Art. 293 cod procedura civila Termenul şi formele apelului
| Comentarii |
|
Termenul şi formele apelului
Art. 293
(1)Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare.
(2)Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. (1) rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Art. 2931
În caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să declare apel împotriva altui intimat sau unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispoziţiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.
Codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 292 cod procedura civila Termenul şi formele apelului | Art. 294 cod procedura civila Judecarea apelului → |
|---|
1. Inaplicabilitate în recurs. Art. 316 C. proc. civ.-potrivit căruia dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice - nu poate fi invocat pentru ca, în condiţiile art. 293 şi art. 293^1 C. proc. civ., să se declare un recurs incident sau un recurs provocat.
Art. 316 C. proc. civ., îngăduie ca în recurs să se aplice dispoziţiile privitoare la judecata în apel. Or, art. 293 şi art. 293^1 sunt înscrise în Capitolul I intitulat „Ter-
menul şi formele apelului", judecarea apelului constituind
Citește mai mult
Capitolul II al Titlului IV din Cartea a ll-a a codului.Pe de altă parte, specific apelului este devoluţiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinţei atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei, putându-se stabili o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de prima instanţă. In schimb, în etapa recursului se cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate.
A aprecia că dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. pot fi folosite pentru a justifica aderarea la recurs ar însemna o ignorare a deosebirilor de natură şi regim juridic dintre apel şi recurs şi extinderea, prin analogie, a unor instituţii incompatibile cu etapa procesuală a recursului.
Pentru aceste considerente, cererea de aderare la recursul declarat de pârâtă a fost respinsă ca inadmisibilă (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 525/2005, în B.J. - Bază de date);
1. Lipsa aderării. Cererea de administrare a unor probe noi - pentru a dovedi că imobilul pentru care intimaţii au fost obligaţi la plata unei diferenţe de preţ a fost supraevaluat - este respinsă, având în vedere că în apel nu se pot formula cereri noi, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., că pârâţii nu au declarat apel şi nici nu au formulat o cerere de aderare la apelul principal în condiţiile art. 293 alin. (1) C .proc. civ., iar apelantului nu i se poate crea o situaţie mai grea în propria cale de atac (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind
Citește mai mult
proprietatea intelectuală, decizia nr. 102/2005);2. Calificare corectă. Sub aspectul condiţiilor de declarare şi al subiecţilor care o pot întrebuinţa, aderarea la apel diferă de apelul principal; sub aspectul efectelor pe care le provoacă există însă identitate calitativă între aceste forme ale apelului, aderentul putând îndrepta împotriva sentinţei aceleaşi critici pe care le-ar fi putut deduce uzând de un apel principal.
Aşa fiind, chiar dacă tribunalul a calificat calea de atac a pârâţilor ca apel principal, iar nu ca o aderare la apel în înţelesul art. 293 C. proc. civ., esenţial este că s-au examinat pe fondul lor motivele acestei căi de atac, trăgându-se aceleaşi consecinţe ca în cazul în care cererii i s-ar fi dat calificarea juridică exactă, aceea de aderare la apel.
Lipsind deci vătămarea părţilor, nu poate exista nici nulitate a deciziei, în acest sens fiind dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 2006/2002, în B.J. 2002, p. 184);
3. Lipsa interesului. Aderarea la apel a reclamantului este lipsită de interes, întrucât textul art. 293 alin. (1) C. proc. civ. impune ca pe această cale să se tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe; or, reclamantul nu a formulat cererea de aderare la apelul pârâtei în scopul schimbării sentinţei care, de altfel, îi este favorabilă (C.A. Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 198/2004, în B.J. 2004, p. 282);
4. Instanţa la care se depune.
Excepţia nulităţii absolute a apelului incident-ca nefiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă - este neîntemeiată, în considerarea caracterului de cerere incidenţă în raport de apelul principal, caracter confirmat de dispoziţiile art. 293 alin. (1) C. proc. civ., ce trebuie interpretate în sensul posibilităţii depunerii apelului incident numai în faţa instanţei de apel, de vreme ce este permisă depunerea unei asemenea cereri până la prima zi de înfăţişare (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, încheierea din
30 iunie 2005, în C. Negrilă, Apelul în procesul civil, p. 88).
Notă: Soluţia dată excepţiei este corectă, cu observaţia că din dispoziţiile art. 293 alin. (2) nu reiese că apelul incident poate fi depus numai în faţa instanţei de apel.
în realitate, acest apel poate fi depus fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă -în special dacă aderarea se face înăuntrul termenului de apel - fie la instanţa care judecă apelul, până la prima zi de înfăţişare în judecata acestei căi de atac;
5. Obligaţie alternativă. Scopul „aderării la apel" sau al apelului incident fiind acela de a obţine reformarea hotărârii, intimatul trebuie să justifice un interes pentru a-l exercita. Aprecierea interesului se va face de la caz la caz în raport cu dispozitivul hotărârii atacate, prin care i s-a dat intimatului o satisfacţie deplină ori i s-a dat numai o satisfacţie parţială, instanţa de control fiind însă obligată întotdeauna să verifice, dacă prin soluţia ce se dă apelului incident se păstrează cadrul substanţial al judecăţii în primă instanţă.
Intimatul care a avut posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, nu poate obţine prin efectul apelului incidental ceea ce nu ar fi putut obţine prin exerciţiul apelului principal.
în speţă, reclamanţii-intimaţi au promovat în justiţie o acţiune având două capete de cerere prin care s-a urmărit obţinerea unei obligaţii alternative: predarea fizică a imobilului sau, în subsidiar, despăgubiri în echivalent. întrucât la instanţa de fond recla-manţii-intimaţi au obţinut restituirea imobilului, adică li s-a dat satisfacţie în cadrul obligaţiei principale, ei nu ar fi putut obţine într-un apel principal schimbarea naturii obligaţiei într-una alternativă (despăgubiri băneşti - acordate dincolo de limitele realizării scopului exproprierii).
Cu alte cuvinte, ceea ce le era interzis reclamanţilor de a obţine prin exerciţiul apelului principal (schimbarea în apel a obligaţiei principale într-una alternativă), tot astfel le este interzis de a dobândi pe calea apelului incident.
Sunt considerente pentru care se constată că instanţa de control judiciar greşit a admis apelul incident exercitat de reclamanţii-intimaţi (I.C.C.J., secfia civilă, decizia nr. 4681/2003, în B.J. 2003).
Notă: Credem că, faţă de datele speţei, aderarea la apel întrunea condiţiile art. 293 alin (1)C. proc. civ.
Reclamanţii, care obţinuseră în primă instanţă restituirea în natură a terenului, nu ar mai fi avut interes să declare apel (principal).
Cum partea potrivnică a exercitat această cale de atac, opunându-se restituirii în natură, reclamanţii au aderat la apel solicitând ca, în cazul admiterii apelului principal, să le fie admis capătul de cerere subsidiar, respins de prima instanţă, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru teren.
Aşadar, nu se poate susţine că ceea ce au cerut reclamanţii prin aderarea la apel nu ar fi putut obţine pe calea unui apel principal, ci doar că, în lipsa apelului principal, ei nu ar fi avut interes să declare ei înşişi un astfel de apel.
Tocmai declararea apelului principal şi perspectiva unei eventuale admiteri a acestuia a declanşat, în mod corect, procedura prevăzută de art. 293 alin. (1) C. proc. civ.
6. Inaplicabilitateîn recurs. Art. 316 C. proc. civ.-potrivit căruia dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice - nu poate fi invocat pentru ca, în condiţiile art. 293 şi art. 293' C. proc. civ., să se declare un recurs incident sau un recurs provocat.
Art. 316 C. proc. civ., îngăduie ca în recurs să se aplice dispoziţiile privitoare la judecata în apel. Or, art. 293 şi art. 293' sunt înscrise în Capitolul I intitulat „Termenul şi formele apelului", judecarea apelului constituind Capitolul II al Titlului IV din Cartea a II-a a codului.
Pe de altă parte, specifică apelului este devoluţiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinţei atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei, putându-se stabili o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de prima instanţă. In schimb, în etapa recursului se cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate.
A aprecia că dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. pot fi folosite pentru a justifica aderarea la recurs ar însemna o ignorare a deosebirilor de natură şi de regim juridic dintre apel şi recurs şi extinderea, prin analogie, a unor instituţii incompatibile cu etapa procesuală a recursului.
Pentru aceste considerente, cererea de aderare la recursul declarat de pârâtă a fost respinsă ca inadmisibilă (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 525/2005, în B.J. - Bază de date).