Recalculare pensii. Decizia 7457/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5723/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7457/
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.3536 din data de 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.31662/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant prin apărător d-nul avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 8 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr. - din 25.11.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-reclamant prin avocat, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant prin avocat solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B ca neîntemeiat, pentru motivele expuse în cuprinsul notelor scrise pe care le depune la dosar, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar, reprezentând onorariu de avocat.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.08.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 17 ani, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.07.2005 la zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.3536 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost admisă cererea formulată de reclamantul; a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B la emiterea unei decizii prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 17 ani; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.07.2005 la zi; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1.07.2005, prin decizia nr.-/18.07.2008 emisă de pârâtă în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobate prin Legea nr. 78/2005, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 760 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 2,56984 puncte.
Potrivit art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea in muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."
Potrivit art. 20 lit. b din Legea nr.19/2000, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare; zonele I și II de expunere la radiații. Potrivit art. 43 din același act normativ, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Astfel, s-a constatat faptul că, deși reclamantului i s-au stabilit drepturile de asigurări sociale în data de 01.04.1990, în baza Legii nr.3/1977, a aprecia ca fiind inaplicabil stagiul de cotizare instituit de art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000 constituie un tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectivă si rezonabilă.
Dreptul de a da relevanță, în stabilirea drepturilor de asigurări sociale, unui stagiu complet de cotizare inferior celui luat în calcul de pârâtă este de natură să producă efecte patrimoniale, fiind astfel un drept de natură patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea,mutatis mutandis, Beian contra Romaniei, par.51). În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale potrivit cărora " de drepturile si libertățile recunoscute în - Convenție trebuie sa fie asigurată, fără nicio distincție, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, articolul 14 din Convenție completează celelalte clauze normative ale Convenției și Protocoalelor sale. Nu are o existență independentă din moment ce garantează numai beneficierea de drepturi si libertăți în condiții nediscriminatorii. Desigur, poate deveni incident chiar fără o încălcare a cerințelor lor și, în această măsură, deține o însemnătate autonomă, dar nu și-ar găsi aplicarea dacă faptele litigiului nu ar cădea sub imperiul cel puțin uneia din clauzele menționate ( impotriva Austriei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, de hotărâri și decizii 1996- IV, paragraful 36).
Potrivit articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul vizat (a se vedea in special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33).
Se constată astfel că, în cauză, singura justificare în a utiliza stagii complete de cotizare diferite în situația reclamantului și cea a unui terț ce a desfășurat aceleași gen de activitate și care s-a pensionat sub imperiul Legii nr.19/2000 este momentul nașterii drepturilor de asigurări sociale, acest element neputând fi considerat rezonabil în sensul jurisprudenței instanței de la Strasbourg. În consecință, având în vedere faptul că blocul convențional consacră drepturi mai favorabile celor consacrate în legislația internă, în baza art. 20 din Constituție, instanța de fond a aplicat cu prioritate Convenția.
Din adeverința nr.169/18.06.2007 emisă de SC Mineral M SA rezultă că în perioada 13.12.1962-01.04.1990 reclamantul a lucrat 100% în timpul de lucru în condiții speciale, zona II de expunere la radiații, adică în total 27 ani, 3 luni și 19 zile.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale susmenționate, tribunalul a apreciat că pensia reclamantului trebuia calculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 17 ani.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, văzând și dispozițiile art. 155 lit. d și f din Legea nr. 19/2000, în baza art. 89 din Legea nr. 19/2000 a obligat parata la emiterea unei decizii prin care să re calculeze începând cu 01.07.2005 pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 17 ani.
Constatând că prin plata unui cuantum inferior al pensiei pârâtă a provocat în patrimoniul reclamantului un prejudiciu ce se impune a fi reparat, tribunalul, văzând și dispozițiile art. 998-999 Cod civil, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată pe perioada 01.07.2005, la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 17.08.2009 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14.09.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9, art.3041Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică si nelegală.
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Astfel, prin decizia inițială nr.- din 07.02.1990, reclamatului i s-au luat în calcul 32 ani 7 luni și 17 zile lucrați în grupa a III-a de muncă. Acesta decizie fiind necontestată, a rămas definitivă. Așa cum se observă și din decizie, la data ieșirii la pensie nu a beneficiat de nicio lege specială, cu atât mai mult de HG nr. 407/1990 de care se face vorbire în adeverință. Ori, dacă angajatorul ar fi vrut să-l încadreze de la început în baza HG nr. 407/1990, ar fi făcut-o la momentul respectiv.
Având în vedere faptul că dreptul la pensie pentru limită de vârstă nu s-a stabilit în baza unui act normativ cu caracter special, iar ulterior până la data de 01.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000), nu s-au depus acte în completare care să modifice situația de fapt și de drept referitoare la perioada desfășurată în zona II de radiații, se consideră că, în conformitate cu art.2 alin.3 din HG nr.155/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Referitor la prevederile art. 43 alin. 3 din Legea nr.19/2000 coroborate cu HG nr.583/2001 privind stabilirea criteriilor de încadrare a activităților nucleare, cercetarea, consideră recurenta pârâtă că, potrivit principiului neretroactivității legii civile, aceste acte normative nu se pot aplica decât situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea lor, deci persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după 01.04.2001.
În opinia recurentei pârâte, mențiunea din adeverință care certifică reclamantului că a lucrat în zona II radiații nu poate anula documentele ce au stat la baza valorificării drepturilor de pensie timp de 20 ani (carnetul de munca și fișa de pensie).
În fine, precizează recurenta pârâtă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină (motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod de procedură civilă), așa cum cere art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin.5 Cod de procedură civilă, acesta având obligația de a "stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.". Ori, instanța nu a fundamentat soluția dată pe înscrisurile depuse la dosar de instituția recurentă, ci a făcut aplicarea dispozițiilor art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000 și a art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin urmare, hotărârea este casabilă, stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de Casa Locală de Pensii Sector 4 la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect, reclamantul neîndeplinind nici condițiile prevăzute de OUG nr.100/2008. Solicită instanței de recurs ca la pronunțarea deciziei să aibă în vedere și dispozițiile art.274 alin.3 Cod de procedură civilă.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurentul-pârât întemeiază în drept criticile sale împotriva hotărârii pronunțate de tribunal pe dispozițiile art.304 pct.4, 6, 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, în realitate criticile de nelegalitate detaliate în cuprinsul cererii nu permit Curții să cerceteze cauza sub aspectul depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, a vreunei pronunțăriultra petita, minus petitaori sub aspectul interpretării greșite a actelor deduse judecății și schimbării înțelesului ori conținutului acestora.
Verificând dispozitivul hotărârii atacate, Curtea constată că nu au fost în nici un fel încălcate limitele învestirii instanței de judecată câtă vreme aceasta a hotărât admiterea cererii reclamantului și a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia pe baza unui stagiu complet de cotizare de 17 ani, precum și plata diferențelor de drepturi.
De asemenea, nu se pune problema în cauză a interpretării greșite a unui act juridic civil bilateral ori unilateral în sensul denaturării conținutului clauzelor sale ori a înțelesului acestora, tribunalul reținând corect natura juridică a raporturilor dintre părți, respectiv asigurări sociale.
Ceea ce susține în esență recurenta-pârâtă ca motiv de nelegalitate este nemotivarea hotărârii pe baza argumentelor aduse de instituție pentru respingerea cererii.
Ori, nemotivarea unei hotărâri sau a unei dispoziții din acesta poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii numai dacă aceasta lipsește cu desăvârșire, lipsind instanța de control judiciar ori părțile de posibilitatea de a înțelege raționamentul judiciar al primei instanțe.
În cauză însă, tribunalul a formulat considerente ample, temeinic argumentate în fapt și în drept pe dispozițiile dreptului intern cuprinse în Legea nr. 19/2000, dar și pe normele europene cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aplicate cauzei cu prioritate, după cum dispune art. 20 din Constituția României.
Sub aspectul modului de aplicare și interpretare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a găsit întemeiată pretenția dedusă judecății, aceea de a se recalcula drepturile de pensie ale unui asigurat, deschise în temeiul Legii nr. 3/1977, în baza unui stagiu complet de cotizare de 17 ani, stagiu special pentru persoanele care au desfășurat activitate în zona a II-a de expunere la radiații.
Este adevărat că drepturile de pensie ale intimatului-reclamant, fiind deschise în anul 1990, pe temeiul legii în vigoare la acea dată, Legea nr. 3/1977, intrau în procesul de recalculare prevăzut de OUG nr. 4/2005, ceea ce a presupus determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei după procedura noii legi a asigurărilor sociale, Legea nr. 19/2000. La evaluarea pensiei intimatului reclamant și emiterii deciziei nr. -/18.07.2008, casa locală de pensii a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, stagiu corect față de înscrisurile existente în dosarul de pensionare care dovedeau o vechime în muncă de 32 de ani 7 luni și 17 zile, întregită la 33 de ani, muncă încadrată în grupa a III- Aceste mențiuni sunt inserate în carnetul de muncă al asiguratului și în decizia nr. -/07.02.1990 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă.
Cu toate acestea, intimatul reclamant a prezentat o adeverință eliberată de SC Mineral M SA sub nr. 169/18.06.2007 prin care se atestă că, în perioada 13.12.1962-01.04.1990, a lucrat în condiții special 100% în zona II de expunere la radiații. Pentru datele consemnate în această adeverință întreaga răspundere revine emitentului, însă conținutul este opozabil Casei de Pensii a Municipiului B până la înscrierea în fals.
Faptul juridic atestat de fostul angajator, chiar dacă completează și modifică datele despre activitatea din muncă a fostului salariat consemnate în carnetul de muncă, nu poate fi trecut cu vederea pentru că generează consecințe sub aspectul determinării elementelor dreptului de pensie. Pe baza acestei atestări, asiguratul beneficiază de un stagiu complet de cotizare de 17 ani, conform art. 20 punctul b coroborat cu art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Este adevărat că în aplicarea OUG nr. 4/2005, instituția recurentă trebuie să utilizeze stagiul complet de cotizare corespunzător vechimii în muncă ce a fost necesară asiguratului la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă și vechime completă. Cu toate acestea, situația atestată în anul 2007, pune problema stagiului de cotizare derogatoriu, pe baza unor condiții de muncă de expunere la radiații, prevăzut de Legea nr.19/2000.
Aplicarea acestui stagiu complet derogatoriu este corect făcută de prima instanță, pe argumente de interpretare a legii și preeminență a unei convenții internaționale ratificate de România. Dacă scopul declarat al OUG nr. 4/2005 a fost acela de a exista pensii egale la condiții egale de pensionare, atunci trebuie acceptat ca beneficiul unor dispoziții derogatorii din legea nouă a pensiilor să fie recunoscut și persoanelor pensionate anterior datei de 01.04.2001, pentru că în caz contrar s-ar crea consecințe juridice diferite (stagii complete de cotizare diferite) unor situații de fapt similare (muncă prestată în zonă de expunere la radiații). În plus, această situație ar crea discriminare între persoane aflate în aceeași situație, fără o justificare rezonabilă.
În fine, ultima critică vizează cheltuielile de judecată acordate reclamantului în primă instanță. Curtea consideră că s-a făcut sub acest aspect o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Așadar, temeiul juridic al restituirii acestor cheltuieli făcute de partea care a câștigat procesul rezidă în culpa procesuală a părții care a pierdut. Ori, instituția pârâtă se găsește în culpă procesuală la judecata în fond dedusă din faptul că a determinat declanșarea litigiului, nedând curs cererii asiguratului reclamant de recalculare a drepturilor de pensie, iar pretenție era întemeiată, conform soluției pronunțate în cauză. apare și cererea recurentei de a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, onorariul avocațial prezentat la judecata în fond nefiind disproporționat de mare față de natura litigiului, problema juridică supusă analizei și munca prestată de avocat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
Curtea, la cererea intimatului reclamant, va face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă și în calea de atac a recursului și va dispune obligarea recurentei care a căzut în pretenții să despăgubească partea adversă pentru cheltuielile făcute în acest grad de jurisdicție, reprezentând onorariu avocațial de 1000 lei dovedit cu chitanța nr. 110/25.11.2009 eliberată de Cabinetul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.3536 din data de 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.31662/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./ tehn. B/2 ex./22.01.2010
Tribunalul București
Judecători;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
