Recalculare pensii. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1554 din 13.10.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I și avocat - pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen, că nu s-a depus întâmpinare și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I depune delegație la dosar și arată că nu are de depus alte înscrisuri.
Avocat - pentru intimatul depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu formulează întâmpinare.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului cum a fost formulat. Arată că instanța nu a ținut cont de prevederile ordinului 50. Precizează că acest ordin se aplica doar persoanelor în activitate. Consideră că decizia de pensionare este temeinică și legală.
Avocat - pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că s-a valorificat în mod corect adeverința. Fără cheltuieli.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1554 din 13 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia hotărât:
A admis acțiunea formulată de reclamantul,cu domiciliul ales în I, str. - - nr. 24, - parter, la Cabinet avocat - în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantului cu luarea în considerare grupei a I- de muncă, astfel cum este înscrisă în adeverința nr. /874/26.09.2008 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă Marfă
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii I,solicitând obligarea pârâtei să emită o decizie de recalculare a pensiei ținând cont de încadrarea în grupa de muncă corespunzătoare actelor depuse.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă de la 1.09.1987, în baza Legii nr. 3/1977.
La data de 26. 09.2008 obținut de la ultimul loc de muncă, respectiv Stația R Socola Marfă, adeverința nr. 874, prin care se atesta că i s-a reținut și virat S în procentul aferent grupei a I-a de muncă. În baza acestei adeverințe, a solicitat pârâtei recalcularea pensiei și emiterea deciziei în acest sens. Solicitarea sa a fost refuzată în mod explicit de către pârâtă, prin adresa nr. 83815/ 28.10.2008.
Întrucât pârâta a refuzat în mod nejustificat soluționarea cererii de emitere a deciziei potrivit grupei corespunzătoare, deși aceasta a fost demonstrată cu acte justificative, reclamantul învederează că a formulat prezenta cerere întemeiată pe disp. art. 1 din Legea 554/ 2004 contenciosului administrativ.
Casa Județeană de Pensii Iad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Arată pârâta că, întrucât prin acțiunea formulată reclamantul solicită recalcularea pensiei cu valorificarea grupei superioare de muncă, competența aparține completului de asigurări sociale și nu completului de contencios administrativ,potrivit disp. art. 155 din Legea nr. 92/1992.
Reclamantul a depus precizări, prin care arată că cererea formulată este întemeiată pe disp. Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ și vizează refuzul pârâtei de emite decizia de recalculare a pensiei potrivit art. 95 al. 2 coroborat cu art. 86 din 19/2000.
Potrivit textelor de lege invocate, pârâta este obligată să emită decizie motivată atât în cazul admiterii, cât și în cazul refuzului de recalculare a pensiei. Atitudinea pârâtei echivalează cu refuzul nejustificat de a-i soluționa cererea, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune, prin care solicită ca instanța să recunoască interesul său legitim de a i se emite decizia prin care să se soluționeze cererea de recalculare a pensiei.
Pentru prezenta cerere, consideră că nu este necesară efectuarea procedurii prealabile, având în vedere dispozițiile art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/ 2004.
Litigiul dedus judecății a fost calificat ca fiind unul în materia asigurărilor sociale și prin urmare, prin încheierea din 28.04.2009, s-a transpus cauza la secția civilă a Tribunalului Iași - completul specializat de asigurări sociale, potrivit disp. art.155 din Legea 19/2000 și art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
În fața completului specializat nou-investit, pârâta Casa Județeană de Pensii Iad epus o completare la întâmpinare, prin care a arătat că, în fapt, prin adresa nr. 83815/28.10.2008 s- comunicat contestatorului că pensia nu poate fi recalculată în baza adeverinței nr. 874/ 26.09.2008 emisă de - R Marfă
Contestatorul a fost înscris la pensie prin decizia nr. 83815/10.09.1987 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă. Stagiul total de cotizare reținut prin decizie este de 31 ani, 11 luni 02 zile, întregită de 32 ani. Întreaga vechime a fost realizată în grupa a III-a de muncă.
Fiind o pensie stabilită în baza legislației anterioare, prin decizia nr. 83815/ 30.06.2005 privind recalcularea pensiei din sistemul public, a fost recalculată în baza nr.OUG 4/ 2005 și nr.HG 1550/ 1990. Stagiul total de cotizare realizat de contestator este de 33 ani, 10 luni, 7 zile realizat în condiții normale de muncă.
Ulterior, urmare a depunerii unei adeverințe prin care contestatorul făcea dovada sporului pentru munca prestată în timpul nopții a fost recalculată pensia prin decizia nr. 83815/13.11.2006.
Motivat de intrarea în vigoare a nr.OUG 19/2007 a fost emisă decizia nr. nr. 83815/01.07.2007. Astfel, au fost stabilite punctajele anuale pentru perioada 1946- 1962.
Prin cererea înregistrată la nr. -/ 26.09.2008 contestatorul a depus adev. nr. /26.09.2008 eliberată de - Marfă
Adeverința sus-menționată atestă că în perioada 01.08.1962- 01.09.1987 contestatorul a lucrat în gr. I de muncă, conf. pct. 123 din. nr. 50/1990 și 125/ 1990.
Perioada sus menționată nu a fost valorificată ca fiind vechime în grupa superioară de muncă întrucât încadrarea în grupă fost făcută în mod greșit. Deoarece nu erau motive pentru recalculare a pensiei s-a răspuns contestatorului prin adresa contestată.
Această perioadă în mod corect nu a fost valorificată ca fiind perioada lucrată în gr. I de muncă. Potrivit adeverinței nr. /26.09.2008 temeiul juridic al încadrării în gr. I de muncă îl reprezintă. nr. 50/1990,. nr. 125/ 1990, anexa 1, pct. 123. Ordinul nr. 50/ 1990 în forma inițială prevedea la anexa I doar 75 poziții și se adresa persoanelor care la data de 01.02. 1990 se aflau în activitate.
Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999 prevede ca persoanele care la data de 01.02.1990 aveau calitatea de pensionari și care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1990, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, beneficiază de încadrare în grupa superioară de muncă, cu condiția ca activitatea desfășurată să se regăsească în forma inițială a. nr. 50/1990, publicat în Oficial nr. 38/ 20.03.1999.
Întrucât la data de 01.20.1990 avea deja calitatea de pensionar, iar activitatea pe care a desfășurat-o nu se regăsește în. nr. 50/1990 - forma inițială, nu exista temei legal de recalculare a pensiei cu recunoașterea în gr. I de muncă a perioadei 01.08.1962- 01.09.1987.
Mai susține pârâta că mențiunea din adeverința referitoare la virarea este greșită întrucât contribuția pentru bugetul asigurărilor sociale s-a plătit diferențiat pentru grupe de muncă începând de la data de 01.04.1992 (legea nr. 49/ 1992, art. 2).
Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond au fost următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pensie prin decizia nr. 83815/10.09.1987 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, reținându-se un stagiu total de cotizare de 31 ani, 11 luni 02 zile. Pârâta Casa Județeană de Pensii Iac onsiderat că întreaga vechime a fost realizată în grupa a III-a de muncă.
Ulterior, contestatorului i-a fost recalculată pensia în baza nr.OUG 4/ 2005 și nr.HG 1550/ 1990, reținându-se un stagiu total de cotizare de 33 ani, 10 luni, 7 zile realizat în condiții normale de muncă.
La data de 13.11.2006, ca urmare a depunerii unei adeverințe prin care contestatorul făcea dovada sporului pentru munca prestată în timpul nopții i-au fost recalculate drepturile de pensie.
Prin decizia nr. 83815 emisă la data de 01.07.2007, în baza OUG 19/2007, au fost stabilite punctajele anuale pentru perioada 1946- 1962.
Prin cererea înregistrată la nr. -/ 26.09.2008 contestatorul a depus adeverința nr. /26.09.2008 emisă de - Marfă din care rezultă că în perioada 01.08.1962- 01.09.1987 contestatorul a lucrat în gr. I de muncă, conf. pct. 123 din. nr. 50/1990 și 125/ 1990. Pârâta Casa Județeană de Pensii I nu a luat în calcul cele înscrise în această adeverință considerând că perioada menționată nu a fost valorificată ca fiind vechime în grupa superioară de muncă întrucât încadrarea în grupă ar fi fost făcută în mod greșit.
Reține Tribunalul că potrivit art.6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministrului, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
De asemenea, potrivit disp. art. 4 alin.3 din G nr.4/2005, porurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Tribunalul că obiectul prezentei contestații îl constituie faptul că perioada 01.08.1962- 01.09.1987 nu a fost valorificată ca fiind vechime în grupa I de muncă. Or, din cuprinsul documentației care a stat la baza emiterii deciziei de pensie rezultă că pârâta, la stabilirea drepturilor de pensie, nu a luat în considerare faptul că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.08.1962- 01.09.1987 se încadrează în grupa I de muncă, potrivit adeverinței nr. /26.09.2008 emisă de - Marfă A, și nici nu a contestat această adeverință care este astfel valabilă.
În consecință, având în vedere faptul că pârâta nu a valorificat perioada 01.08.1962- 01.09.1987 ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă, Tribunalul a constatat că cererea este întemeiată, dispunând admiterea acesteia și obligând pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului cu luarea în considerare a perioadei sus-arătate ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen și motivat, intimata Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Potrivit înregistrărilor din fișa de pensie, în perioada luată în discuție, a fost angajat la Stația CFR Socola în funcția de "magaziner tranzit", fiind propus la pensie începând cu data de 01.09.1987.
Susține recurenta că, în mod greșit, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că la data apariției Ordinelor nr. 50/1990 și 125/1990 contestatorul avea deja calitatea de pensionar, dispozițiile legale aplicându-se doar personalului aflat în activitate, astfel că încadrarea în grupa I de muncă s-a făcut în mod greșit de către unitate.
recurenta că Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale prevede că persoanele care la data de 01.09.1990 aveau deja calitatea de pensionari și care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă ce, potrivit reglementărilor existente până în anul 1991, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, beneficiază de încadrare în grupa superioară de muncă, cucondițiaca activitatea desfășurată să se regăsească în forma inițială a Ordinului nr. 50/1990. Or, contestatorul este încadrat în grupa I de muncă în temeiul punctului 123 anexa 1 din Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, însă activitatea desfășurată de acesta nu se regăsește în forma inițială a Ordinului nr. 50/1990.
recurenta că, întrucât contestatorul intimat avea calitatea de pensionar începând cu data de 01.09.1987, iar activitatea desfășurată nu se regăsește în forma inițială a Ordinului nr. 50/1990, perioada 01.08.1962-01.09.1987 nu reprezintă stagiu realizat în grupa I de muncă, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
În drept, recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1.pr.civ.
Intimatul contestator nu a depus întâmpinare.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în faza recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererile de recurs, cât și din oficiu potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în anul 1987, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977. Prin decizia nr. 83815/30.06.2005, pensia intimatului a fost recalculată în condițiile prevăzute de OUG nr. 4/2005.
Potrivit dispozițiilor art. II din OUG nr. 100/2008, prevederile art. 782din Legea nr. 19/2000 se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. Intimatul contestator nu face parte din categoria persoanelor exceptate, deci îi sunt aplicabile prevederile art. 782din Legea nr. 19/2000
Art. 782din Legea nr. 19/2000 are în vedere asigurații care au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cum este și cazul de față.
În mod corect prima instanță a obligat Casa Județeană de Pensii I să emită o nouă decizie prin care să fie luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatului-contestator adeverința nr.VII A 2/874/26.09.2008 eliberată de "CFR MARFĂ" SA-Sucursala I - Stația CFR Socola.
Astfel, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Prin adeverința nr. VII A 2/874/26.09.2008, "CFR MARFĂ" SA-Sucursala I - Stația CFR Socola a certificat faptul că în perioada 01.08.1962-01.09.1987 contestatorul a lucrat în meseria de magaziner tranzit comercial, loc de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă prevăzut la poziția 123, anexa 1, 100% din timpul de lucru, conform Ordinului nr. 50/1990, cu modificările și completările aduse prin Ordinele nr. 100/1990 și 125/1990.
Potrivit Ordinului nr.590/2008 privind aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și/ sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare dată de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/ sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, respectiveleadeverințe se întocmesc și se eliberează "numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorului sau ale deținătorilor de arhive" (pct.2), iar potrivit pct. 4 "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și eliberează".
Curtea reține că societatea angajatoare și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în acest act. De asemenea, reține că această adeverință îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru a fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, din cuprinsul actului rezultând că, pentru perioada în discuție, unitatea a reținut și virat contribuția pentru asigurări sociale.
Raportat acestor considerente și ținând seama de faptul că recurenta care contestă încadrarea în grupa I de muncă avea deopotrivă dreptul și sarcina contraprobei, Curtea consideră că adeverința sus-arătată face dovada deplină privind încadrarea în grupa I de muncă, astfel încât criticile recurentei, sub acest aspect, se vădesc a fi nefondate.
Cât privește decizia Curții Constituționale nr. 87/1999 evocată de recurentă, Curtea observă, pe de o parte, că aceasta privește neconstituționalitatea art. 2 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 68/1990, iar pe de altă parte că argumentația instanței de contencios constituțional nu numai că nu sprijină criticile recurentei, ci, dimpotrivă, contrazice punctul său de vedere, potrivit cu care beneficiul legal era aplicabil doar personalului aflat în activitate, nu și contestatorului deja pensionat. Sunt de amintit în acest sens considerentele conform cărora "apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 68/1990, au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de muncă care nu mai au același caracter".
Prin urmare și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I și să se mențină hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1544 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./
2 ex. - 9.03.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina TrutescuJudecători:Cristina Trutescu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
