Art. 305 cod procedura civila Termenul şi formele recursului Recursul

Practică juridică

I. Probe inadmisibile în recurs

1. Proba testimonială. în faza recursului nu se poate schimba însă conţinutul probei testimoniale, o atare schimbare presupunând o nouă audiere a martori lor după casare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 260/1958, în I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 863, nr. 501);

2. Interogatoriul. Instanţa de recurs a violat dispoziţiile Codului de procedură civilă atunci când, depăşindu-şi atribuţiile sale de control judiciar, a procedat ca o instanţă de fond şi a administrat proba cu interogatoriul
părţilor (Trib. Suprem, colegiul civil,

Citește mai mult

decizia nr. 713/1954, în C.D. 1952-1954, p. 373);

3. Cercetarea locală. în raport de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., este inadmisibilă cererea recurentului privind deshumarea defunctei pentru a se constata obiectele de valoare cu care a fost înmormântată, precum şi reaudierea unor martori pe aspectul bunurilor ce compun masa succesorală (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 573/1994);

II. Probe admisibile în recurs. Înscrisuri

4. Accepţiune. înscrisurile noi în recurs sunt toate actele scrise, emanate de la părţile în proces sau de la un terţ, care ar fi putut înrâuri soluţia cauzei, dacă ar fi fost folosite la instanţa de fond. înscrisurile noi pot fi depuse în tot cursul judecăţii în recurs (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. X/l953, în C.D. 1952-1965, p. 228-290);

5. Admisibilitate. Instanţa de recurs nu poate refuza discutarea înscrisului nou, numai pe considerentul că el nu a fost înfăţişat din culpa părţii înaintea instanţei de fond (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 179/1955, C.D. 1955, p. 234);

6. Efect.

1) Nu orice act depus înaintea instanţei de recurs impune automat casarea hotărârii atacate, ci numai acele acte care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de fond, ar fi putut determina o altă soluţie (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1764/1956, în C.D. 1956, p. 295. în acelaşi sens: Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 463/1957, în C.D. 1957, p. 348);

2) Recursul poate fi admis pe baza unui act nou din care rezultă că recipisele primite la instanţa de fond, ca dovezi de achitare a datoriei din proces, se referă, în realitate, la o altă datorie (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 863/1953, în C.D. 1952-1954, p. 363);

7. înscris. Hotărâre casată. în cazul în care a fost casată o hotărâre penală care a format baza juridică a unei hotărâri civile, noua hotărâre penală de casare trebuie considerată ca o probă nouă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1067/1958, în I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 838, nr. 508).

Notă: Dacă, într-o astfel de situaţie, partea nu ar mai fi înăuntrul termenului de recurs, ea are la îndemâna calea de atac a revizuirii (art. 322pct. 5 C. proc. civ.). Ipoteza presupune că hotărârea penală a fost casată după expirarea termenului în care putea fi recurată hotărârea civilă. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi este soluţia şi atunci când hotărârea recurată s-a bazat pe o hotărâre civilă, care ulterior a fost desfiinţată;

8. Expertiză contabilă extrajudiciară.

Expertiza contabilă extrajudiciară prezentată de recurentă nu poate fi luată în considerare, deoarece nu constituie act nou, în înţelesul legii (C.S.J., decizia nr. 2685/1998);

9. Declaraţie a martorului autentificată. Declaraţiile de martori autentificate nu pot fi primite ca înscrisuri noi, care să justifice casarea hotărârii (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1846/1957, în I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 838, nr. 505);

III. Constituţionalitate

10. Instanţele judecătoreşti. Folosirea căilor de atac. Art. 305 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 [art. 126 alin. (3), respectiv art. 129 în urma republicării - n.a.] din Constituţie. Trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii. Din analiza celor două texte constituţionale rezultă că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac se stabileşte prin lege, dispoziţiile constituţionale neconţinând prevederi în această materie. în consecinţă, art. 305 C. proc. civ. reprezintă o normă prin care se stabileşte, în raport cu celelalte dispoziţii care reglementează sistemul probelor şi cel al căilor de atac, o regulă de bază a judecării recursului. De altfel, în urma modificărilor şi completărilor aduse Codului de procedură civilă, în prezent recursul este o cale extraordinară de atac. Or, se justifică şi din acest punct de vedere deosebirea faţă de apel în ceea ce priveşte inadmisibilitatea
probelor noi, cu excepţia înscrisurilor (C.C., Decizia nr. 234/2001 M. Of. nr. 558din7septembrie2001 .înacelaşi sens: Decizia nr. 396/2005, M. Of. nr. 795 din 1 septembrie 2005); Decizia nr. 475/2006, M. Of. nr. 545 din 23 iunie 2006);

11. Egalitatea în drepturi. Art. 305 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Recursul nu este o cale de atac devolutivă prin intermediul căreia cauza se rejudecă, ci un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, în aplicarea art. 305 C. proc. civ., înscrisurile noi pot fi depuse atât de către recurent, cât şi de către intimat, în condiţiile legii, fără nici o discriminare între părţile aflate în proces. Prin urmare, textul de lege criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie privitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor (C.C., Decizia nr. 320/2002, M. Of. nr. 911 din 14 decembrie 2002).