Art. 301 cod procedura civila Termenul şi formele recursului Recursul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Recursul
Secţiunea I
Termenul şi formele recursului
Recursul
Secţiunea I
Termenul şi formele recursului
Art. 301
Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
OG 13/1998 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 29 ianuarie 1998, Monitorul Oficial 40/1998;
OG 13/1998 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 29 ianuarie 1998, Monitorul Oficial 40/1998;
| ← Art. 300 cod procedura civila Termenul şi formele recursului... | Art. 302 cod procedura civila Termenul şi formele recursului... → |
|---|
1. Data comunicării hotărârii. Termenul de recurs începe să curgă de la data când părţii i s-a comunicat copie de pe hotărâre, iar nu de la data când s-a comunicat dispozitivul (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 54/1955, p. 153. în acelaşi sens: Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1733/1955, în C.D. 1955, p. 163);
2. Renunţarea la comunicare. în cazul în care partea renunţă la comunicarea hotărârii instanţei de fond, împotriva căreia a declarat recurs, termenul de recurs curge de la data renunţării la comunicare (Curtea Supremă, secţia civilă, decizia nr.
Citește mai mult
1307/1948, în Justiţia Nouă nr. 9-10/1948, p. 508);3. Procuror. în cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, indiferent dacă participarea sa era obligatorie sau facultativă, comunicarea hotărârii pronunţate către procuror este obligatorie, iar termenul de recurs pentru acesta începe să curgă de la data comunicării. Ca atare, în asemenea situaţii, procurorul este îndreptăţit să introducă recurs împotriva hotărârilor respective. Despre o achiesare a procurorului, dedusă din participarea procurorului la judecarea recursului, nu poate fi vorba şi aceasta nu poate înlocui dovada comunicării hotărârii date de instanţa inferioară, întrucât principiul echipolenţei actelor de procedură nu funcţionează decât arunci când legea o prevede în mod expres (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1195/1972, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 391, nr. 205);
4. Echipolenţă. 1) Pentru partea care a cerut să se comunice celeilalte părţi hotărârea pronunţată, termenul de recurs începe să curgă de la această dată, dacă bineînţeles nu i-a fost comunicată anterior (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 146/1956, în C.D. 1956, p. 287);
2) Prin inserarea dispoziţiei din art. 102 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia termenele procesuale încep să curgă împotriva părţii care a cerut comunicarea de la data când a cerut-o, s-a reglementat ipoteza în care o parte cere să i se comunice celeilalte părţi un act de procedură, de conţinutul căruia se presupune că ea a luat cunoştinţă. Textul nu se referă însă la ipoteza în care partea cere să i se comunice actul procesual respectiv, pentru a lua ea însăşi cunoştinţă de conţinutul lui, de exemplu cu menţiunea „pentru a putea uza de calea recursului". într-o atare situaţie, data la care a fost introdusă cererea de a i se comunica actul procesual nu poate fi considerată punct de plecare pentru curgerea termenului de recurs (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1122/1970, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 391, nr. 204);
3) întrucât principiul echipolenţei actelor de procedură nu operează decât în cazurile prevăzute de lege, orice alt act din care ar putea rezulta că recurenţii ar fi putut lua la cunoştinţă de hotărâre (cum ar fi confirmarea de primire depusă de reclamantul-intimat, care a susţinut că, primind la domiciliul său hotărârile adresate recurenţilor, la rându-i le-a comunicat acestora) nu are eficienţă şi nu poate fi luat în considerare ca punct de plecare în calculul termenului de recurs (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1185/1986, în C.D. 1986, p. 194-196);
4) întrucât principiul echipolenţei actelor de procedură nu operează decât în cazurile prevăzute de lege, iar singurul caz de aplicare a acestui principiu, în privinţa comunicării hotărârilor, este reglementat expres de art. 301 C. proc. civ. - declararea recursului împotriva unei hotărâri echivalând cu luarea la cunoştinţă - orice alt act din care ar putea rezulta că partea ar fi putut lua cunoştinţă de hotărâre nu are eficienţă şi nu poate fi luate în considerare ca punct de plecare în calculul termenului de recurs
(C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 277/1991, în B.J. - Bază de date).
Notă: Art. 301 C. proc. civ. a fost modificat prin O.U.C. nr. 138/2000. A se vedea, în prezent, art. 284 alin. (2)-(4) C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător şi în materia recursului;
5) Luarea la cunoştinţă a unei hotărâri în alt mod decât cel prevăzut de lege nu echivalează cu o comunicare în vederea curgerii termenului de exercitare a căii de atac, în afara cazurilor de excepţie limitativ prevăzute de lege şi care nu pot fi extinse prin analogie (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 932/1960, în C.D. 1960, p. 384);
5. Schimbarea numelui. împrejurarea că, în cursul procesului, o parte îşi schimbă (modifică) numele, de exemplu prin căsătorie, iar comunicarea hotărârii se face prin afişare şi pe numele anterior, nu este de natură să proroge termenul prevăzut de lege pentru introducerea recursului, dacă partea nu a încunoş-tinţat instanţa de acest fapt nici în scris şi nici oral (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1148/1976, CD. 2976, p. 250);
6. încheiere de îndreptare. Recurs.
Recursul declarat împotriva încheierilor de îndreptare a hotărârilor nu prorogă termenul de recurs împotriva hotărârii a cărei îndreptare s-a cerut (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 928/1976, în C.D. 1976, p. 251);
7. Recurs tardiv. 1) Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 380/2003, în B.J. - Bază de date);
2) Termenul de recurs nu a fost respectat dacă, prin înscrisurile depuse la dosar, recurentul nu dovedeşte decât că a expediat pe adresa curţii de apel un mandat poştal, fără a proba şi împrejurarea esenţială a comunicării pe această cale a declaraţiei de recurs (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 223/2002).