Recalculare pensii. Decizia 1756/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1756/R-CA
Ședința publică din 24 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.760/AS din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii A, în baza delegației de împuternicire de la dosar și intimatul-contestator asistat de avocat, în baza delegației de substituire a doamnei avocat, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se comunică reprezentantei recurentei-intimate copia întâmpinării formulate de intimatul-contestator, depuse la dosar la termenul de judecată anterior.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acetuia.
Reprezentanta recurentei-intimate Casa Județeană de Pensii A, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală.
Apărătoarea intimatului-contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. contestația înregistrată la data de 08.05.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii A pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i recalculeze pensia pe care o primește, prin luarea în considerare a salariului realizat conform adeverinței nr. 1369/13.09.2005 eliberată de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru în A și să emită o nouă decizie în acest sens.
În motivarea contestației a arătat că intimata a interpretat și aplicat greșit Decretul nr. 389/1972, art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, art. 23 alin. 1 lit. a) și art. 26 raportat la art. 78 alin. 1 și art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Intimata nu a avut în vedere adeverința nr. 1369/13.09.2005 din care rezultă că salariul brut realizat este mai mare decât salariul luat în considerare pentru determinarea punctajului mediu anual.
La data de 11.09.2008 contestatorul a depus la dosarul cauzei o precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea intimatei la recalcularea pensiei în raport de sporurile permanente (rezultate în urma activității întreprinse în baza acordului global) pentru care a depus la casa de pensii adeverința nr. 1369/13.05.2005.
În motivarea acestei precizări, contestatorul a arătat că la data de 22.09.2005 a depus la sediul intimatei adeverința nr. 1369/13.05.2005 emisă de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru în - A, adeverință de care intimata nu a ținut cont în momentul în care a recalculat pensia contestatorului.
Prin dispozițiile art. 4 din Legea nr. 2/1983 s-a instituit și implementat forma de retribuire a acordului global, iar sumele de bani încasate în baza acordului global fac parte din cuantumul câștigului brut realizat de contestator în perioada 1.05.1974 - 31.07.1999, în raport de dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 398/1972.
Din sumele provenite din acordul global, care au reprezentat parte componentă a câștigului brut al contestatorului, s-a plătit contribuția la asigurări sociale.
Contestatorul a arătat că Decretul nr. 398/1972 a fost abrogat prin art. 198 din Legea nr. 19/2000, astfel că în perioada 1974 - 1999 produs efecte depline.
Intimata a efectuat recalcularea pensiei contestatorului ținând cont la determinarea punctajului mediu anual doar de cartea de muncă, însă în raport de dispozițiile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, aceasta trebuia să țină cont și de adeverința eliberată de unitatea angajatoare în condițiile și forma impusă de lege la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin decizia nr. -/22.06.1999 a Direcției de Muncă și Protecție Socială A contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de 1.05.1999. Drepturile de pensie au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977 în raport de salariul mediu tarifar de 10718,58 lei și de vechimea totală în muncă de 42 ani, 7 luni și 8 zile, întregită la 43 ani.
Având în vedere prevederile nr.HG 1550/2004, nr.OUG 4/2005, nr.HG 1456/2005, precum și faptul că drepturile de pensie ale contestatorului au fost deschise la data de 1.05.1999, intimata a procedat la recalcularea pensiei contestatorului începând cu data de 1 decembrie 2005.
În urma recalculării pensiei a rezultat un punctaj mediu anual de 1.25210 pentru un număr total 37.56293 puncte, mai mic decât punctajul mediu anual existent în plată la data evaluării - 1.30813, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din nr.OUG 4/2005, s-a menținut cuantumul pensiei aflat în plată.
După finalizarea procesului de recalculare a pensiilor, intimata a demarat în baza art. 7 alin. 3-7 din nr.OUG 4/2005 o nouă activitate, respectiv aceea de revizuire a drepturilor de pensie recalculate, atât din oficiu cât și în baza cererilor însoțite de adeverințe, depuse de pensionarii care au beneficiat de procesul de recalculare a pensiei.
Cu această ocazie s-a constatat că prin cererile înregistrate la. A sub nr. 16013/22.09.2005, 3373/03.06.2006 contestatorul a solicitat recalcularea pensiei în raport de adeverința nr. 1369/13.09.2005 eliberată de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru în
Față de aceste cereri și având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (3) din nr.OUG 4/2005, intimata a procedat la modificarea drepturilor de pensie recalculate ale contestatorului, emițând în acest sens decizia nr. -/17.07.2006.
Referitor la pretențiile formulate de contestator prin precizarea la acțiunea dedusă judecății, intimata a arătat că repturile de pensie ale contestatorului, recalculate începând cu data de 1.12.2005, au fost modificate prin decizia nr. -/17.07.2006, decizie ce a rămas definitivă prin necontestare, conform art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000.
În urma modificării drepturilor de pensie recalculate a rezultat un punctaj mediu anual de 1.28707 puncte, mai mare decât punctajul mediu anual reținut prin decizia nr. -/31.11.2005 (1.25210), dar mai mic decât cel aflat în plată la data evaluării (1.30813), motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din nr.OUG 4/2005 s-a menținut cuantumul pensiei aflat în plată.
Sumele de bani încasate de contestator în baza acordului global în perioada 1.05.1974 - 31.07.1999 nu pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei, conform legislației anterioare, având în vedere și prevederile anexei la.OUG nr. 4/2005.
otrivit prevederilor Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, act normativ abrogat prin Legea nr. 19/2000, contribuția la fondul de asigurări sociale de stat se achită de către unitățile angajatoare și nu de către angajați. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuțiile pe care le plăteau unitățile, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. Contribuția individuală de asigurări sociale, contribuție ce se reține de la asigurat și nu de la angajator, a fost introdusă pentru prima oară în legislația de asigurări sociale prin Legea nr. 19/2000.
Pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000), la determinarea punctajelor anuale se utilizează conform art. 78 din Legea nr. 19/2000, salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Astfel, la determinarea drepturilor de pensie ale asiguraților, pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, se utilizează toate veniturile pentru care s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale, venituri ce se înscriu de către angajatorii acestora, în declarațiile nominale privind asigurații sistemului public de pensii, conform art. 6 din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 760/AS/09.04.2009, Tribunalul Argeșa admis acțiunea precizată și a obligat pe intimată să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin luarea în considerare a veniturilor obținute în acord global, potrivit adeverinței nr. 1369/13.09.2005, începând cu data de 01.10.2005.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin decizia nr. -/22.06.1999 (83) a Direcției de Muncă și Protecție Socială A, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de 01.05.1999.
Drepturile de pensie au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977, în raport de salariul mediu tarifar de 10718,58 lei și de vechimea totală în muncă de 42 ani, 7 luni și 8 zile întregită la 43 ani.
Prin cererile înregistrate la. A sub nr. 16013/22.09.2005 (70) și nr. 3373/03.06.2006 (71) contestatorul a solicitat recalcularea pensiei în raport de adeverința nr. 1369/13.09.2005 eliberată de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru în
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil (105-119), intimata a calculat drepturile de pensie ale contestatorului în raport de veniturile cuprinse în carnetul de muncă, fără să țină cont de veniturile brute realizate, menționate în adeverința nr. 1369/13.09.2005, eliberată de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru în
Potrivit art. 1 și art. 2 din nr.OUG 4/2001, recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Retribuirea în acord global, de care a beneficiat și contestatorul, presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat stipulau obligativitatea angajatorilor de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Potrivit art. 2 din același act normativ, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora "asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate".
Din adeverința nr. 1369/13.09.2005 eliberată de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru în A rezultă că unitatea a virat -ul și a reținut contribuția pentru pensia suplimentară, aferente veniturilor realizate de contestator.
Intimata a efectuat recalcularea pensiei contestatorului ținând cont la determinarea punctajului mediu anual doar de cartea de muncă, însă în raport de dispozițiile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, aceasta trebuia să țină cont și de adeverința eliberată de unitatea angajatoare în condițiile și forma impusă de lege la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului.
Întrucât intimata nu a avut în vedere această adeverință, baza de calcul nu a fost cea reală și valoarea punctului de pensie a fost diminuată.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale mai sus-menționate, având în vedere principiul contributivității, precum și pentru a se evita crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat, tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Contrar prevederilor legale, tribunalul a dispus luarea în calculul drepturilor de pensie a veniturilor obținute în acord global potrivit adeverinței nr. 1369/13.09.2005 începând cu data de 01.10.2005.
În anexa la.OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din fostul sistem al asigurărilor de stat se menționează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, susține recurenta-intimată, prevede că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a acestui act normativ (01.04.2001) se utilizează salariile brute sau nete după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 01.07.1977; b) salariile nete, de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991; c) salariile brute, de la data de 01.01.1991 și sporurile cu caracter permanent care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor sunt cele strict și limitativ enumerate de art. 10 din Legea nr. 3/1997, cu modificările ulterioare.
Sumele de bani încasate de contestator în baza acordului global în perioada 01.05.1974 - 31.07.1999, sume înscrise în adeverința nr. 1369/13.09.2005 în coloana "salariul realizat" nu pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Adeverința prezentată a fost întocmită conform statelor de plată aflate în arhiva unității, de aceea veniturile înscrise la coloana "total realizat" nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale.
Aceste venituri conțin pe lângă salariul realizat și compensațiile, indemnizațiile de concediu de odihnă și de concediu medical, care nu fac parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a formulat următoarele apărări:
Legea nr. 2/1983 a instituit una dintre formele de retribuire - acordul global, care a reprezentat o retribuție tarifară a personalului muncitor ca parte variabilă a retribuției, dar permanentă, pe calea adaosului de acord.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 398/1972, angajatorii erau obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri.
Sumele provenite din acordul global nu fac parte din sumele exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale.
Astfel, din sumele respective provenite din acordul global care au reprezentat parte componentă a câștigului brut s-a plătit contribuția la asigurări sociale.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuția după cantitatea și calitatea muncii, retribuirea în acord sau cu bucata este o formă de retribuire a muncii, alături de retribuirea în regie și retribuirea pe bază de tarife sau cote procentuale din valoarea achizițiilor,
În acordul global formația de lucru își asumă pe baza unui contract încheiat cu unitatea din care face parte obligația executării într-un anumit termen a unui produs complet pentru care primește o sumă globală determinată în raport cu manopera necesară executării lucrării.
În contract se prevăd termenele de execuție, sumele cuvenite drept retribuție individuală, etc.
cuvenită se acordă proporțional cu îndeplinirea sarcinilor de producție, respectarea cheltuielilor, a termenelor, a celorlalte condiții stabilite în contract, fără să fie plafonată.
În aplicarea interdependenței dintre realizările obținute în muncă și venituri, în cazul nerealizării sarcinilor de muncă retribuția poate fi diminuată.
Ca dovadă, în adeverința nr. 1369/13.09.2005 întocmită de salariul realizat în anumite luni - iulie 1976, mai 1977, septembrie 1979, iulie 1980 - este mai mic decât salariul tarifar, acesta din urmă stabilindu-se pe baza rețelelor tarifare sau a listelor de funcții.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 57/1974.
tarifară micșorată sau majorată obținută pentru munca în acord global este inclusă în câștigul brut realizat de salariat, din care se reține potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Că este așa rezultă atât din utilizarea sintagmei "indiferent de forma în care se realizează veniturile" din care se datorează contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, cât și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 2 din decret în care sunt enumerate sumele asupra cărora nu se datorează respectiva contribuție.
Recalcularea pensiilor din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cum este și pensia contestatorului, se efectuează potrivit art. 2 și 4 din nr.OUG 4/2005 cu respectarea prevederilor și principiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Principiul aplicabil speței este cel al contributivității, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale, inclusiv pensiile, se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Plata contribuției de asigurări sociale nu este numai fundament al acordării pensiei, ci și reper pentru stabilirea cuantumului pensiei deoarece, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
Se arată în art. 4 alin. (2) din nr.OUG 4/2005 că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual pentru recalcularea pensiilor sunt cele prevăzute în anexa la această ordonanță.
Din interpretarea sistematică și literală a prevederilor acestei anexe, în special a prevederilor pct. IV rezultă că se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual salariile evidențiate în statele de plată, fie că ele constituie retribuție tarifară de încadrare sau retribuție tarifară realizată pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Cum pentru sumele evidențiate în adeverința nr. 1369/13.09.2005 ca salariu realizat s-a reținut și virat, valorificarea lor la stabilirea punctajului mediu anual constituie aplicarea corectă a dispozițiilor legale, așa cum s-a arătat mai sus.
Argumentul potrivit căruia adeverința nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale deoarece are la bază numai statele de plată din arhiva unității nu este relevant.
Mențiunile obligatorii prevăzute în pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005 nu se referă la acest aspect.
Mai mult, eventualele indemnizații de concediu medical și alte venituri sunt evidențiate în rubrici distincte fără a fi incluse în salariul realizat, cum greșit se susține.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în P, str. - nr. 38, județul A, împotriva sentinței civile nr. 760/AS din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în comuna, str. -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./09.12.2009
Jud. fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
