Obligație de a face. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6535/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.861/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva sentinței civile nr.3669 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 9775/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 11 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 24.11.2008, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii I, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3669 pronunțată la data de 29.04.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări
Sociale s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A fost obligată pârâta în temeiul OUG nr.4/2005 să recalculeze începând cu 1.09.2005 drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului s-au deschis în anul 1992, iar pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare al pensiei în temeiul nr.OUG 4/2005 s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
În cuprinsul cărții de muncă a reclamantului se menționează că acesta a avut o vechime de peste 22 de ani în grupa I de muncă.
Relativ la stagiul complet de cotizare, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 2 alin. 1,3 si 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prev. Legii 19/2000, " Stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar " pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Tribunalul a reținut că potrivit art.1 din HG nr.406 din 14 iunie 1991 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal din Combinatul de Copșa, întreprinderea de și Întreprinderea "" B ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare "aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 478 din 5 mai 1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal din întreprinderea "" B și Întreprinderea de Produse Electrotehnice (Fabrica de ) B, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare, se extinde și la Combinatul de Copșa, Întreprinderea de și întreprinderea """
Conform dispozițiilor art. 4 din HG nr.478/1990 personalul din întreprinderea "" B, cuprins în grupele I și a Il-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a Il-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
Pârâta consideră că numai în cazul unor asemenea acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, respectiv de 25 de ani, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977 stagiul complet fiind de 30 de ani.
Mai mult, pârâta consideră că doar dacă acest stagiu este considerat vechime în grupa I si a Il-a de muncă în temeiul unor asemenea acte normative speciale, stagiul complet este de 20, respectiv 25 de ani.
Tribunalul a constatat că deși în cartea de muncă a reclamantului, la poziția 52, se arată că acesta a lucrat peste 22 de ani în grupa I de muncă în procent de 100%, reținându-se ca temei și HG nr.406/1991, totuși pârâta a considerat că stagiul complet este de 30 de ani.
S-a apreciat interpretarea pârâtei eronată, întrucât nu există nici o rațiune pentru a considera că reclamantul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat pentru un stagiu minim de 20, respectiv 25 de ani, de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care nu derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare.
Câtă vreme reclamantul a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru grupa I de muncă impus de Legea nr.3/1977 și s-a putut pensiona înainte de împlinirea vârstei de 48 de ani, este absurd să se considere că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
S-a statuat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant.
În cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Tribunalul a considerat că prin Normele Tehnice emise de CNPAS privind evaluarea pensiilor din fostul sistem de asigurări sociale, în mod eronat se consideră că doar în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile, așa cum prevede Legea nr.3/1977, iar nu de un alt act normativ special, iar în cazul celorlalți pensionari se reține fără deosebire un stagiu complet de 30 de ani.
Prin prisma acestor considerații, tribunalul a constatat că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este, de exemplu, HG nr. 478/1990, HG nr.406 din 14 iunie 1991, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr. 1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Pe cale de consecință, constatând nerespectarea dispozițiilor legale, în baza art. 87 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a obligat pârâta în temeiul nr.OUG 4/2005, să recalculeze începând cu 01.09.2005 drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 ani, iar conform art.274 pr.civ. a fost obligată pârâta și la plata sumei de 500 RON, către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că raportat la data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului, respectiv în anul 1992, stagiul complet de cotizare realizat la determinarea punctajului mediu anual este de 30 de ani, conform dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977, raportat la art.2 alin.3 din HG nr.1550/2005 și nu de 20 de ani, cum incorect a reținut instanța de fond. Pentru cei 23 de ani, 6 luni și 1 zi lucrați în grupa I de muncă, reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare cu 11 ani și 6 luni.
Totodată, reducerea stagiului de cotizare se aplică doar acelor persoane care au ieșit la pensie în baza unor legi speciale.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Prin Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: " Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială".
Cum această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 1.03.1992, având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 23 de ani, 6 luni și 1 zi, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare realizat la determinarea punctajului mediu anal este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu de 30 de ani, individualizat în decizia de recalculare pensie, contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 al art.2 din Normele Metodologice cuprinse în Anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare realizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesară, de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul disp. art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata către intimat a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr.143/12.02.2008 atașată la fila 11 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr.3669/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
3.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
