Recalculare pensii. Decizia 7459/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5743/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.7459/
Ședința Publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.4805 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36938/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 08.12.2009 de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, într-un singur exemplar.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea intimatului-reclamant, acesta legitimându-se cu Seria -.- eliberată de către Secția nr.14 Poliție la data de 08.10.20032.
Intimatul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 14.09.2009, recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.4805/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36938/3/AS/2008, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art.304 pct.5,7, 8 și 9 Cod pr.civilă, art.3041Cod pr.civilă și art.312 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a susținut, în esență, faptul că hotărârea instanței de fond cuprinde considerente străine de natura pricinii, menționând veniturile în acord global, deși cele două adeverințe nu cuprind venituri de acest fel, iar sumele primite pentru lucrul în regim prelungit peste programul de 8 ore nu pot fi valorificate la calcularea pensiei în conformitate cu Nota nr.1375/14.04.2006 a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că recurenta-intimată a pus deja în executare sentința Tribunalului, achitându-i drepturile la zi.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
considerentelor sentinței civile nr.4805/03.06.2009 îndreptățește instanța de recurs să constate netemeinicia motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Raportat la solicitarea reclamantului intimat de a fi obligată recurenta-pârâtă să includă în cadrul veniturilor luate în calcul la stabilirea pensiei sumele primite pentru orele suplimentare (respectiv pentru regimul prelungit peste programul de 8 ore), Curtea observă că Tribunalul nu și-a motivat soluția cu referire la veniturile în acord global, ci prezentând și explicând rațiunea aplicării normelor cu valoare de principiu cuprinse în art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, cu referire la prevederile legale ce se regăsesc în OUG nr.4/2005 și Legea nr.3/1977.
Curtea nu exclude posibilitatea ca recurenta, parte în numeroase litigii pe care le generează refuzul acesteia de a acorda anumite drepturi persoanelor care solicită recalcularea pensiilor, să fi redactat motivele de recurs lecturând parțial o altă sentință decât cea recurată, numai astfel putându-se explica critica recurentei referitoare la reținerea veniturilor în acord global de către instanța de fond, considerent care nu se regăsește în cuprinsul motivării sentinței recurate.
Dimpotrivă, considerentele expuse pe larg de instanța de fond se referă la veniturile suplimentare atestate de cele două adeverințe și neluate în calcul de recurenta-pârâtă, explicând cu acuratețe în fapt și în drept, soluția asupra căreia a fost întrunită unanimitatea părerilor membrilor completului de judecată.
Nu poate fi reținută vreo stereotipie a motivării care să nu aibă legătură cu obiectul cauzei, ceea ce însă nu exclude existența unor puncte comune sau exprimări identice în diferite sentințe, împrejurare care se explică prin faptul că, soluționând pricini similare, instanța își conturează o practică ce rămâne constantă în respectivele pricini similare, aspect care se reflectă, din punct de vedere al exprimării juridice, în considerentele hotărârilor.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, Curtea constată că actul juridic dedus judecății este reprezentat de relațiile sociale izvorâte din aplicarea normelor juridice raportat la drepturile de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică relațiilor sociale pe care le-a analizat prin prisma normelor juridice ce reglementau dreptul la pensie.
Pe cale de consecință, în speță nu poate fi vorba despre o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, ci despre o interpretare pe care recurenta o consideră lipsită de temei legal, raportat la dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, apreciere pe care Curtea o înlătură în considerarea următoarelor argumente:
Atât timp cât Legea nr.19/2000 conferă principiului contributivității o semnificație de principiu de bază în organizarea sistemului public de pensii, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați.
Chiar dacă OUG nr.4/2005 nu enumeră veniturile pentru orele suplimentare și primele printre categoriile de venituri ce urmează a fi luate în considerare la calculul pensiei pentru limită de vârstă, această omisiune a actului normativ în cauză, este acoperită prin reglementarea expresă din legea generală a pensiilor, respectiv art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, a principiului contributivității.
Înscrierea acestui principiu ca un element fundamental în constituirea fondurilor pentru plata pensiei în sistemul public, a urmărit stabilirea unui cadrul echitabil și corect pentru calculul pensiilor. Astfel, este firesc ca în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri pentru care au fost reținute contribuții să fie avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie. Esențial pentru calcularea acestor drepturi este ca pentru respectivele venituri, indiferent de titulatura acestora, să se fi reținut contribuția la fondul de pensii, indiferent dacă aceste sume au fost sau nu virate sau plătite de angajator, cât timp astfel de obligații nu reveneau salariatului, ci exclusiv angajatorului.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile OUG nr.4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr.19/2000.
Constatând aplicabilitatea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, ci doar aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare în care este lipsit de relevanță caracterul temporar și variabil al unor venituri, cât timp pentru acestea au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De altfel, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări, de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
Asupra motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă, Curtea, procedând la verificarea modalității în care Tribunalul a judecat pricina, nu reține încălcarea vreunei forme de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, observând că, similar motivului întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta nu dezvoltă în recurs această critică pe care a enunțat-o, generic, doar prin invocarea dispozițiilor art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Cât privește rămânerea fără obiect a pricinii, la data pronunțării sentinței de către instanța de fond recurenta-pârâtă nu făcuse dovada recalculării dreptului de pensie cu luarea în considerare a veniturilor obținute ca urmare a desfășurării activității în regim prelungit de peste 8 ore. Prin urmare, Tribunalul nu putea respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, după cum Curtea nu are niciun temei să admită recursul, chiar și în ipoteza în care drepturile recunoscute prin hotărârea instanței de fond au fost deja recalculate și plătite reclamantului. Dacă instanța de recurs ar proceda în această manieră, s-ar ajunge la situația în care titlul executoriu în baza căruia s-a efectuat plata drepturilor restante (reprezentat de sentința recurată) să fie desființat, nemaisubzistând temeiul legal pentru acordarea respectivelor drepturi, ceea ce, față de temeinicia pretențiilor reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de recurs, ar contraveni unei logici juridice elementare.
Nu în ultimul rând, Curtea reafirmă forța juridică superioară a legii și, implicit, a principiilor pe care le conține, față de orice alt act cu caracter administrativ prin care nu se poate contraveni legii. Este și cazul la care face referire recurenta în cererea de recurs. Indiferent de conținutul Notei nr.1375/14.04.2006 a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, această inițiativă a ministerului nu poate împiedica aplicarea principiului contributivității, afirmat ca și element fundamental în cadrul configurării sistemului de pensii în sectorul public, în conformitate cu dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.4805 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36938/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
