ARTICOLUL 131 Rolul Ministerului Public Ministerul Public Autoritatea judecătorească
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 2-a
Ministerul Public
Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 2-a
Ministerul Public
ARTICOLUL 131
Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
| ← ARTICOLUL 130 Poliţia instanţelor Instanţele judecătoreşti... | ARTICOLUL 132 Statutul procurorilor Ministerul Public... → |
|---|
Au existat propuneri pentru eliminarea Ministerului Public f[ din Constituţie, întrucât procurorii ar fi doar agenţi ai executivului. Acest punct de vedere nu a triumfat deoarece ar fi condus la subordonarea lor politică faţă de Guvern, oferindu-le
Citește mai mult
imparţialitatea şi autonomia, fără de care nu pot fi participanţi la înfăptuirea actului de justiţie.Din alt punct de vedere, în epoca modernă, prima fază a procesului penal reprezintă, de regulă, o problemă a procurorilor, a Ministerului Public (în unele ţări funcţionează şi instituţia judecătorului de instrucţie). întotdeauna, însă, procurorii au fost sprijiniţi de agenţi care, în sensul larg al termenului, formează poliţia judiciară, nu de puţine ori organizată pe criterii militare. Tradiţional, poliţia judiciară, alături de celelalte forţe poliţieneşti ori de ordine publică, ca, de pildă, jandarmeria, au făcut parte din Ministerul de Interne, cu ierarhii şi subordonări până la ministrul de interne. De multă vreme se pune întrebarea dacă subordonarea ierarhică administrativă a poliţistului, care face acte de urmărire penală, fiind sub supravegherea unui procuror, este incompatibilă cu activitatea de urmărire penală însăşi. Mai direct, poate poliţistul să fie un profesionist echidistant într-o cauză, faţă de un interes în acea cauză al unui şef ierarhic, interes care poate veni chiar din sfera executivului.
Constant, la această întrebare s-a răspuns “da”. Cert este că, atâta vreme cât poliţia a fost un corp militar, poliţiştii judiciari au avut mari interese pentru a fi menţinuţi în sfera Ministerului de Interne. Viaţa demonstrează, însă, că dubla subordonare a poliţiei judiciare are mai multe efecte negative decât pozitive, impunându-se cu necesitate soluţia de ordin constituţional la care ne referim.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei, controlul şi supravegherea activităţii de cercetare penală din cadrul poliţiei judiciare, trec de la Ministerul de Interne la Ministerul Public, pentru a se asigura cu mai multă eficacitate şi operativitate apărarea societăţii, a bunurilor şi a cetăţenilor, împotriva celor care săvârşesc fapte de natură penală.
care sunt desemnaţi organizatoric procurorii. Denumirea exprimă o ficţiune juridică, este o construcţie juridică particulară, utilă instituţionalizării ordinii constituţionale. El se deosebeşte desigur de orice alt minister, care este o structură concretă, condusă de un ministru.
II. Rolul Ministerului Public. Instituţia procurorilor este de veche istorie şi tradiţie în România. în mod firesc şi rolul procurorului a cunoscut o evoluţie interesantă. Dacă, potrivit Constituţiilor din anii 1866,1923 şi 1938, Ministerul Public avea
Citește mai mult
menirea de a asigura acuzarea, sub regimul Constituţiilor din anii 1948,1952 şi 1965, acesta, sub denumirea de Parchet sau de Organele procuraturii (Procuratura) a devenit practic o a patra putere în stat. Constituţia actuală, stabilind rolul Ministerului Public, dă acestuia funcţii specifice într-un stat de drept organizat pe principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi pe cel al protecţiei drepturilor omului. De aceea, Ministerul Public, în activitatea judiciară, reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Se îmbină deci interesul general cu cel particular, iar acest rol legitimează participarea procurorului atât în procesele penale cât şi în cele cu caracter privat.III. Structura Ministerului Public. Organizatoric Ministerul Public este format din toţi procurorii iar aceştia sunt constituiţi în parchete. Denumirea de parchet dată atât instituţiei în ansamblu cât şi unor structuri, eşaloane, este o denumire clasică, de tradiţie şi ea sugerează o poziţie procesuală egală (la nivelul parchetului) cu orice alt justiţiabil. Aceste structuri organizatorice sunt organizate şi funcţionează pe lângă instanţele judecătoreşti, fapt pentru care acest articol se corelează cu dispoziţiile art. 126.
IV. Poliţia judiciară. în fine, alineatul (3), ca urmare a revizuirii constituţionale, aduce o mare noutate şi anume trecerea poliţiei judiciare sub conducerea şi supravegherea parchetelor. Această regulă înlătură unele paralelisme în procesul penal şi va asigura mai multă operativitate şi eficienţă.