ARTICOLUL 133 Rolul şi structura Consiliul Superior al Magistraturii Autoritatea judecătorească
| Comentarii |
|
Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 3-a
Consiliul Superior al Magistraturii
ARTICOLUL 133
Rolul şi structura
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul justiţiei, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.
(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).
| ← ARTICOLUL 132 Statutul procurorilor Ministerul Public... | ARTICOLUL 134 Atribuţii Consiliul Superior al Magistraturii... → |
|---|
De aceea, un organism care să facă parte tot din sfera autorităţii judecătoreşti trebuie să aibă rolul de a veghea asupra modului în care judecătorii, magistraţii, în
Citește mai mult
general, îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu în înfăptuirea justiţiei, dar şi rolul de a-i apăra pe magistraţi împotriva presiunilor din partea altor autorităţi, ale părţilor din procese, ale politicului, ale mediei etc. Textul din forma iniţială a Constituţiei nu prevedea expres acest rol al Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce s-a resimţit în actul de justiţie, în comportamentul unor miniştri ai justiţiei faţă de Consiliul Superior al Magistraturii, care, prin repetate modificări ale Legii de organizare judecătorească, s-a transformat, practic, într-un organism de avizare a propunerilor ministrului justiţiei. Pentru a pune capăt acestor ingerinţe ale politicului a fost nevoie de precizarea la care ne referim.In al doilea rând, noua reglementare, după model occidental, nominalizează componenţa şi structura Consiliului Superior al Magistraturii, obligând, în viitor, guvernele şi majorităţile parlamentare să respecte aceste criterii. Astfel, din Consiliul Superior al Magistraturii vor face parte trei categorii de membri: a) magistraţi desemnaţi în adunările generale; b) reprezentanţi ai societăţii civile, desemnaţi de Senat; c) membri de drept, şi anume preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al parchetului de pe lângă această instanţă şi ministrul justiţiei.
Este de reţinut că, structura sa, Consiliul va cuprinde două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori, care vor reprezenta instanţele de disciplină ale magistraţilor din corpul respectiv. In felul acesta, se elimină neajunsurile soluţiei din 1991, potrivit căreia procurorii făceau parte din Consiliul Superior al Magistraturii şi, în consecinţă, participau, ca membri ai acestui organism, la soluţionarea litigiilor ce aveau ca obiect abateri disciplinare ale judecătorilor, în timp ce abaterile disciplinare ale procurorilor erau soluţionate de comisii speciale constituite la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Prezenţa, în Consiliul Superior al Magistraturii, a reprezentanţilor societăţii civile, va fi de natură a înlătura ocultismul din activitatea acestuia şi de a menţine o legătură instituţionalizată între Consiliul Superior al Magistraturii şi societatea civilă.
In al treilea rând, se impune a remarca soluţia la care s-a oprit Parlamentul, prin Legea de revizuire a Constituţiei, în ceea ce priveşte conducerea Consiliului Superior al Magistraturii. Nu a fost uşoară găsirea unei soluţii nici în Adunarea Constituantă, şi tocmai pentru că atunci nu s-a găsit o modalitate convenabilă, s-a creat un Consiliu Superior al Magistraturii fără preşedinte, admiţându-se ca lucrările Consiliului, care aveau ca obiect numiri să fie prezidate de către ministrul justiţiei, iar cele care aveau ca obiect litigii disciplinare să fie prezidate de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.
Era, se înţelege, o soluţie provizorie, care nu putea dura prea mult timp.
Dintre soluţiile cunoscute în dreptul comparat, redactorii textului s-au oprit la interesanta modalitate a rotaţiei la conducerea Consiliului Superior al Magistraturii: preşedintele acestuia este ales pe un mandat unic de un an, ceea ce înseamnă că în cei 6 ani, cât durează mandatul membrilor Consiliului, la conducerea acestuia se vor roti 6 preşedinţi. Este o inovaţie în legislaţia românească, dar, sperăm, benefică pentru justiţie şi drepturile cetăţeanului. Această soluţie nu va stimula lupta în interiorul Consiliului pentru ocuparea funcţiei de preşedinte, cum se întâmplă la nivelul instanţelor, contribuind atât la demitizarea şefului din justiţie, preşedintele fiind, practic, doar un moderator al şedinţelor, cât şi la întărirea spiritului de decizie colectivă în cadrul autorităţii, implicit a prestigiului acestuia în justiţia ţării, în societatea românească, în general.
Interesantă şi inedită este şi soluţia cu privire la relaţia dintre Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele României, în unele ţări (de exemplu Franţa, Italia), Preşedintele Republicii este şi preşedintele Consiliului Magistraturii. La noi s-a gândit soluţia unui magistrat ca preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii , dar nu s-a exclus nici posibilitatea pentru Preşedintele României de a participa la lucrările Consiliului. Din modul în care este redactat alin.6 al art.133 rezultă că Preşedintele României este invitat de drept la lucrările Consiliului, el participând de câte ori consideră că prezenţa sa la dezbateri este necesară, se înţelege, din proprie iniţiativă, fără a fi nevoie de o invitaţie. Firesc, faţă de rangul înalt pe care îl are, Preşedintele României va prezida lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă, dar, se înţelege, fără drept la vot, nefăcând parte dintre cei 19 membri ai Consiliului. Este, deci, similar cu participarea sa la lucrările Guvernului, potrivit art.87.
Participarea Preşedintelui României la lucrările Consiliului ne apare, de asemenea, ca un garant al drepturilor cetăţenilor, care, se ştie, îi sesizează Preşedintelui diferite aspecte din justiţie, pe care, la rândul său, într-o formă instituţionalizată, le aduce la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a se trage concluziile şi a se adopta măsurile care se impun. In acest fel, Preşedintele României îşi realizează mai eficient şi rolul prevăzut de art.80 alin.2 din Constituţie, de a veghea la buna funcţionare a autorităţilor publice, realizând medierea între puterile statului, între stat şi societate.
In fine, în al cincilea rând, remarcăm formula aleasă în ceea ce priveşte hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, problemă care a făcut şi obiectul controlului de constituţionalitate al Curţii Constituţionale, ca şi al avizului Comisiei de democraţie prin drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia).
In forma trimisă spre avizare constituţională, toate hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii erau definitive şi irevocabile, Curtea Constituţională a reţinut însă, că este incorect ca acest caracter să-l aibă şi hotărârile în materie disciplinară, sens în care forma finală a textului, adoptată de Parlament, conţine cuvenita rectificare.
De aceea s-a stabilit că rolul acestui organism este de a fi garantul independenţei justiţiei. Funcţia de garant poate fi realizată, pe de o parte, datorită modului de formare şi de organizare, iar, pe de altă parte, prin ceea ce
Citește mai mult
face acest organism.Compunerea Consiliului Superior al Magistraturii este astfel gândită încât să reflecte chiar structura autorităţii judecătoreşti şi să realizeze legătura cu societatea civilă. Consiliului Superior al Magistraturii, format din 19 membri, cuprinde judecători (în număr de 9) şi procurori (în număr de 5) repartizaţi în două secţii. Important este că judecătorii şi procurorii sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor. Ca atare, ei sunt veritabili reprezentanţi ai celor care, în mod democratic, îi desemnează. Alături de judecători şi procurori, din Consiliu fac parte şi 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, şi care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală. Aceştia vor fi aleşi de Senatul României, dar ei participă numai la lucrările în plen.
Textul stabileşte că din Consiliu fac parte şi ministrul justiţiei, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Includerea acestora în Consiliu este firească, fiindcă faţă de atribuţiile lor în autoritatea judecătorească, ei trebuie să fie la curent cu toate problemele şi preocupările în domeniu. Aşa cum vom observa însă, chiar Constituţia impune anumite limite cât priveşte participarea la activitatea Consiliului.
II. Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Textul constituţional rezolvă şi problema privind alegera preşedintelui Consiliului, rămasă nerezolvată în textul vechi. Astfel, în această funcţie va fi ales un magistrat, dintre magistraţii membri ai Consiliului. Alegerea se face pentru un an de zile, iar mandatul nu poate fi reînnoit. Este important de menţionat că prezidarea lucrărilor Consiliului Superior al Magistraturii revine Preşedintelui României, în situaţia în care acesta participă la lucrări.
în fine, prin alin. (4) se stabileşte durata mandatului membrilor la 6 ani.
III. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii. Cât priveşte actele prin care Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile acestea se numesc hotărâri. în legătură cu hotărârile trebuie reţinute cele două reguli: 1) se iau prin vot secret; 2) sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor în materie disciplinară [ a se vedea şi art. 134 alin. (2)].