Art. 316 cod procedura civila Judecarea recursului şi efectele casării Recursul

Practică judiciară

1. încheieri premergătoare. 1) încheierea prin care s-a acordat un nou termen, fiind preparatorie, poate fi recurată doar odată cu fondul cauzei, conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Suceava, decizia nr. 478/1999);

2) Potrivit dispoziţiilor art. 316 raportat la art. 282 C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate separat de hotărârea pe care o preced, decât în situaţia în care prin acestea s-a întrerupt cursul judecăţii. încheierea prin care instanţa de recurs, în baza dispoziţiilor art. 84 C. proc. civ., califică cererea de exercitare a căii de atac

Citește mai mult

nu întrerupe cursul judecăţii, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 628/2002);

3) Potrivit art. 282 alin. (3)C. proc. civ., apelul declarat împotriva hotărârii se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor premergătoare, iar această dispoziţie legală poate fi considerată aplicabilă şi în faza recursului, în baza art. 316 C. proc. civ., având în vedere şi faptul că nu este incompatibilă cu structura acestei căi de atac (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2751/2002);

4) Excepţia de la regula că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul constă în aceea că pot fi atacate cu recurs
încheierile prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii. Ca atare, se poate face recurs numai împotriva acestor încheieri, dar nu şi împotriva altor încheieri premergătoare pronunţate în cauză, ca de exemplu, împotriva unei încheieri de conexare a dosarelor (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 859 din 20mai 1971, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 389-390, nr. 198);

2. Schimbarea cadrului procesual.

Potrivit art. 316raportat la art. 294 alin.(1) C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 3065/2000);

3. Cereri noi. Recurenta reia critica formulată în apel, potrivit căreia pârâta nu ar avea calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.

Instanţa de apel a sesizat faptul că acesta reprezintă un motiv de nulitate a deciziei de restituire în natură a imobilului formulat pentru prima dată în calea de atac, în condiţiileîn care prin acţiunea introductivă reclamanta a invocat doar greşita respingere a notificării sale ca tardivă şi a arătat expres că atât ea, cât şi pârâta sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în calitate de moştenitoare ale fostului proprietar.

Cum, potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi, în mod legal curtea nu a analizat acest motiv, prin care se tindea la anularea deciziei de restituire şi la respingerea notificării formulate de pârâtă.

Pe cale de consecinţă, având în vede-redispoziţiileart. 316C. proc. civ.,critica reclamantei pe acest aspect nu poate fi valorificată nici ca motiv de recurs (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 843/2006);

4. Despăgubiri ivite ulterior. Recursul declarat de reclamant prin care se solicită majorarea câtimii obiectului cererii sale, adresate primei instanţe, nu poate fi admis, pentru că s-ar înrăutăţi situaţia pârâtului în propria cale de atac. Pentru acelaşi motiv, dar şi pentru că recursul nu este devolutiv, nu se pot invoca în recurs dispoziţiile art. 294 alin. (2)C. proc. civ., decât dacă cererile la care se referă textul s-au făcut în apel şi au fost greşit respinse (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 469R/1994);

5. Tranzacţie. Deşi art. 304 C. proc. civ. nu cuprinde o dispoziţie care să permită desfiinţarea hotărârilor pronunţate în fond şi în apel pentru ipoteza în care părţile au încheiat o tranzacţie, stingerea litigiului conform învoirii părţi lor trebuie recunoscută şi în faza procesuală a recursului, pentru a se da eficienţă principiului disponibilităţii, care guvernează
procesul civil. Deoarece hotărârile pronunţate în fond şi în apel nu mai pot fi menţinute în situaţia stingerii litigiului prin învoiala părţilor, Curtea urmează să dispună anularea lor, aplicând prin analogie dispoziţiile art. 247 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora, în situaţia renunţării la drept, hotărârea primei instanţe va fi anulată, dispoziţii care, nefiind potrivnice judecăţii în recurs, îşi găsesc aplicabilitatea şi în această fază procesuală, potrivit art. 316 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 242/2001, in C.P.J.C. 2001-2002, p. 553);

6. Recursuri împotriva aceleiaşi hotărâri. Recursurile declarate împotriva aceleiaşi hotărâri trebuie judecate deodată, iar nu să se pronunţe hotărâri separate pentru fiecare recurs în parte, întrucât s-ar putea da naştere la hotărâri contradictorii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 5/1973, în C.D. 1973, p. 323);

7. Inadmisibilitatea declarării unui recurs incident sau provocat. Art. 316 C. proc. civ.-potrivit căruia dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice - nu poate fi invocat pentru ca, în condiţiile art. 293 şi art. 293^1 C. proc. civ., să se declare un recurs incident sau un recurs provocat.

Art. 316 C. proc. civ. îngăduie ca în recurs să se aplice dispoziţiile privitoare la judecata în apel. Or, art. 293 şi art. 293^1 sunt înscrise în Capitolul I intitulat „Termenul şi formele apelului", judecarea apelului constituind Capitolul II al Titlului IV din Cartea a ll-a a codului.

Pe de altă parte, specifică apelului este devoluţiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinţei atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei, putându-se stabili o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de prima instanţă. în schimb, în etapa recursului se cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate.

A aprecia că dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. pot fi folosite pentru a justifi-
ca aderarea la recurs ar însemna o ignorare a deosebirilor de natură şi regim juridic dintre apel şi recurs şi extinderea, prin analogie, a unor instituţii incompatibile cu etapa procesuală a recursului.

Pentru aceste considerente, cererea de aderare la recursul declarat de pârâtă a fost respinsă ca inadmisibilă {I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 525/2005, în B.J. - Bază de date. în acelaşi sens: C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4908/2004, în B.J. 2004, p. 295);