ARTICOLUL 135 Economia Consiliul Superior al Magistraturii Autoritatea judecătorească

ARTICOLUL 135

Economia

(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurentă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;

e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.

Comentarii despre ARTICOLUL 135 Economia Consiliul Superior al Magistraturii Autoritatea judecătorească

sonia ivan 4.07.2012

I. Geneza textului. Cercetarea lucrărilor Adunării Constituante şi examinarea genezei tezelor Constituţiei, în versiunea din 1991, ne conduce la concluzia după care textul cu privire la economie a suferit cele mai mari transformări de la faza ideilor din Teze până la versiunea adoptată de Adunarea Constituantă. Practic, textul Constituţiei a rezultat dintr-o colaborare permanentă a Comisiei de elaborare a Proiectului de Constituţie cu specialişti în probleme economico-financiare, membri ai Parlamentului şi din afara Parlamentului. Tocmai din această cauză, interpretarea textului

Citește mai mult

constituţional, mai ales că a suferit modificări prin Legea de revizuire a Constituţiei, nu poate face abstracţie de „odiseea" elaborării acestuia.

Astfel, în Tezele cu privire la Proiectul de Constituţie, ideile pe teme economice şi financiare au fost cuprinse în Titlul I intitulat „Principiile fundamentale". Concret, în Teza care a fost concepută drept sediu general al marilor sarcini ale statului, erau cuprinse şi următoarele formulări: „exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional"; „valorificarea potenţialului creator şi productiv al tuturor forţelor sociale"; „ocrotirea mediului înconjurător"; „crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi protecţia cetăţenilor"; „stimularea liberei iniţiative". De asemenea, a fost gândită o Teză ce viza aspecte legate de economie în redactarea: „ în România, economia de piaţă se bazează pe libera iniţiativă a tuturor participanţilor la viaţa economică", precum şi o Teză care se referea, în întregime, la aspectele bugetare şi financiare.

în şedinţa Adunării Constituante din 13 februarie 1991, în care reprezentanţii partidelor politice şi-au exprimat punctul de vedere în legătură cu prima teză, s-a afirmat, între altele: „La art. 6 asistăm la o enumerare. Mărturisesc că mi-am pus problema dacă acest text trebuie menţinut, părându-mi-se pur declarativ, mai ales că nu face nici un fel de referire la mijloace care sunt reglementate aici. Cred că soluţia, pe ideea menţionată, ar trebui să fie un text sintetic, care să asigure şi aceleaşi rigori, să facă o referire la mijloacele care să le producă." în şedinţa Adunării Constituante din 6 martie 1991, când s-a discutat şi aprobat această teză, preşedintele de şedinţă a făcut următoarea precizare: „Potrivit regulamentului, avem propunerea pe care a avansat-o domnul deputat Ninosu şi care vizează eliminarea acestei teze. Aceasta este prima propunere. Nu este prima ca ordine, dar, potrivit Regulamentului, trebuie să votăm începând cu propunerile de eliminare." Rezultă, că deputatul citat nu s-a mulţumit numai cu o poziţie de principiu, evocată mai sus, ci a mers mai departe, a înaintat Comisiei de redactare a Proiectului de Constituţie, un amendament care viza eliminarea sarcinilor statului referitoare la domeniul economic. Supus la vot, amendamentul a întrunit numai 28 voturi pentru, cu precizarea că, din totalul de 515 de membri ai Adunării Constituante, au fost prezenţi 421 iar teza, în ansamblul ei, a fost votată fără modificări faţă de textul propus de Comisie (cu 292 de voturi pentru), dar stenograma şedinţei consemnează amendamente care au vizat atribuţiile de natură economică ale statului, fie în sensul întregirii unora dintre acestea, fie în sensul lărgirii sferei de activitate. De exemplu, s-a propus introducerea obligativităţii statului de a asigura protecţia solului împotriva degradării, păstrarea şi sporirea fertilităţii acestuia.

în legătură cu Amendamentul de eliminare, într-una din lucrările citate mai sus se face următoarea afirmaţie, care, pe măsura trecerii anilor, dobândeşte semnificaţia unei precizări de ordin istoric asupra genezei titlului la care ne referim: „Excelează aici amendamentul deputatului, pe atunci, Petre Ninosu, în sensul eliminării tezei, care a întrunit doar 28 de voturi. Cu toate acestea, în opera de creaţie care a urmat, într-un fel amendamentul a fost receptat de Comisie, renunţându-se, în fază de Proiect la o enumerare a sarcinilor statului, în Titlul I, reţinându-se în Titlul IV doar sarcinile specifice în domeniul economic şi în condiţiile calificării exprese a Economiei României ca economie de piaţă"2).

După publicarea Proiectului de Constituţie şi sesizarea Adunării Constituante şi după formularea amendamentelor la Proiect, Comisia de elaborare a Proiectului de Constituţie, pentru cristalizarea textului, a conlucrat cu parlamentarii care nu erau membrii ai comisiei, dar aveau o formaţie economică. Textul din Proiect a fost formulat mai sintetic: „(1) Economia României este economie de piaţă. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, valorificarea tuturor factorilor producţiei; b) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; c) ocrotirea mediului înconjurător şi menţinerea echilibrului ecologic; d) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii." La acest text au fost formulate un număr de 5 amendamente (poziţiile 933-937 din Raportul Comisiei), primele patru fiind acceptate după discuţii, pertractări şi o permanentă colaborare între Comisie şi autorii amendamentelor. După atâtea amendări, textul final a fost scris din nou de către Comisia de elaborare a Proiectului de Constituţie, în noaptea de 12 spre 13 noiembrie 1991, şi prezentat în şedinţa din 13 noiembrie 1991 a Adunării Constituante în forma care a devenit textul Constituţiei din 1991, fiind adoptat cu 263 de voturi pentru, 1 împotrivă şi 12 abţineri '>. Cu privire la geneza acestui text, în Odiseea elaborării Constituţiei autorul consemnează: „dacă urmărim de unde a plecat ideea unui text despre economie, primele discuţii în Comisii, apoi soluţia unor teze în Titlul I, şi unde s-a ajuns prin votul de mai sus, ne putem contura o imagine despre travaliul infernal care a presupus scrierea unui articol din Constituţie"2>.

II. Semnificaţia modificărilor din 2003. „Odiseea" acestui text nu s-a oprit aici, pentru că el a făcut obiectul a numeroase dezbateri şi în Comisia de elaborare a proiectului Legii de revizuire a Constituţiei. în urma acestor discuţii şi a amendamentelor formulate în dezbaterile parlamentare s-a îmbunătăţit redactarea alin. (1) şi s-au adăugat, la alin. (2), două noi litere care, în redactarea finală, au devenit literele c) şi d). Această modificare scoate în evidenţă preocuparea Parlamentului în legătură cu principiile constituţionale referitoare la economie, care au importanţa lor în ceea ce priveşte aşezarea legislaţiei pe direcţia valorificării factorilor de producţie şi a dezvoltării economice, implicit a acţiunilor guvernamentale.

Noua versiune a textului se referă, mai întâi, la „motorul" economiei de piaţă, anume la „libera iniţiativă", dând mai multă claritate juridică acestui principiu constituţional. în al doilea rând, prin Legea de revizuire au fost întregite sarcinile statului în economie şi cu aspectele legate de dezvoltarea regională, ca dimensiune a integrării României în Uniunea Europeană, respectiv cu cele referitoare la stimularea cercetării tehnologice, a artei şi la protecţia drepturilor de autor.

III. Drept comparat. Trebuie subliniat însă, că titluri, capitole, deci mari subdiviziuni în Constituţie, consacrate problemelor economice sau financiare, se regăsesc în mai toate Constituţiile scrise ale ţărilor Uniunii Europene.
Spre exemplu, amintim Titlul VII din Consituţia Spaniei care este intitulat „Economia şi finanţele" (art. 128-136), Titlul X din Constituţia Germaniei intitulat „Finanţele" (art. 104-115), Titlul V din Consituţia Austriei intitulat „Controlul conturilor şi al gestiunii" (art. 121-128), Titlul V din Constituţia Belgiei intitulat „Finanţele" (art. 170-181), Titlul VI din Constituţia Finlandei, intitulat „Despre finanţele publice" (art.61 -74).

Este de precizat că unele dintre aceste Constituţii, care conţin titluri cu referire numai la finanţe, se ocupă, în unele articole, şi de economie, cum este cazul art.71 din Constituţia Finlandei, care, în primul alineat, consacră principiul după care Parlamentul controlează politica economică a statului, iar alte Constituţii, în alte titluri decât cel consacrat finanţelor, conţin ample reglementări cu privire la serviciile publice, la sectoarele economice.

Dintre ţările membre ale Uniunii Europene, exemplificăm prin Constituţia Germaniei, care în Titlul VIII, denumit „Executarea legilor federale şi a administraţiei federale" conţine articole referitoare la energia nucleară, navigaţia aeriană, poştă, străzi şi autostrăzi. Exemplele pot continua.

Este în afară de orice îndoială că din tot dreptul comparat, redactorii Proiectului Constituţiei din 1991 s-au inspirat mai mult din soluţia Constituţiei Spaniei.

IV. Efectele principiului. Formularea din alin. (1) al articolului la care ne referim nu reprezintă „o rugăminte", o dorinţă, ea conţine un principiu de drept şi încă unul consacrat de legea fundamentală, cu toate consecinţele care decurg de aici în ceea ce priveşte opera de legiferare, activitatea guvernamentală, modul de realizare a raporturilor juridice, îndeosebi cele comerciale, dar şi modul de soluţionare a litigiilor de către instanţele judecătoreşti. Principiul constituţional pe care-1 analizăm trebuie să se regăsească în conduita subiectelor de drept, încorporând filozofia liberalismului; acest principiu contribuie la consolidarea încrederii între agenţii economici, la formarea unei mentalităţi şi a unui mod de viaţă bazat pe liberă iniţiativă şi competiţie a valorilor. El este, aşadar, direct aplicabil.

Alineatul 2 vine, de fapt, cu precizarea sarcinilor statului, fie pentru a se crea cadrul necesar liberei iniţiative şi concurenţei loiale, fie pentru a marca priorităţile naţionale ce trebuie protejate prin acţiuni statale, fără a se socoti că această protecţie statală încalcă ideea economiei de piaţă şi a liberei iniţiative.
Alineatul 2 al art. 135 ne apare, în egală măsură, o concretizare, dar şi o circumstanţiere a principiului formulat la alin. (1). Articolul 135, în ansamblul său, trebuie interpretat în corelare cu art. 45, consacrat libertăţii economice, în sensul că ideea garantării de la art.45 trebuie privită prin prisma sarcinilor statului, de la art. 135 alin. (2).

Răspunde