei o nouă decizie prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luate în considerare și veniturile menționate în adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "", drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi stabilite începând cu data de 01.06.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost înscrisă la pensie, începând cu data de 01.05.2001, prin decizia nr. -/09.06.2009 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii 19/2000.
Din adeverința nr. 2476/18.11.2008 emisă de reiese faptul că contestatoarea a realizat în perioada septembrie 1974- iulie 1992 venituri suplimentare (conform adeverinței 2453/17.11.2008, coloanele "acord global" și "prime") la retribuția tarifară de încadrare, ce au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972. Veniturile suplimentare trecute în adeverința nr. 2453/17.11.2008 au avut caracter permanent în înțelesul Legii 3/1950, Legii 57/1974 și Legii 49/1992 și constituie baza de calcul pentru pensie conform Legii 19/2000, art. 23 al.1 pct. Se menționează că, pe durata angajării, s-au achitat cotele CAS inclusiv contribuția la plata pensiei suplimentare conform Legii 27/1966, Decretului 389/1972, Legii 65/1972, Decretului 232/1986, OUG 31/1998, Legii 19/2000 și OUG 147/2002. Adeverința nr. 2476/18.11.2008 se va lua în considerare împreună cu adeverința nr. 2453/17.11.2008.
Din documentația depusă la dosar reiese faptul că aceste adaosuri ("acord global" și "prime") nu au fost avute în vedere în momentul calculării drepturilor de pensie, aspect arătat, de altfel, și în cuprinsul întâmpinării.
Cele doua adeverințe sunt emise de către angajator, acesta purtând răspunderea asupra mențiunilor cuprinse că pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
Principiul contributivității este prevăzut de Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform acestui principiu, toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, trebuie să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie (orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul - în funcție de reglementarea în vigoare - au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei).
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția se impune a fi aceeași, întrucât "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Pe de o parte, se afirmă în art. 2 al Legii nr. 19/2000 că sistemul public se organizează și funcționează având la bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 1 aprilie 2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Principiul menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG 4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord sau adaosuri suplimentare nu se iau in calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii 19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale; acest principiu afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. (1) și în art. 78 alin. (1) din același act normativ primează independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Prin Decizia nr. 736/2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești. S-a susținut că prin această interpretare, Curtea Constituțională confirmă faptul cădispozițiile punctului VI din Anexa Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, nu exclud de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ și că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Prin urmare, s-a apreciat a fi prioritare dispozițiile cu valoare de principiu, întrucât soluția contrară ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept consecință, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. (Anexa I)
Pentru aceste motive instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr. -/09.06.2009 emisă de intimată și a obligat pârâta să emită în folosul reclamantei o nouă decizie prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luate în considerare și veniturile menționate în adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "", drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi stabilite începând cu data de 01.06.2009. Instanța a avut în vedere data formulării cererii adresate de contestatoare intimatei (05.05.2009, mențiune cuprinsă și în cuprinsul deciziei contestate) precum și dispozițiile art.95 al.3 Legea 19/2000: "Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, contestatoarea critică sentința instanței de fond sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. Susține că, deși a depus chitanța cu care face dovada achitării acestor cheltuieli, instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art.274 alin.1 Cod proc. civ. și a omis să se pronunțe asupra cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 ind.1 Cod proc.civ.
În motivarea recursului său, Casa Județeană de Pensii I susține că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamantă, fără a lua în considerare faptul că principiul contributivității, respectiv prevederile art.2, 23 alin.1 lit.a) și 78 din Legea nr.19/2000 se aplică numai începând cu data de 01.04.2001.
Susține recurenta că interpretarea primei instanțe este greșită, deoarece determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 01.04.1992 (când a intrat în vigoare Legea 49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unitate, conform legislației în vigoare.
Casa Județeană de Pensii I mai susține că veniturile suplimentare prevăzute în adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "" nu pot fi luate în calculul pensiei intimatei întrucât acestea nu se regăsesc în Anexa privind sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual conform dispozițiilor nr.OUG4/2005,
Ori, veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, prevăzută de art.12 alin.1 lit. a din Legea 57/1974, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
În aceste condiții, consideră recurenta că în mod greșit a înlăturat prima instanță apărările Casei Județene de Pensii I, considerând că, atât timp cât toate sumele înscrise în adeverințe au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, având în vedere principiul contributivității reglementat de Legea 19/2000, trebuie valorificate la determinarea punctajului mediu anual.
Mai arată recurenta că legiuitorul, prin art.164 din Legea 19/2000 a enumerat criteriile ce se au în vedere la stabilirea punctajelor medii anuale, și anume salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Tot același art.164 din Legea 19/2000 menționează că, pe lângă salariile tarifare de încadrare, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unitățile angajatoare.
Doar pentru perioadele lucrate după data de 01.04.2001, la determinarea punctajului mediu anual se valorifică salariile brute lunare, inclusiv sporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum dispune art.78 alin.1 din Legea 19/200și, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii civile, nu poate fi recunoscută incidența principiului contributivității pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.
Ca atare, consideră Casa Județeană de Pensii I că a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale reclamantei, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările formulate, intimatele au solicitat respingerea recursului părții adverse.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că acestea sunt în parte fondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin care să ia în considerare veniturile menționate la coloana,Acord global" în adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "".
Astfel cum rezultă din adeverințe, aceste venituri obținute de către intimată au avut un caracter permanent, iar unitatea și-a asumat răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în acestea, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Angajatorul a mai menționat prin aceste adeverințe faptul că pe toată perioada angajării intimatei s-au achitat lunar cotele de, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului, conform Legii nr.27/1966, Decretului nr.389/1972, Legii nr.56/1972, Decretului nr.232/1986, nr.OUG31/1998, Legii nr.19/2000 și nr.OUG147/2002.
Potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8, și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din Legea nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care "putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare".
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a adaosului de acord poate avea drept consecință neluarea acestuia în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatei, din moment ce caracterul permanent al acestuia și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de bază se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determină în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Se reține astfel ca fiind nefondate motivele de recurs invocate de către Casa Județeană de Pensii I potrivit cărora drepturile salariale prevăzute în adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "", la rubrica,acord global", nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Curtea reține însă ca fiind fondat motivul de recurs invocat de către Casa Județeană de Pensii I privind sumele primite de către intimată cu titlu de prime, având în vedere faptul că, Precizările nr. 947 din 10 iulie 1992 ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul Oficial nr.193/1992, prin care se arăta că salariații datorau contribuția de asigurări sociale de stat și pentru premiile plătite din fondul de salarii, sunt ulterioare perioadei vizate de adeverințe, respectiv ianuarie 1975 - aprilie 1992. Ori, din adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "", rezultă că aceste prime nu au avut un caracter permanent și nu făceau parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare, conform dispozițiilor OUG4/2005.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se reține că în mod greșit nu au fost acordate reclamantei de prima instanță, deși au fost solicitate inclusiv prin concluziile la fond, iar chitanța prin care se făcea dovada plății acestora a fost depusă la dosar la 18.11.2009 (fila 150 dosar fond).
Însă, având în vedere că acțiunea reclamantei este fondată doar în parte, având în vedere dispozițiile art. 276 Cod proc.civ. vor fi acordate acesteia cheltuielile de judecată în raport de pretențiile admise.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidente motivele prevăzute de art. 304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite ambele recursuri și va modifica în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, obligării pârâtei să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor menționate coloana "Acord global"din adeverințele nr. adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "", drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.06.2009; pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pe cale de consecință, va fi înlăturată din sentință dispoziția de obligare a pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverințe cu titlu de prime.
Intimata - recurentă Casa Județeană de Pensii I va fi obligată să plătească recurentei suma de 150 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în recurs, făcându-se, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Casa Județeană de Pensii I și împotriva sentinței civile nr. 1874/18.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta să emită în folosul reclamantei o nouă decizie, prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luate în considerare și veniturile menționate în adeverințele nr. 2476/18.11.2008 și nr. 2453/17.11.2008 emise de "" în coloana "Acord global", drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi stabilite începând cu data de 01.06.2009.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Obligă Casa Județeană de Pensii I să plătească recurentei suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored., 15.02.2010 - 02 ex.
Tribunalul Iași - I,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
