Art. 164 cod procedura civila Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru judecat Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea II
Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru judecat
Judecata
Secţiunea II
Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru judecat
Art. 164
(1)Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.
(2)Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
(3)Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
(4)Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă.
| ← Art. 163 cod procedura civila Excepţiile de procedură şi... | Art. 165 cod procedura civila Excepţiile de procedură şi... → |
|---|
I. Excepţia de conexitate
1. Pendente la aceeaşi instanţă sau la instanţe de acelaşi grad. 1) Măsura conexării nu mai poate fi luată dacă un dosar se află pe rolul judecătoriei, iar celălalt pe rolul tribunalului (C.S.)., secfia civilă, decizia nr. 235/1999);
2) Potrivit dispoziţiilor legale, pentru a se putea conexa două pricini se cere ca ele să se afle înaintea aceleiaşi instanţe sau în instanţe diferite, de acelaşi grad, să fie între aceleaşi părţi, iar obiectul şi cauza acestor pricini să aibă între ele o strânsă legătură. Prin urmare, deşi se constată că ambele pricini sunt
Citește mai mult
între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi cauză, însă, întrucât se găsesc înaintea a două instanţe care nu sunt de acelaşi grad, prima acţiune fiind intentată direct înaintea judecătoriei, susceptibilă deci de două grade de jurisdicţie, iar a doua fiind venită în apel, susceptibilă numai de un grad de jurisdicţie, nu se pot conexa, pentru că ar însemna să se creeze, pentru pricina venită în apel, trei grade de jurisdicţie, ceea ce este inadmisibil (Trib. Bacău secţia I, sentinţa nr. 31/1924, C.Cr.C. Zotta, Codul adnotat, p. 218, nr. 3);2. Strânsă legătură.
1) Chestiunea de a se şti până la ce punct obiectul şi cauza unor pricini pendente înaintea instan-
ţelor judecătoreşti au între dânsele o strânsă legătură, spre a fi în stare a le conexa, e o problemă de fapt, lăsată la suverana apreciere a instanţelor de fond (Cas. I, 9 noiembrie 1912, Em. Dan, Codul adnotat, p. 188, nr. 19);
2) Problema de a se şti dacă conexitatea unor cauze este utilă justiţiei este o chestiune de bună administraţie, pe care instanţa de fond respectivă o soluţionează în mod suveran. Ca atare, urmează că, odată ce instanţa de fond motivează consideraţiunile pentru care a respins cererea de conexare a recurentului, nu se poate face un temeinic motiv de casare pentru această respingere (Cas. I, decizia nr. 1105 din 18 iunie 1924, C.Cr.C. Zotta, Codul adnotat, p. 317, nr. 1);
3. Scopul conexării. 1) Scopul conexiunii este ca prin joncţiune de procedură şi de judecată, în interesul unei bune administraţii a justiţiei, să se evite nu numai întârzierea în judecarea afacerilor, dar şi a se da hotărâri contradictorii, care, chiar dacă nu ar avea una faţă de alta autoritatea lucrului judecat, ar face cel puţin dificilă şi poate chiar imposibilă executarea lor. Excepţiunea de conexitate poate fi propusă în orice stare a procesului, având drept scop a evita pronunţarea de hotărâri contradictorii, ea este în parte de ordine publică, poate fi ridicată fie de către reclamant, fie de către pârâţi şi, privind un interes în buna administraţie a justiţiei, poate fi propusă chiar din oficiu (Trib. Dorohoi, jurnalul nr. 8756 din I noiembrie 1922, C.Cr.C. Zotta, Codul adnotat, p. 219. nr. 12);
2) Conexitatea este o măsură de bună administrare a justiţiei, lăsată la aprecierea instanţelor, şi, deci, nu trebuie să se încuviinţeze decât în acest scop şi spre a evita pericolul unei contrarietăţi de hotărâri (C.A. Bucureşti IV, secfia comercială, decizia nr. 123/1923, în C.Cr.C. Zotta, Codul adnotat, p. 219, nr. 219, nr. 11);
4. Conexitate/litispendenţă. Excep-ţiunea de conexitate, spre deosebire de excepţiunea de litispendenţă, nu cere identitate perfectă între afacerile ce se cer a fi întrunite, căci această excepţie se bazează pe aceea că afacerile au între ele astfel de legături încât hotărârea uneia trebuie sau poate să influenţeze asupra hotărârii celeilalte şi interesele părţilor se găsesc astfel legate între ele, încât, statuând asupra unora, s-ar putea statua pe cale de consecinţă şi asupra celorlalte. Conexitatea poate exista fără ca părţile între care sunt legate instanţele să fie toate aceleaşi, ci este de ajuns ca una dintre persoane să figureze în ambele instanţe (Trib. Dorohoi, jurnalul nr. 8756 din 1 noiembrie 1922, C.Gr.C. Zotta, Codul adnotat, p. 219. nr. 12).
în sens contrar: Nu se pot conexa două acţiuni din care una este intentată pentru plata unei cambii şi cealaltă pentru anularea acestei cambii (Jud. 1 Ploieşti, 7 decizia 1901, Em. Dan, Codul adnotat, p. 190, nr. 38).
Notă: Soluţia este greşită, deoarece poate duce la pronunţarea a două hotărâri contradictorii, care nu ar putea fi puse în executare dacă fiecare parte se va prevala de hotărârea favorabilă. De altfel, în pricina privind plata cambiei, pârâtul poate invoca nulitatea cambiei, ca o simplă apărare împotriva pretenţiei formulate de reclamant (iar în acest scop, întâmpinarea este suficientă) ori poate solicita, printr-o cerere reconvenţională, anularea cambiei;
5. Momentul până la care se poate cere conexarea. Excepţia de conexitate poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar după ce s-a intrat în fond (Judecătoria II urban Calaţi, încheierea din 16 noiembrie 1929, în C.Cr.C. Zotta, Codul adnotat, p. 223, nr. 32);
6. Măsuri premergătoare. Instanţa înaintea căreia s-a cerut conexarea a două sau mai multe pricini, în condiţiile art. 164 C. proc. civ., pentru a se putea pronunţa asupra oportunităţii şi utilităţii acestei măsuri, este datoare mai înainte să ia măsuri ca aceste pricini să fie puse în stare de judecată înaintea sa, prin citarea regulată a părţilor în toate pricinile ce urmează a fi întrunite. Prin urmare, o asemenea instanţă nu se poate pronunţa asupra seriozităţii şi temeiniciei cererii de conexare în mod anticipativ, înainte de a cere dosarul cu pricina, ce urmează a fi conexată, şi a cita părţile în această pricină, înaintea sa (Cas. II, 7 martie 1921, P.R. 1921, Partea a III-a, p. 46);
7. Competenţa după valoare.
1) Deşi, potrivit legii, instanţele pot dispune conexarea unor pricini care au o strânsă legătură între ele, în scopul unei mai bune şi operative judecări şi soluţionări, totuşi, aceasta nu înseamnă că pricinile conexate şi-au pierdut individualitatea şi s-au contopit într-un singur proces al cărui obiect l-ar forma totalul aritmetic al pretenţiilor formulate de părţile din acţiunile conexate. Dimpotrivă, fiecare reclamant urmează să îşi realizeze pretenţiile sale în parte, iar conexarea acţiunilor nu este de natură să producă implicaţii în ceea ce priveşte competenţa după valoarea instanţelor (Trib. Suprem, secfia civilă, decizia nr. 1161/1971, în I.G. Mihuţă, Repertoriu II, p. 370, nr. 106);
2) Dacă se conexează două acţiuni, competenţa se determină după valoarea cererii celei mai mari, iar nu adunân-du-se valorile din ambele cereri, spre a se avea în vedere totalul lor. într-adevăr, scopul conexării nu este de a determina competenţa, ci de a se judeca împreună mai multe cereri (Cas. I, decizia nr. 408/1927, în C.Gr.C. Zotta, Codul adnotat, p. 222, nr. 29).
II. Aplicaţii
8. Decizie de imputare. Desfacerea contractului de muncă. Atunci când instanţa a fost sesizată cu două contestaţii distincte, una împotriva deciziei de imputare şi cea de a doua împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă pentru necorespundere profesională, ca urmare a pagubei a cărei recuperare forma obiectul deciziei de imputare, conexarea celor două pricini este corectă, de vreme ce măsura desfacerii contractului de muncă este consecinţa pagubei imputate prin decizia contestată (C.A. Bucureşti, secfia a IV-a civilă, decizia nr. 43/1994, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 257);
9. Partaj. Instanţa sesizată cu acţiune de ieşire din indiviziune între comoş-tenitori este în drept să soluţioneze, fiind conexe, şi cererile unora dintre moştenitori de a se raporta bunurile primite în dar fără scutire de raport de către ceilalţi moştenitori, precum şi cererile de a se reduce liberalităţile care depăşesc cotitatea disponibilă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 2549/1955, în C.D. 1955, p. 189);
10. Evacuare. Contestarea titlului executoriu. Atunci când conexează acţiunea în evacuare, făcută de proprietar, cu contestaţia chiriaşului împotriva titlului executoriu, instanţa este datoare să soluţioneze prin hotărâre ambele cereri (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 722/1954, în C.D. 1952-1954, p. 89);
11. Recursuri. Când două recursuri sunt îndreptate împotriva uneia şi aceleiaşi decizii, curtea poate, în interesul unei mai bune administrări a justiţiei, să decidă ca aceste recursuri să fie judecate împreună, întrucât conexarea nu poate produce niciun prejudiciu părţilor (Cas. I, 20 ianuarie, 1987, Em. Dan, Codul adnotat, p. 188, nr. 20);
12. Hotărâri diferite. Apeluri. Apelurile făcute contra a două hotărâri deosebite se pot conexa când relaţiunile
dintre afacerile în care s-au pronunţat sentinţele apelate sunt aşa de strânse, încât dacă nu s-ar conexa, s-ar putea da loc la contrarietate de hotărâri (C.A. Calaţi, 4 aprilie 1894, Em. Dan., Codul adnotat, p. 190, nr. 32);
13. Anularea testamentului. Trimitere în posesie. Cererile de trimitere în posesie nu se pot conexa cu acţiunea în anularea testamentului, care are a-şi urma calea acţiunii principale, conform dreptului comun. Tot pentru aceleaşi consideraţiuni nu se poate respinge cererea de trimitere în posesie până la rezolvarea acţiunii în anularea testamentului (C.A. Bucureşti IV, 7 octombrie 1910, Em. Dan, Codul adnotat, p. 190, nr. 45).
Prin Decizia nr. 254 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 C. proc. civ.
în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. în acest sens, s-a arătat că dispoziţiile de lege criticate conţin o condiţie potestativă privind
Citește mai mult
starea de judecată a unor pricini deja întrunite, ceea ce nu este în interesul părţilor din proces.Examinând excepţia, Curtea a constatat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
Măsura disjungerii este luată de
instanţa de judecată numai în cazul în care soluţionarea uneia sau a unor cereri ar fi întreruptă de imposibilitatea soluţionării alteia sau altor cereri, iar această măsură are drept scop soluţionarea cererilor care sunt în stare de a fi judecate într-un termen rezonabil. De altfel, Curtea a constatat că măsura disjungerii cauzelor este dispusă de instanţa de judecată şi în interesul unei bune judecăţi a cauzelor şi a unei mai bune administrări a justiţiei, fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.
Dispoziţiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, posibilitatea instanţei de judecată de a dispune disjungerea cauzelor conexe, pentru a fi judecate separat, neaducând atingere intereselor părţilor, ci, dimpotrivă, contribuind la evitarea tergiversării în soluţionarea cauzei.
- să existe două sau mai multe litigii distincte între aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi, dar al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.
Pricinile trebuie să fie în curs de judecată, pentru că dacă una a fost perimată, s-a renunţat la judecata ei ori a fost soluţionată în fond, rămânând pendinte o singură cauză, nu se mai poate pune problema conexităţii;
- pricinile să se afle înaintea aceleiaşi instanţe, sau instanţe diferite, de acelaşi grad. Altfel spus, judecata în pricinile
Citește mai mult
respective trebuie să fie în aceeaşi etapă procesuală (textul se referă la instanţe „de acelaşi grad") respectiv, în primă instanţă, apel, căi extraordinare de atac.Noţiunea de instanţă desemnează numai instanţele judecătoreşti prevăzute de art. 2 din Legea nr. 304/2004, nefiind posibilă conexarea între o pricină aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti şi o pricină cu care este sesizat un organ cu activitate jurisdicţională, tocmai pentru că aceste categorii de organe nu sunt de acelaşi grad.
Din interpretarea alin. final rezultă că măsura conexării nu poate fi dis-pusă cu încălcarea competenţei materiale şi teritoriale exclusive (evident, nici cu încălcarea competenţei generale, de vreme ce este posibilă numai reunirea pricinilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti) întrucât, în condiţiile art. 159 pct. 3 şi art. 19, părţile pot deroga numai de la competenţa teritorială relativă.
2. Mijlocul procedural prin care se pune în discuţie necesitatea conexării este excepţia.
Excepţia conexităţii este o excepţie de procedură, aşa cum rezultă şi din denumirea titlului în care este inclusă; pentru că are ca efect amânarea judecăţii, este o excepţie dilatorie; excepţia este absolută, pentru că reunirea pricinilor poate fi făcută şi de judecător, chiar dacă părţile nu au cerut-o iar interesul ocrotit prin asigurarea unei bune administrări a justiţiei este unul general. Cu toate acestea, neinvocarea excepţiei sau neconexarea nu atrage nulitatea absolută pentru că judecătorul are drept de apreciere asupra existenţei cerinţelor conexării.
3. Textul nu arată în faţa cărei instanţe se invocă excepţia.
Având în vedere alin. (3), înseamnă că excepţia poate fi invocată înaintea oricăreia dintre instanţele pe rolul cărora se află pricinile ce urmează să fie reunite.
Condiţii
1. Conexitatea, spre deosebire de litispendenţă, presupune două afaceri distincte şi cari fără să fie necesarmente legate între aceleaşi părţi, prezintă astfel de raporturi între ele, încât dacă cele două tribunale sesizate ar da două hotărâri contradictorii, n-ar da loc fără îndoială la invocarea autorităţii de lucru judecat, dar ar face dificilă şi poate chiar imposibilă executarea celor două hotărâri. - Trib. com. Ilfov, 3 Mart. 1908, Dr. 65/908, E. Dan, Codul de procedură civilă adnotat, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Librăriei Socec&Comp., Societate anonimă,
Citește mai mult
1921, p. 188, nr. 29.2. Potrivit art. 164 C. proc. civ., conexitatea este o măsură de bună administrare a justiţiei, lăsată la aprecierea instanţelor, pentru a se evita pericolul unei contrarietăţi de hotărâri. Prin urmare, nu se poate reţine că prin conexare, cererile şi-au pierdut indivizibilitatea şi că părţile ar putea avea mai multe drepturi decât acelea pe care le-ar fi putut avea dacă nu ar fi fost dispusă măsura conexării. - C.A. Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 543/2004, B.J./2004, p. 233.
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 132 alin. (8) - Dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate.