Art. 317 cod procedura civila Contestaţia în anulare
| Comentarii |
|
Contestaţia în anulare
Art. 317
(1)Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1.când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2.când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
(2)Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 316 cod procedura civila Judecarea recursului şi efectele... | Art. 318 cod procedura civila Contestaţia în anulare → |
|---|
I. Contestaţie în anulare de drept comun
1. Caracter subsidiar. 1) Contestaţia în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a lefi invocat în cadrul căii ordinare reprezintă o condiţie esenţială pentru admiterea contestaţiei în anulare de drept comun (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1190/1963, în I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 844, nr. 538);
2) Pârâta, nemulţumită de hotărârea primei instanţe pe motiv că nu a fost legal citată, avea deschisă calea de atac
Citește mai mult
ordinară, respectiv apelul, pe care nu a exercitat-o, situaţie în care nu putea folosi direct calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, care apare ca fiind inadmisibilă (C.A. Bucureşti, secţia comercială, decizia nr. 440/1995);3) Necompetenţă materială, chiar reală, nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac, deoarece contes-tatorii aveau posibilitatea să invoce excepţia în căile ordinare de atac promovate în cauză, pe care, însă, nu le-au folosit, astfel încât contestaţia în anulare este inadmisibilă (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1548/1999, opinie separată);
4) învestirea cu formulă executorie constituie o cerinţă prealabilă pentru ca o hotărârea judecătorească să poată fi pusă în executare. Odată ce hotărârea a fost învestită, ea este definitivă, atât timp cât învestirea cu formulă executorie nu a fost anulată. Prin urmare, într-o asemenea situaţie, partea nu este obligată să introducă recurs în cadrul căruia să dovedească, în prealabil, viciul de comunicare, ci poate să recurgă la contestaţia în anulare, aceasta prezentând avantajul că se reia judecata în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea cu procedura de citare nelegal îndeplinită pentru ziua în care s-a judecat pricina (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 404/1967, C.D. 1967, p. 299; decizia nr. 464/1967, în I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 844, nr. 539).
Notă: Faţă de redactarea art. 317 C. proc. civ., apreciem că se impune soluţia contrară, deci că partea interesată urmează să introducă apel sau, după caz, recurs. Greşita învestire cu formulă executorie a hotărârii nu este de natură să facă admisibilă contestaţia în anulare de drept comun, atât timp cât partea interesată are încă deschisă calea de atac a apelului sau, după caz, a recursului;
2. Caracterul limitativ al motivelor.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, şi nu în contestaţia în anulare (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1182/2002, în B.J. - Bază de date).
II. Hotârâri susceptibile de a fi atacate
A. Hotărâre irevocabilă [art. 317 alin. (1)}
3. Recurs respins. Hotărârea irevocabilă care să poată fi atacată cu contestaţie în anulare pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu este decizia pronunţată în recurs, ci decizia pronunţată de tribunal în apel, în cazul în care hotărârea pronunţată în apel a schimbat în tot sentinţa judecătoriei şi a devenit irevocabilă prin respingerea recursului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 678/2000, în Juridica nr. 7-8/2001);
B. Hotărâre prin care recursul a fost respins fără să fi fost cercetat în fond [art. 317 alin. (2)]
4. Recurs perimat. Cu excepţia cazului în care recursul a fost respins ca tardiv, viciile de procedură ale hotărârii pronunţate de instanţa de fond pot fi invocate pe calea contestaţiei în anulare, atunci când recursul a fost soluţionat fără să fi fost judecat în fond. Prin urmare, contestaţia în anulare este admisibilă chiar dacă nejudecarea recursului în fond s-ar datora perimării (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1061/1960, în C.D. 1960, p. 402).
în sens contrar: Faţă de dispoziţia cu caracter general a art. 317 alin. ultim.
C. proc. civ., potrivit căreia contestaţia pentru motivele arătate la pct. I şi 2 ale acestui articol poate fi primită dacă recursul a fost respins fără ca el să fie fost judecat în fond, contestaţia este admisibilă şi în cazul în care recursul a fost respins ca tardiv, deoarece, şi în această situaţie, motivul de contestaţie n-a putut fi susţinut şi rezolvat pe calea recursului (Trib. Reg. Tg. Mureş, secţia civilă, decizia nr. 1001/1957, în Legalitatea populară nr. 10/1959, p. 100, cu notă critică de P. lanoşi).
Notă: Soluţia instanţei este greşită, deoarece, din punctul de vedere al legii, un recurs tardiv este ca şi inexistent. Procedând altfel s-ar permite eludarea dispoziţiilor art. 303;
5. Recurs netimbrat. Dispoziţia art. 317 alin. ultim C. proc. civ., având un caracter de excepţie şi fiind deci de strictă interpretare, nu-şi are aplicare decât în cazurile limitativ prevăzute de lege, adică numai în cazul respingerii recursului, iar nu şi în acela al anulării lui ca netimbrat (Trib. Bucureşti, secţia civilă, decizia nr. 2928/1957, în Legalitatea populară nr. 10/1959, p. 92, cu notă de Gh. lonescu-Baldovin);
6. Recurs admis. Nu se poate susţine că, întrucât soluţia instanţei de admitere a recursului este consecinţa admiterii unei excepţii, contestaţia în anulare este admisibilă, pentru că, potrivit art. 317 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., recursul trebuie să fi fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Textul este de strictă interpretare şi nu îngăduie confuzia dintre soluţia de respingere şi aceea de
admitere a recursului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1548/1999, opinie separată);
7. încheiere premergătoare. Este inadmisibilă contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei încheieri care poate fi atacată numai odată cu fondul, pe calea recursului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2330/2000);
III. Motivele contestaţiei în anulare de drept comun
A. Procedura de citare
8. Termenul de judecată. 1) Legea are în vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina, nu şi neregularităţile privitoare la termenele anterioare, care, de altfel, se acoperă dacă nu au fost invocate la prima zi de înfăţişare care a urmat şi înainte de a pune concluzii în fond (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 4443/1999);
2) Neregularitatea procedurală privind atât procedura de citare pentru termenul de judecată, cât şi procedura de comunicare a hotărârii poate fi invocată pe calea apelului, în combaterea excepţiei de tardivitate a declarării căii de atac, ridicată de partea adversă sau de instanţă din oficiu. în acest caz, numai aparent hotărârea instanţei de fond a rămas irevocabilă (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2464/2000);
3) Dacă pentru termenul când au avut loc dezbaterile în fond partea a fost legal citată, este lipsită de relevanţă împrejurarea că la data când s-a amânat pronunţarea aceasta nu a mai fost citată. Ca atare, contestaţia în anulare fundamentată pe acest considerent nu este admisibilă (Trib. Jud. Constanţa, secţia civilă, decizia nr. 144/A/1988, în R.R.D. nr. 3/1989, p. 62);
9. Necomunicarea hotărârii din apel.
în condiţiile în care decizia pronunţată în apel nu i-a fost comunicată contesta-torului şi, deci, nu a devenit irevocabilă, nimic nu-l împiedică pe acesta să invoce în recurs, drept motiv de casare, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., judecarea apelului cu lipsă de procedură, aşa încât contestaţia în anulare este inadmisibilă (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 197/1997);
10. Interes. 1) Deşi la termenul când s-a anulat ca netimbrat recursul reclamanţilor contestatorul nu a fost legal citat, însă cum acesta nu a declarat în cauză nici apel şi nici recurs, existând prezumţia că a fost mulţumit de hotărârea primei instanţe, anularea recursului declarat de reclamanţi nu i-a pricinuit contestatorului-pârât nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 172/1999).
Notă: De fapt, vătămarea părţii nelegal citate constă în punerea acesteia în imposibilitate de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare. Cum însă soluţia pronunţată în atare condiţii îi este favorabilă, partea respectivă nu are interes să invoce nulitatea prin intermediul căii de atac;
2) Numai partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina poate exercita calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, pentru că numai aceasta, considerân-du-se vătămată în drepturile sale, are interes (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 235/2000).
Notă: Se face aceeaşi confuzie între existenţa vătămării şi existenţa interesului de a invoca nulitatea actului;
11. Nelegalitatea citării. Nulitate relativă. 1) Pentru a exista motiv de contestaţie în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care
ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular protejat prin norma legală), care poate fi invocată numai de partea lezată (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 505/2002. In acelaşi sens: C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 179/2000);
2) Nelegala citare a uneia din părţi produce nulitatea actului procedural numai dacă prin aceasta i s-a produs părţii respective o vătămare şi care nu poate fi înlăturată altfel, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., rezultând că numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, nu şi celelalte părţi din proces sau instanţa din oficiu (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 341/2002. în acelaşi sens: I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6147/2006);
3) De nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanţă şi nu a avut cum să-şi formuleze apărările (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 757/1996, în B.J. - Bază de date);
4) Prin „parte" se înţelege persoana care a formulat cererea de chemare în judecată, cea împotriva căreia s-a acţionat, cea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci persoana care, având una dintre calităţile procesuale ce pot fi avute, a participat la judecarea unei cauze. De nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanţă pentru a-şi formula apărările. Această cale nu aparţine părţilor ce nu au fost prejudiciate în modul arătat şi, cu atât mai puţin, o pot folosi terţele persoane, în privinţa cărora instanţa nu a fost sesizată, deci nu au avut calitatea de parte în proces, chiar dacă ar fi avut dreptul şi interesul să participe la judecată, faţă de aceste persoane, hotărârea neavând putere de lucru judecat (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 984/1996, în B.J. - Bază de date);
5) Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular protejat prin norma legală), care poate fi invocată numai de partea lezată. Contestatorii însă nu invocă o astfel de neregulă procedurală în ce-i priveşte, ci raportat la o altă persoană. Mai mult, se invocă o lipsă de procedură faţă de o persoană care nu a avut calitatea de parte în proces, abia în faza recursului solicitându-se introducerea în cauză a primăriei, cerere respinsă în mod corect de instanţă, faţă de imposibilitatea modificării cadrului procesual în această etapă a judecăţii (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 505/2002, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 418);
6) Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca. Aşadar, contestatorii nu au abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altor părţi din proces (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1789/1989, în Dreptul nr. 6/1990, p. 73);
12. Schimbarea sediului. întrucât contestatoarea nu s-a conformat dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.-în sensul de a aduce la cunoştinţă schimbarea sediului - susţinerile sale potrivit cărora a fost prejudiciată prin necitarea în recurs la noul sediu nu pot fi avute în vedere, iar contestaţia în anulare nu întruneşte condiţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (C.A. Calaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 266/R/2002);
13. Procedura falimentului. întrucât se discută valabilitatea unui contract la perfectarea căruia a participat şi având în vedere că, în procedura falimentului debitoarei, contestatoarea nu este parte, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 64/1995", motiv pentru care contestatoarea trebuia citată la sediul ei principal. Cum acest motiv nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac, se admite contestaţia, se anulează decizia atacată şi se stabileşte termen pentru rejudecarea recursului (C.A. Alba, secţia civilă, decizia nr. 98/2002);
14. Cuprinsul citaţiei. Printre cerinţele legii, la care se referă art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt şi acelea referitoare la datele pe care trebuie să le cuprindă citaţia, conform art. 88 C. proc. civ. (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 4523/2002, în B.J. - Bază de date);
15. Citare prin publicitate. 1) în cazul în care soţul reclamant citează prin publicitate pe celălalt soţ, în acţiunea de divorţ, deşi îi cunoştea adresa, ştiind că se află în penitenciar, sentinţa de divorţ urmează să fie anulată pe calea contestaţiei în anulare, chiar dacă ea a rămas definitivă (Trib. Reg. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 2340/1955, în Justiţia nouă nr. 3/1957, p. 489, cu note de R.N. Viorel, I. Stoenescu);
2) Contestaţia în anulare pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este admisibilă dacă reclamantul a obţinut cu rea-credinţă citarea prin publicitate (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 884/1954, în C.D. 1952-1954, p. 325).
Notă: Contestaţia în anulare este admisibilă şi atunci când reclamantul nu a fost de rea-credinţă, dar nu s-au respectat condiţiile prevăzute de art. 95 C. proc. civ., în sensul că reclamantul nu a dovedit că a făcut tot ce i-a stat în
putinţă pentru a afla domiciliul pârâtului. Dacă însă această dovadă a fost făcută, atunci contestaţia în anulare este inadmisibilă (a se vedea Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 334/1965, în C.D. 1965, p. 267);
16. Citare legală. Parte care lipseşte de la domiciliu. Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Constatarea legalităţii sau nelegalităţii procedurii de citare se face de către instanţă în raport de dispoziţiile art. 100 C. proc. civ., text care prevede menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal întocmit de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură.
în speţă, recurentul a fost legal citat, la adresa indicată chiar de recurent în cerere şi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, pe care nu le achitase odată cu depunerea cererii de recurs.
Faptul că, dintr-un motiv neimputabil instanţei de judecată, contestatorul nu a luat totuşi cunoştinţă de citaţia ce i-a fost comunicată în lipsă, conform art. 92 alin. (3) C. proc. civ., nu afectează legalitatea procedurii de citare, pentru a face incident motivul de anulare a deciziei prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3663/2006);
17. Comunicarea hotărârii. Contestaţia în anulare nu este admisibilă dacă se invocă numai comunicarea nelegală a hotărârii (Trib. Jud. Timiş, secţia civilă, decizia nr. 1821/1978, în R.R.D. nr. 4/1979, p. 54).
B. Competenţa de ordine publică
18. Definiţie. Prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se referă la situaţia hotărârilor care au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă. Incompatibilitatea, abţinerea sau recuzarea nu aparţin instituţiei de drept procesual referitoare la competenţa absolută a instanţelor judecătoreşti -necompetenţă absolută fiind precis definită prin dispoziţiile art. 159 pct. 1 -3 C. proc. civ.-şi, deci, eventuala lor nesocotire nu constituie temei de exercitare a contestaţiei în anulare (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 350/R/l 994, în C.P.J.C., 1999, p. 125);
19. Excepţie de neconstituţionalitate. Nu intră în atribuţiile instanţei
de judecată soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, verificarea concordanţei unei dispoziţii legale în vigoare cu Constituţia României fiind de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale. Prin nesesizarea Curţii Constituţionale au fost încălcate de către instanţă normele de competenţă generală de ordine publică, ceea ce atrage incidenţa motivului de anulare a deciziei prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 554/2004).
20. Incompatibilitate. Contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă hotărârea atacată a fost pronunţată de judecători incompatibili (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 789/1985, în C.D. 1985, p. 221).
Notă: Prin această decizie, instanţa supremă a revenit, pe bună dreptate, asupra practicii sale anterioare (de exemplu, Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1949/1980, în C.D. 1980, p. 169).
IV. Constituţionalitate
21. Liberul acces la justiţie. Dreptul la un proces echitabil. Art. 317 alin. (1) este constituţional prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Textul legal dedus controlului are ca finalitate prevenirea tentativelor de tergiversare a cauzei, prin invocarea
abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Aşa fiind, art. 317 alin. (1) teza finală C. proc. civ., departe de a contraveni prevederilor art. 21 din Constituţie, dă deplină satisfacţie exigenţelor acestora atât în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, pe care îl asigură în limite
rezonabile, cât şi dreptul la un proces echitabil (C.C., Decizia nr. 672/2006, M. Of. nr. 929 din 16 noiembrie 2006).