Art. 323 cod procedura civila Revizuirea hotărîrilor
| Comentarii |
|
Revizuirea hotărîrilor
Art. 323
(1)Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
(2)În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
| ← Art. 322 cod procedura civila [19] Revizuirea hotărîrilor | Art. 324 cod procedura civila Revizuirea hotărîrilor → |
|---|
Citește mai mult
sentinte in favorea mea ,cu nulitatea titlului de proprietate emis si cu anularea in parte a hotararii comisiei judetene in ceea ce ne priveste [in calitate de petentii] si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.,pentru a se pronunta si asupra cererii de interventie in inters propriu formulata de unii paratii. Dupa casare judecatorul de fond a fost cel care in prezent este suspendat din functie si care cu rea credinta a pronuntat sentinta in defavorea mea .JUDECATORUL _MAGISTRAT de la sentinta care a fost casata cu trimitere la rejudecare a facut o analiza corecta a probelor administrate si o aplicare corecta a legii. Am formulat recurs care a fost respins ca nefondat la data de 16.x.2009,cauza pe rol a fost pusa in iunie 2007. Dupa alte cereri la arhivele judetene m-i sa elberat doua certificate cu fisa parte de la antecesorul bunicului ca mostenire parinteasca,exact cu aceeasi stanjenii de padure cu care era inscris in tabela "OBSTEII DE MOSNENII"in forma asociativa, aceste drepturii fiind stabilite conform art.29--36 din codul silvic de la 1910 conform procedurii instituite. Dosarul cu privire la stabilirea drepturilor mosnenilor exista si la judecatorie in care se specifica spita de neam,arorele genealogic,schite,memorii cu cei indretatiti sa fie inscrisii in tabela de drepturi. Inanul 2009 luna octombrie am formulat actiune in REVIZUIRE impotriva ultimei decizii data de tribunal care a pronuntat "IREVOCABIL" INTREBARE-------------m-am adresat gresit tibunalului in loc de instanta de fond[judecatorie]? Am epuizat toate caile de atac ? Cum pot formula pentru o noua rejudecare ,revizuire.Precizez ca obstea a functionat cu aceasi suprafata de teren pana in anul 1948 iar cu legiile fondului forestier i s-a eliberat titlu de proprietate cu intraga suprafata de la anul 1910, dar personei care in mod voit si interesat de aceasta suprafatai s-a atibuit in mod ilegal si eliberat titlu de proprietate de la pozitia autorului meu ,deci consider ca sunt doua titluri de proprietate emise pentru aceasta suprafata din tabela obstei si cel obtinut prin favorizare este nul............BUNA SEARA si ma scuzati daca nu am fost mai explicit,daca am posibilitatea unei actiuni in anularea titlului de proprietate emis ilegal altor peroane cu functii in magistratura.I. Procedură
1. Caracterul normei. Art. 323 alin. (1) cuprinde o normă de competenţă materială imperativă. De la această normă nu se poate deroga, chiar dacă revizuientul formulează mai multe motive de revizuire care atrag competenţe diferite sau dacă prin aceeaşi cerere solicită revizuirea mai multor hotărâri (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 763/2000);
2. Recurs respins. 1) în cazul în care judecătoria a fost cea care a rezolvat fondul cauzei iar tribunalul judeţean a respins recursul, este evident că sentinţa judecătoriei este hotărâre definitivă, în sensul
Citește mai mult
art. 322 C. proc. civ., ce este supusă revizuirii, iar competenţa de soluţionare, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. civ., aparţine tot judecătoriei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1367/1992);2) în situaţia în care tribunalul, ca instanţă de recurs, nu a casat sentinţa atacată şi, deci, nu a evocat fondul ei, ci, dimpotrivă, a respins recursul, menţinând sentinţa primei instanţe, potrivit
art. 323 C. proc. civ. poate fi revizuită doar sentinţa definitivă a instanţei de fond, căreia revizuienta trebuie să i se adreseze cu cererea de revizuire, iar nu decizia tribunalului, ca instanţă de control judiciar, de vreme ce nu a admis recursul şi nu a evocat fondul. Aşa fiind, se impune ca revizuirea să fie trimisă judecătoriei, competentă a o soluţiona (Trib. Jud. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 820/1988, în R.R.D. nr. 12/1988, p. 76);
3. Casare cu reţinere. 1) Revizuirea fiind o cale de atac de retractare, competenţa de a o judeca revine, prin consecinţă, instanţei care s-a pronunţat asupra fondului pricinii. în ipoteza în care instanţa de recurs, admiţând recursul, reţine pentru rejudecare, stabilind o altă stare de fapt, cererea de revizuire se adresează instanţei de recurs, aceasta fiind competentă a o soluţiona, deoarece hotărârea ei este aceea ce urmează a fi revizuită. Numai în acest mod se respectă prevederile art. 323 C. proc. civ. (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1737/1989, în Dreptul nr. 6/1990, p. 77);
2) Dacă sentinţa judecătoriei a fost casată de tribunalul judeţean, care, totodată, a soluţionat cauza şi în fond, cererea de revizuire poate fi îndreptată numai împotriva deciziei tribunalului judeţean, competenţa soluţionării ei revenind, exclusiv, acestei instanţei, iar nu judecătoriei (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 74/1988, în R.R.D. nr. 8/1988, p. 74);
3) împrejurarea că soluţia adoptată în fond, după casare, este identică celei a hotărârii casate, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul competenţei instanţei în revizuire, întrucât efectul casării este înlăturarea de drept şi irevocabilă a acelei hotărâri (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 467/R/l 997, în C.P.J. 1994-1998, p. 129);
4. Sentinţă menţinută. Cererea de revizuire a unei hotărâri date de o judecătorie cu privire la un capăt de cerere este de competenţa aceleiaşi judecătorii, dacă soluţia nu a suferit nici modificare, ci a rămas definitivă cu privire la acel capăt de cerere (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 915/1967, în I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 854, nr. 601);
5. Contrarietate de hotărâri. Instanţa mai mare în grad. 1) în cazul în care se pretinde că există contrarietate între o sentinţă a unei judecătorii şi o decizie a unui tribunal, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine curţii de apel (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 650/2000, în B.J. - Bază de date);
2) Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. are în vedere ipoteza existenţei unor hotărâri potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, iar conform art. 323 alin. (2)C. proc. civ. în această ipoteză instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
în speţă s-a invocat contrarietatea unei decizii a Curţii de Apel Piteşti în raport de o decizie a Tribunalului Prahova, hotărârile pretins contradictorii fiind pronunţate de două instanţe de grad diferit, aparţinând unor circumscripţii diferite.
Instanţa mai mare în grad faţă de ambele instanţe este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competentă din punct de vedere material să soluţioneze cererea de revizuire {I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6147/2006);
6. Mai multe motive de revizuire.
1) Dacă prin aceeaşi cerere se formulează mai multe motive de revizuire, iar competenţa ar reveni unor instanţe deosebite, nu va opera prorogarea de competenţă, ci fiecare instanţă va soluţiona cererea în legătură cu motivul pentru care este competentă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 411/1961, în C.D. 1961, p. 361-363; decizia nr. 70/1962, în Justiţia Nouă nr. 1/1963, p. 169; decizia nr. 1800/1963, în Justiţia Nouă nr. 10/1964, p. 143). în acelaşi sens: I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 209/2004, în B.J. - Bază de date);
2) Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivele de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare revine instanţei care a dat hotărârea definitivă, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, iar în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare revine, potrivit art. 322 alin. (2) C. proc. civ., instanţei superioare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice, respectiv înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti, sesizată cu judecarea cererii de revizuire întemeiată pe cele trei motive, a aplicat dispoziţiile legale referitoare la prorogarea de competenţă fără a avea în vedere că, în cauză, acestea nu pot opera faţă de caracterul de ordine publică al regulilor de competenţă în materie, fiecare instanţă trebuind să soluţioneze cererea în legătură cu motivul pentru care este competentă.
Altfel, dacă s-ar accepta o soluţie contrară, partea interesată ar putea proceda formal la invocarea mai multor motive, cu scopul de a obţine soluţionarea cererii de revizuire de către o instanţă superioară.
Aşa fiind, Curtea de Apel Bucureşti în mod nelegal a declinat competenţa materială pentru toate motivele de revizuire, în loc să disjungă judecarea
pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. şi să decline competenţa materială doar în privinţa cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care are caracter peremptoriu şi trebuie soluţionată mai întâi (I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 407/2005, în B.J. - Bază de date);
7. Modificarea competenţei. 1) Chiar dacă, în urma unei modificări legislative ulterioare pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, competenţa soluţionării cauzei în recurs aparţine altei instanţe, cererea de revizuire a hotărârii date în recurs se va îndrepta la instanţa care a pronunţat hotărârea. Fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, numai instanţa care a soluţionat în fond litigiul este competentă să-şi retracteze propria hotărâre (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1238/2001);
2) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, admiţând recursul în interesul legii privind aplicarea art. 401 C. proc. pen., a stabilit:
„Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă..." (I.C.C.J., Secţiile Unite, Decizia nr. XXX/2006, pronunţată în şedinţa publică din 9 octombrie 2006).
Notă: Redăm aici o decizie dată în interpretarea unui text din Codul de procedură penală deoarece nu întrevedem raţiuni pentru care, sesizate cu un recurs în interesul legii similar în materie civilă, Secţiile Unite ale I.C.C.J. ar decide altfel;
8. Compunerea instanţei. 1) Revizuirea se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, în aceeaşi compunere a completului de judecată ca şi cauza în care a fost pronunţată hotărârea atacată. în cazul special prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dacă hotărârea a cărei
revizuire se cere a fost pronunţată în recurs, în complet de 3 judecători, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de revizuire trebu ie să judece în aceeaşi compunere, iar nu în complet format dintr-un singur judecător (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2093/2002, în B.J. - Bază de date);
2) Tribunalul a judecat cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în apel, situaţie în care cererea de revizuire trebuia judecată în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea apelurilor (C.A. Timişoara, secţia civilă, decizia nr. 1710/1998).
II. Constituţionalitate
9. Dreptul la un proces echitabil.
Art. 323 alin. (1) este constituţional prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil din Constituţie.
Potrivit textului de lege supus controlului, revizuirea se judecă de aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere. Curtea Constituţională a observat că din dispoziţiile Codului de procedură civilă reiese că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în condiţiile expres prevăzute de lege.
Având în vedere că în cadrul soluţionării revizuirii se analizează aspecte de fapt, necunoscute şi care nu au putut
fi luate în considerare la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, este firesc ca cererea de revizuire să se adreseze aceleiaşi instanţe care a judecat cauza în fond, întrucât i se cere să revină asupra propriei sale hotărâri, în baza împrejurărilor nou-ivite ulterior pronunţării hotărârii. Astfel, situaţia reţinută de instanţa de fond s-a schimbat ulterior, după pronunţarea hotărârii definitive, iar scopul căii de atac a revizuirii este tocmai retractarea hotărârii atacate, având în vedere noile realităţi.
Ca atare, Curtea reţine că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie referitoare la statul de drept, democratic şi social, în care „dreptatea" este valoare supremă.
în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, în special la judecarea cauzei de către o instanţă imparţială, Curtea a constatat că nici aceasta nu este întemeiată. Pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de revizuire nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea dată (C.C., Decizia nr. 235/2006, M. Of. nr. 323 din 11 aprilie 2006).
Notă: Trebuie remarcat că ultima parte din argumentarea Curţii constituţionale nu îşi găseşte valabilitate şi în cazurile în care revizuirea se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 sau 2 C. proc. civ.
Astfel, împrejurarea că instanţa a pronunţat un dispozitiv care, din cauza modului în care este formulat, nu poate fi pus în executare sau aceea că nu a respectat limitele învestirii, pronunţân-du-se extra, minus sau plus petita, nu
reprezintă aspecte noi, pe care instanţa să nu le fi putut avea în vedere la data pronunţării hotărârii.
Cu toate acestea, pentru argumentele expuse în prima parte, referitoare la însuşirea revizuirii de a fi o cale de atac de retractare, soluţia dată de Curte excepţiei este perfect valabilă în toate cazurile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Ceea ce ar putea ridica o problemă din perspectiva accesului la un proces echitabil ar fi situaţia în care judecarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 sau 2 C. proc. civ. ar reveni aceluiaşi complet care a pronunţat hotărârea atacată.
Deşi o atare situaţie nu e reglementată ca un caz de incompatibilitate prin art. 24 C. proc. civ., trebuie să admitem că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, dacă nu imparţialitatea însăşi, cel puţin aparenţa de imparţialitate a acestui complet ar putea fi pusă la îndoială din moment ce este învestit cu o cerere prin care i se impută propria eroare de judecată şi i se cere să o remedieze.