Art. 168 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 168
(1)Încheierea prin care se încuviinţează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovadă încuviinţate pentru dovedirea lor.
(2)Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanţă.
(3)Când o parte renunţă la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să şi le însuşească.
| ← Art. 167 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 169 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
1. Respingerea nemotivată a cererii.
Este de principiu că instanţa are obligaţia de a se pronunţa asupra tuturor cererilor formulate de părţi şi de a motiva pentru ce le admite sau le respinge în total sau în parte. Aşa fiind, respingerea nemotivată, de pildă, a cererii pentru efectuarea unei expertize face ca hotărârea pronunţată să fie netemeinică şi nelegală, deoarece nu se poate verifica raţiunea pentru care probele solicitate nu au fost admise (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 116/1983, în I.C. Mihuţă, Repertoriu IV, p. 253, nr. 64).
2. Admisibilitatea probei. Instanţa
Citește mai mult
de fond, încuviinţând proba cu martori, fără a pune în discuţia părţilor admisibilitatea ei (fiind vorba de un contract în valoare mai mare de 250 lei) şi soluţionând cauza numai pe baza acestei probe, a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1489/1957, în C.D. 1957, p. 325).Notă: Soluţia este greşită; dispoziţiile art. 1191 alin. (l)şi (2)C. civ., care reglementează admisibilitatea probei prin declaraţiile martorilor, au caracter de ordine privată, astfel încât partea interesată trebuie să invoce încălcarea lor in limine litis. Dacă nu s-a opus la încuviinţarea probei cu martori, partea nu se va mai putea plânge pe calea apelului sau, după caz, a recursului.
în plus, instanţa trebuie să aibă rol activ în materie probatorie, iar la situaţia din speţă acest rol se realizează tocmai printr-o abstenţiune. Dacă s-ar atrage atenţia uneia dintre părţi că aceasta s-ar putea opune la încuviinţarea probei propuse de partea adversă, se poate ajunge la concluzia că instanţa este cea care a contribuit la imposibilitatea probării raporturilor juridice dintre părţi.
Ca atare, instanţa nu este legată de această încheiere, astfel încât dacă administrarea unor dovezi nu mai este necesară, poate pune în discuţia părţilor posibilitatea renunţării la probe.
De altfel, acest caracter al încheierii prin care se încuviinţează probele rezultă şi din alin. final al art. 168, care oferă părţilor posibilitatea să renunţe la dovezile ce au propus.
2. întrucât textul nu
Citește mai mult
prevede altfel, probele pot fi administrate la termenul la care au fost încuviinţate.3. Dacă în încheiere nu sunt arătate faptele care urmează să fie dovedite, încheierea poate fi anulată în condiţiile art. 105 alin. (2) teza I, dacă partea care invocă nulitatea face dovada vătămării suferite prin lipsa acestei menţiuni.