Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1094
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de pensionare privind recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.753/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, intimată fiind CASA JUDETEANA DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, intimata a depus la dosar, prin registratura instanței, răspunsul la excepția invocată de instanță privind tardivitatea introducerii cererii de recurs.
Prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr.255/89 din data de 03.02.2009, a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii V anularea deciziei nr. 89074/10.08.2006 și obligarea la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă cu luarea în considerație a perioadei 18.03.1969 - 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Arată reclamanta că printr-o decizie anterioară din 10.06.2005 i s-a stabilit o pensie de invaliditate și un stagiu de cotizare de 44 ani, 7 luni și 2 zile, din care 8 ani în condiții normale, iar restul în grupa a II-a de muncă. Ulterior, prin decizia contestată perioada evidențiată anterior ca lucrată în grupa a II-a de muncă a fost evidențiată ca lucrată în condiții normale întrucât grupa de muncă a fost acordată eronat. Mai susține că pârâta trebuia să ia în calcul perioada în discuție întrucât aceasta este menționată în carnetul de muncă, act ce face dovada perioadei lucrate în condiții deosebite de muncă.
Mai arată că deși a lucrat ca funcționar economic și telexist-telegrafist, respectiv calculator salarii, locul de muncă unde și-a desfășurat efectiv activitatea era situat într-o incintă de sticlă din hala de producție unde era un mediu toxic, iar aprecierea făcută de către pârâtă este lipsită de temei legal.
Pârâta formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii și arată că în mod legal perioada 18.03.1969 - 01.04.2001 nu a fost luată în calcul ca lucrată în grupa a II-a de muncă întrucât față de meseria avută de reclamantă și prevederile Ordinului nr. 50/1990 rezultă că reclamanta nu și-a desfășurat activitatea în funcțiile pentru care se puteau acorda retroactiv grupa II-a de muncă.
Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului,a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 89074 din 10.08.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii V s-a acordat reclamantei o pensiei de invaliditate parțială, reținându-se un stagiu de cotizare de 36 ani, 7 luni și 2 zile realizat în condiții normale de muncă.
Totodată, prin aceeași decizie se anulează Decizia nr. 89074 din 10.06.2005 (fila 5) prin care i se reținuse reclamantei o perioadă de 32 ani și 13 zile în grupa a II-a de muncă și 4 ani 6 luni și 19 zile în condiții normale de muncă, rezultând un stagiu de cotizare de 44 ani, 7 luni și 2 zile. Motivația acestei măsuri este faptul că grupa de muncă a fost acordată eronat.
Instanța a constatat că perioada pentru care se discută acordarea grupei a II-a de muncă este 18.03.1969 - 01.04.2001.
În această perioadă reclamanta a ocupat funcțiile de "dactilografă", "funcționară", "telexist-telegrafist", "dactilograf principal", "secretar dactilograf", "funcționar economic", "funcționar economic principal", "contabil", "calculatoare salarii".
Lichidatorul judiciar al SC SA, societate aflată în faliment la data de 15.12.2003, emite adeverința nr. 9409/15.12.2003 prin care atestă faptul că reclamanta, având calitate de funcționar economic a lucrat în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 anexa 2 pozițiile 168 și 169 și art. 3 întrucât a lucrat în aceleași condiții ca și muncitorii care efectuau lucrările menționate la punctul 168 și 169 din Ordin.
Urmare a acestei adeverințe s-a înscris de către lichidatorul judiciar în carnetul de muncă (fila 16) mențiunea că reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă 32 ani și 14 zile conform Ordinului nr. 50/1990 anexa II pozițiile 168 și 169.
În speță, obiectul cauzei se referă la stabilirea stagiului de cotizare.
Articolul 141 din Legea nr. 19/2000 dispune că atribuțiile caselor teritoriale de pensii se stabilesc prin Statutul Casei Naționale de Pensii și alte Asigurări Sociale.
Articolul 24 din HG nr. 13/2004 privind aprobare Statutului Casei Naționale de Pensii și alte Asigurări Sociale prevede ca atribuții ale caselor teritoriale de pensii că acestea certifică stagiul de cotizare și punctajul asiguratului, în condițiile legii, stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii.
Prin stabilirea punctajului și cuantumul drepturilor de asigurări sociale se impune și calcularea stagiului de cotizare, calcul ce implică analizarea perioadelor lucrate în diferite condiții de muncă "în condițiile legii".
Prin urmare, prima instanța a apreciat că pârâta are competența de a verifica îndeplinirea "condițiilor legii" în calculul perioadelor lucrate în condiții deosebite de lucru.
Adoptarea unui punct de vedere contrar ar avea ca efect în fapt stabilirea stagiilor de cotizare de către persoanele emitente ale adeverințelor sau de către cele ce completează mențiunile din carnetele de muncă, fapt ce contravine legii.
Dacă Decretul nr. 92/1976 reglementează faptul că carnetul de muncă este un act oficial cu care se dovedește în special vechimea în muncă, retribuția dar și timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite,este de remarcat că în baza aceleiași reglementări, mențiunile din carnetul de muncă se înscriu în baza unor "acte originale", astfel încât proba prin carnetul de muncă are un caracter mediat.
Înscrierea unor mențiuni în baza unor acte - cum ar fi în speță înscrierea perioadei lucrate în condiții deosebite de muncă în temeiul adeverinței nr. 9409/15.12.2003 a lichidatorului judiciar al SC SA - nu este de natură a conferi acestor mențiuni o putere probatorie mai mare decât celei a actelor originale în baza cărora au fost înscrise mențiunile.
De aceea, tot în Decretul nr. 92/1976 este reglementată posibilitatea rectificărilor mențiunilor sau (în art. 7) posibilitatea de a solicita actele originale dacă există "îndoieli asupra unor date înscrise", fapt ce duce la concluzia că puterea probatorie a carnetului de muncă nu este absolută.
Ca principiu, această calitate - de mijloc de probă al carnetului de muncă - nu se opune exercitării atribuțiilor de calcul a stagiului de cotizare a caselor teritoriale de pensii.
Pe de altă parte, carnetul de muncă face în aceeași măsură dovada tuturor datelor înscrise.
În carnetul de muncă al reclamantei sunt cuprinse date ce apar ca fiind contradictorii, cum ar fi mențiunea unei perioade lucrate în meserii ce nu corespund cu funcțiile înscrise în alte mențiuni(cele referitoare la prevederile art. 168 și 169 din anexa 2 Ordinului nr. 50/1990).
Pe fond, se pune problema legalității reținerii perioadei 18.03.1969 - 01.04.2001 ca lucrate în grupa a II-a de muncă față de condițiile concrete de lucru și meseria/funcția avută.
În primul rând, pentru perioada în discuție, reglementarea legală cuprinde două perioade diferite: 18.03.1969 - 01.03.1990, reglementată de Ordinul nr. 50/1990, respectiv 02.03.1990 - 01.04.2001, reglementată prin Ordinul nr. 125/1990, care menține procedura reglementată de Ordinul nr. 50/1990.
Este de remarcat că prevederile punctelor 168 și 169 din Anexa 2 Ordinului nr. 50/1990 sunt reluate aproape în aceeași formă de punctele 38 și 81 din Anexa 2 Ordinului nr. 125/1990.
Prin articolul 2 din Ordinul nr. 50/1990 s-a prevăzut posibilitatea acordării grupei a II-a de muncă angajaților încadrați în "locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2."
Procedura de acordare a fost prevăzută în articolele 5 și 6.
Din formularea textului legal rezultă că se poate acorda grupa aII-a de muncă în trei situații:
a) persoanelor care au exercitat activitățile(meseriile) enumerate, indiferent de locul de muncă(majoritatea cazurilor);
b) personalului din anumite locuri de muncă individualizate, indiferent de activitatea desfășurată (de exemplu " Copșa ","Unități C"," și compartimente de epidemiologie, microbiologie, toxicologie, serologie, virusologie, parazitologie, medicina legală, anatomie patologică, morgi și prosecturi"," mașinilor de pe nave oceanice maritime și fluviale"), fie
c) unor categorii profesionale, care defășoară anumite activități sau exercită activitatea profesională în anumite locuri (spre exemplu" de locomotiva care execută pe traseele probele de tracțiune și viteza ale locomotivelor nou fabricate. sau activitatea desfășurată efectiv", "Personalul sanitar-veterinar și de îngrijire cu activitate permanenta în centrele de izolare și leptospiroza enzotica bovină".)
Prin urmare, ceea ce este relevant pentru individualizarea în speță este identificarea situației în care se poate încadra reclamanta.
În anexa nr. 2 sunt enumerate la punctele 168 și 169 "prepararea și aplicarea prin turnare a bațurilor, vopselelor," etc. respectiv "șlefuirea mobilei, așadar definiția unor "activități". Din actele existente rezultă că reclamanta a desfășurat alte activități specifice funcțiilor administrative pe care le-a ocupat.
Din lecturarea anexelor la Ordinul nr. 50/1990 (cu modificările ulterioare) rezultă că fabricile de mobilă ca atare nu erau încadrate între locurile de muncă pentru care se putea acorda grupa a II-a de muncă, ci doar anumite activități specifice erau încadrate în grupa a II-a de muncă.
Nici categoriile profesionale ale funcționarilor economici, dactilografilor, contabililor, telexiștilor, nu sunt prevăzute ca atare în anexele la Ordinul nr. 50/1990.
Prin urmare, instanța a apreciat că situația reclamantei nu se poate încadra în prevederile Ordinului nr. 50/1990, iar adeverința nr. 9409/15.12.2003 emisă de către lichidatorul judiciar la SC SA și în baza căreia a fost înregistrată mențiunea de la numărul 73 din carnetul de muncă (fila 16 din dosar) a fost emisă cu interpretarea eronată a legii.
Referitor la susținerea reclamantei că a achitat contribuții de asigurări sociale corespunzătoare grupei a II-a de muncă.
Ca principiu, plata a unor contribuții suplimentare, fără ca asiguratul să se încadreze în categoriile ce conferă dreptul la condiții deosebite de muncă nu este de natură a conferi drepturi. Evident, este reglementată pentru angajator posibilitatea de a solicita sumele achitate în plus.
În adeverința nr. 2385/14.05.2002 emisă de SC SA se atestă că societatea angajatoare a achitat contribuții pentru grupa a II-a de muncă pentru perioada 1969 - 2001 conform art. 2 din Legea nr. 49/1992 și Ordonanței nr. 2/1999, în procent de 28 %, respectiv 35 %.
Este de remarcat că până la apariția Ordinului nr. 50/1990, în temeiul căreia reclamanta a fost individualizată printre persoanele cărora li s-a acordat retroactiv grupa a II-a de muncă, nu se putea achita contribuția pentru grupa a II-a de muncă (în condițiile în care grupa a II-a nu fusese acordată în temeiul Legii nr. 3/1977), iar articolul 2 din Legea nr. 49/1992 prevedea o cotă de asigurări sociale de 30 % și nu de 28 %, astfel încât datele din această adeverință trebuie tratate cu rezervă. De altfel, adeverința eliberată ulterior de către lichidatorul judiciar nu mai atestă plata contribuțiilor aferente grupei a II-a de muncă.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pârâta a calculat în mod corect stagiul de cotizare al reclamantei și a constatat legal că perioada 19.03.1969 - 01.04.2001 a fost în mod eronat luată în calcul ca lucrată în grupa a II-a de muncă.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs la data de 07.08.2009(data postei) contestatoarea, considerand-o nelegala si netemeinica.
Prioritar, prin cererea de recurs s-a solicitat repunerea in termenul de declarare a caii de atac, recurenta sustinand ca a declarat tarziu recursul intrucat a lipsit din localitatea de domiciliu in perioada 03.07.2009-13.07.2009 si nu a primit sentinta Tribunalului Vaslui, aceasta fiind probabil afisata pe usa locuintei si nu depusa de factorul postal in cutia postala, asa cum era normal.
Pe fondul cererii, recurenta a aratat in sinteza faptul ca prima instanta a aplicat gresit legea intrucat Casa Judeteana de Pensii V nu are competenta de a verifica datele din cuprisul adeverintelor, singurii care raspund pentru veridicitatea acestora fiind fostii angajatori.Ca atare, sustine recurenta, in mod gresit perioada 18.03.1969-01.04.2001 nu a fost luata in calcul ca fiind lucrata in grupa II de munca.
Intimata Casa Județeană de Pensii Vaf ormulat întâmpinare, arătând ca susține excepția de tardivitate a declarării recursului invocata din oficiu de instanța de recurs.
In recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Verificând prioritar declararea in termen a caii de atac si cererea de repunere in termen formulata in acest sens de recurenta, Curtea constata ca recursul este tardiv. Astfel, conform prevederilor art.301 Cod proc.civ. recursul se motivează prin insasi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
In materia litigiilor de asigurări sociale, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond, conform art.301 pr.civ.
După cum rezulta din conținutul dovezii de comunicare de la fila 42 dosar fond, sentința Tribunalului Iașia fost legal comunicata recurentei( prin afișare, indicându-se ca nu s-a putut afla data la care cel vizat poate fi găsit) la data de 09.07.2009, ultima zi de declarare a recursului fiind deci 27.07.2009.
Cu toate acestea, recursul a fost depus prin posta la data de 07.08.2009 (fila 7 dosar recurs), deci peste termenul legal sus menționat.
Nu pot fi primite susținerile recurentei ca a lipsit de la domiciliu in perioada 03.07.2009-13.07.2009, acestea nefiind dovedite.Mai mult,chiar daca recurenta ar fi lipsit din localitate in perioada aratata, este fara echivoc ca avea suficient timp de la data de 13.07.2009 si pana la data de 27.07.2009 sa depuna cererea de recurs in termenul legal.
Curtea constata ca recurenta nu a probat in cauza existenta unei imprejurari mai presus de vointa sa care sa o fi impiedicat de a formula in termen calea de atac.
In consecința, in baza art.103(1) raportat la art.312 pr.civ. Curtea va respinge ca tardiv recursul fara a mai proceda la analiza criticilor ce țin de fondul pricinii si va menține hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurentă.
Respinge ca tardiv recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 753 din 04.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
03.12.2009- 2ex.-
Tribunalul Vaslui:;
.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Smaranda Pipernea, Carmen
