Art. 319 cod procedura civila Contestaţia în anulare
| Comentarii |
|
Contestaţia în anulare
Art. 319
(1)Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
(2)Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
Art. 3191
Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
Codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000 ;
| ← Art. 318 cod procedura civila Contestaţia în anulare | Art. 320 cod procedura civila Contestaţia în anulare → |
|---|
I. Instanţa competenta
1. Instanţa competentă. 1) Pot forma obiect al contestaţiei hotărârile instanţelor de recurs, ale instanţelor de apel, ale primei instanţe şi cele pronunţate în cererile de revizuire şi în contestaţii în anulare. Cum contestaţia se îndreaptă împotriva hotărârii primei instanţe, aceasta este competentă să o soluţioneze (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 1862/2000);
2) Instanţa competentă, potrivit art. 319 alin. (1)C. proc. civ., este aceea care a pronunţat hotărârea atacată, iar nu instanţa superioară (C.S.J., Secţiile Unite, decizia nr. 21/1994,
Citește mai mult
în BJ. - Bază de date);2. Compunerea instanţei. Fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a instanţei superioare; compunerea completului este aceeaşi ca şi în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată, iar judecătorii care au pronunţat acea hotărâre nu sunt incompatibili (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 58/1998).
II. Termenul de contestaţie
3. Hotărâre nesusceptibilă de executare silită.
1) Decizia Curţii Supreme de Justiţie de respingere a unui recurs extraordinar nu este susceptibilă de executare silită, deşi cuprinde obligaţia plăţii unor cheltuieli de judecată, şi poate fi atacată cu contestaţie în anulare în cel mult un an calculat de la data deciziei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 49/1994, în BJ. - Bază de date).
în sens contrar: Prin hotărâri care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită trebuie avute în vedere acele hotărâri care nu cuprind niciun fel de obligaţie pentru una din părţi, iar nu şi hotărârile care cuprind o obligaţie pentru care se poate cere executarea silită. Aceasta deoarece hotărârea judecătorească are un caracter unitar, iar termenele în care pot fi exercitate căile de atac ordinare şi extraordinare trebuie să fie aceleaşi, şi să nu difere în raport cu partea ce se tinde a se reforma sau retracta. Aşa fiind, o hotărâre prin care s-a respins cererea, dar una din părţi a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, trebuie considerată o hotărâre care se aduce la îndeplinire pe calea executării silite (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1610/1982, în R.R.D. nr. 10/1983, p. 67-68).
Notă: Soluţia este greşită, în considerarea următoarelor argumente:
a) pe cale de interpretare se ajunge la consecinţa că un text de lege devine inaplicabil sau se aplică în mod excepţional, deşi norma juridică trebuie interpretată în sensul în care să se aplice, iar nu în sensul în care să nu se aplice;
b) este inadmisibil ca părţile să determine termenul de exercitare a unei căi de atac, după cum solicită sau nu şi cheltuieli de judecată;
c) se încalcă principiul accesorium sequitur principale, deşi regimul juridic al unei căi de atac trebuie raportat la soluţia dată capătului de cerere principal, iar nu la soluţia dată cererii accesorii;
2) Termenul de 15 zile îşi găseşte aplicare nu numai când hotărârea nu este susceptibilă de executare prin natura ei, ci şi atunci când ea nu mai poate fi exe-
cutată (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1626/1974, în C.D. 1974, p. 275).
4. Motivarea contestaţiei. în ceea ce priveşte sancţiunea decăderii din dreptul de a formula motivele contestaţiei în anulare invocată de intimaţi, curtea le apreciază ca neîntemeiate, constatând contestaţia în anulare ca fiind formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2)C. proc. civ.; dispoziţiile procedurale speciale ale acestei căi extraordinare de atac nu prevăd în mod expres nicio sancţiune pentru nedepunerea odată cu cererea şi a motivelor de contestaţie în anulare, prevederile art. 306 C. proc. civ. din materia recursului neaplicându-se prin analogie (C.A. Bucureşti, Secţia a Vlll-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1094/2005, în C.P.J. în materia contenciosului administrativ şi fiscal pe 2005, p. 411).
Notă: Din felul în care se exprimă instanţa s-ar putea deduce că, odată ce cererea de contestaţie în anulare a fost formulată în termen, motivarea acesteia s-ar putea face oricând după aceea, deoarece nu se aplică prin analogie art. 306 C. proc. civ. din materia recursului. Un asemenea punct de vedere nu poate fi primit.
Fără a se apela la aplicarea prin analogie a art. 306 C. proc. civ., din coroborarea dispoziţiilor art. 319 cu cele ale art. 317 şi, respectiv, art. 318 reiese că atât cererea propriu-zisă, cât şi motivarea în fapt şi în drept (care alcătuiese împreună contestaţia în anulare) trebuie depuse cu respectarea termenului prevăzut de lege pentru fiecare tip de hotărâre (susceptibilă sau nesusceptibilă de executare silită).
5. Calculul termenului. Dovadă.
împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă, conform art. 319 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ., în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu: un termen subiectiv de 15 zile, calculat cu începere de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, şi un termen obiectiv de un an, socotit de la data când hotărârea ce se atacă a rămas irevocabilă.
Momentul la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre poate fi dovedit, atât de contestator, cât şi de intimatul interesat să invoce tardivitatea, prin orice mijloc de probă (C.A. Constanţa, secţia civilă, decizia nr. 63/C/2004, în C.P.J.
2004, p. 503);
5. Data la care se ia cunoştinţă de hotărâre. în speţă se atacă o decizie irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită.
în atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu s-a comunicat contestatorului, dar din actele dosarului rezultă că acesta a luat cunoştinţă de hotărârea redactată cel mai târziu la data de 15 iunie 2005, când contestatorul a înregistrat pe rolul instanţei o cerere de îndreptare a unor pretinse erori materiale strecurate în decizie.
La expirarea termenului de 15 zile calculat de la această dată, contestatorul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, conform art. 103 C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia înregistrată abia la data de 20 ianuarie 2006 a fost respinsă ca tardiv formulată (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6147/2006);
1. Justificare. Art. 319^1 C. proc. civ., care permite instanţei să suspende executarea hotărârii irevocabile a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni, nu poate fi interpretat în sensul că nu mai este necesară dovedirea unor motive care să justifice această măsură, deoarece s-ar ajunge să se nesocotească în mod arbitrar puterea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile şi executorii.
Motivele care îndreptăţesc instanţa să suspende executarea hotărârii a cărei anulare se cere nu se confundă cu motivele contestaţiei în anulare, prevăzute de art. 317 C.
Citește mai mult
proc. civ. (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3765/2001, în B.J. -Bază de date).