Recalculare pensii. Decizia 4080/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2784/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.4080/R
Ședința publică de la 03.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.1297 din 17.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40455/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant G.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Arată în combaterea motivului de recurs privitor la art.304 pct.7 Cod procedură civilă, că este neîntemeiat, întrucât recurenta fiind partea care a căzut în pretenții a fost obligată în mod corect la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, arată că instanța de fond în mod corect a aplicat OUG nr.4/2005 care este o dispoziție specială în raport cu Legea nr.19/2000 și a constatat că veniturile nu au fost luate în calcul la recalcularea pensiei, încălcându-se astfel principiul contributivității. Depune la dosar concluzii scrise. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.-/2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28.04.2009 recurenta-pârâtă a criticat sentința civilă nr.1297/17.02.209 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40455/3/AS/2008, arătând că aceasta nu este motivată, iar hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii,fiind ignorate dispozițiile OUG nr.4/2005.
Recurenta a criticat sentința mai sus identificată și prin prisma acordării cheltuielilor de judecată, întemeindu-și în drept cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9, art.3041Cod pr.civilă și Legea nr.19/2000.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1297/17.02.2009 pronunțată în dosarul nr.40455/3/AS/2008, Tribunalul Bucureștia obligat recurenta-pârâtă să emită pentru intimatul-reclamant o nouă decizie de pensionare prin care să recalculeze pensia cu începere de la 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor precizate în adeverințele depuse la dosarul cauzei.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat recurenta la plata diferențelor de pensie începând cu 01.12.2005 și a cheltuielilor de judecată în valoare de 800 Ron.
În motivarea sentinței, Tribunalul Bucureștia arătat că pretențiile intimatului-reclamant sunt întemeiate față de conținutul și sfera de aplicare a principiului contributivității considerat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 a fi un element fundamental în funcție de care se calculează pensiile în sistemul public.
Atât timp cât Legea nr.19/2000 conferă principiului contributivității o semnificație de principiu de bază în organizarea sistemului public de pensii, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați.
Chiar dacă OUG nr.4/2005 nu enumeră veniturile realizate în acord global și primele printre categoriile de venituri ce urmează a fi luate în considerare la calculul pensiei pentru limită de vârstă, această omisiune a actului normativ în cauză, este acoperită prin reglementarea expresă din legea generală a pensiilor, respectiv art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, a principiului contributivității.
Înscrierea acestui principiu ca un element fundamental în constituirea fondurilor pentru plata pensiei în sistemul public, a urmărit stabilirea unui cadrul echitabil și corect pentru calculul pensiilor. Astfel, este firesc ca în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri pentru care au fost reținute contribuții, să fie avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie. Esențial pentru calcularea acestor drepturi este ca pentru respectivele venituri, indiferent de titulatura acestora, să se fi reținut contribuția la fondul de pensii, indiferent dacă aceste sume au fost sau nu virate sau plătite de angajator, cât timp astfel de obligații nu reveneau salariatului, ci exclusiv angajatorului.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile OUG nr.4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr.19/2000.
Constatând aplicabilitatea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, ci doar aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare în care este lipsit de relevanță caracterul temporar și variabil al unor venituri, cât timp pentru acestea au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.
Cât privește critica referitoare la lipsa considerentelor raportate la soluția de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, care consacră obligația legală a părții care a pierdut procesul de a plăti cheltuielile de judecată efectuate de partea care a câștigat litigiul.
Referirea la dispozițiile art.274 Cod pr.civilă reprezintă o motivare suficientă pentru acordarea pretențiilor reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, critica întemeiată pe dispozițiile art.274 alin.3 Cod pr.civilă nefiind întemeiată. Cuantumul onorariului apărătorului pentru judecata în primă instanță nu este nepotrivit de mare față de munca depusă de acesta, astfel încât nu se justifică cenzurarea dispoziției instanței de judecată.
Recurenta-pârâtă ar fi putut evita această cheltuială dacă ar fi calculat corect drepturile de pensie și nu ar fi obligat intimatul-reclamant să-și valorifice drepturile în instanță, acțiune care a necesitat sprijinul profesional al unui avocat.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 300 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.1297 din 17.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40455/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant G.
Obligă recurenta-pârâtă la 300 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./29.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy
