Art. 41 cod procedura civila Folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale
| Comentarii |
|
Capitolul I
Folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale
Folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale
Art. 41
(1)Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
(2)Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
| ← Art. 40 cod procedura civila | Art. 42 cod procedura civila Folosinţa şi exerciţiul... → |
|---|
2. Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă (legitimatio adprocessum) se invocă pe cale de excepţie (o excepţie de fond, peremptorie, absolută) de către oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului.
3. întrucât partea nu are folosinţa unui anumit drept subiectiv civil, înseamnă că cererea va fi respinsă ca şi când dreptul lipseşte, deci, ca nefondată.
1. Prin Decizia nr. IV din 23 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 690 din 2 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie - Secţii Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi a stabilit că primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.
în motivarea deciziei s-a reţinut că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, „competenţele şi
Citește mai mult
atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege”, iar „aceste competenţe sunt depline şi exclusive, cu ex-cepjţia cazurilor prevăzute de lege”.In raport cu aceste dispoziţii, prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, în sensul că primarul „asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”, precum şi că „în situaţia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect”, nu pot avea decât semnificaţia că primarul nu are la dispoziţie o altă modalitate de a ataca o hotărâre pe care o consideră ilegală decât aceea de a-1 sesiza pe prefect despre ilegalitatea observată.
A da o altă interpretare prevederii menţionate ar însemna să se încalce principiul legalităţii competenţelor şi atribuţiilor stabilit în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, prin care se subliniază că „autonomia locală conferă autorităţilor publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice”.
Or, prin art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 se prevede că „prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care consideră aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale”.
Faţă de această dispoziţie imperativă, de natură a înlătura orice
îndoială în legătură cu lipsa de calitate a primarului de a exercita acţiunea în contencios administrativ împotriva hotărârilor ce se adoptă de consiliul local, se impune a se reţine că, sub aspectul menţionat, competenţa sa se limitează la sesizarea prefectului cu privire la ilegalitatea unor astfel de hotărâri.
De altfel, din coroborarea dispoziţiilor înscrise în art. 46 şi în art. 71 alin. (1) cu cele ale art. 27 alin.
(1) din Legea nr. 215/2001, rezultă că actele emise de consiliul local şi de primar au caracter independent, nici una dintre aceste autorităţi neputând exercita direct o cale de atac împotriva actului celeilalte autorităţi simetrice, singura autoritate publică învestită cu acest atribut fiind prefectul.
Reiese deci că primarul nu are calitatea de a exercita o cale de atac directă împotriva hotărârilor consiliului local pe care le apreciază ca fiind ilegale, singura sa posibilitate de a interveni pentru anularea sau remedierea acestor hotărâri fiind sesizarea pe care o poate adresa prefectului în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din legea menţionată.
Evident, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, „primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”.
Faţă de această reglementare, primarul are dreptul să acţioneze şi poate fi chemat în justiţie ca reprezentant al persoanei de drept public, respectiv comuna sau oraşul, fie singur, fie alături de consiliul local.
Ca urmare, atribuţia de a ataca hotărârile adoptate de consiliul local revine, aşa cum se prevede expres prin art. 27 alin. (1) şi art. 135 alin.
(1) din Legea nr. 215/2001, numai prefectului, iar primarul are doar posibilitatea, reglementată prin art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, de a-1 sesiza pe prefect, în termen de 3 zile de la adoptarea hotărârii consiliului local, în cazul în care apreciază că aceasta este ilegală.
2. Prin Decizia nr. XI din 5 februarie 2007, nepublicată, înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C. civ., iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.
1. Codul familiei, art. 54 alin. (2)
- Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită numai de soţ; moştenitorii acestuia pot continua acţiunea pornită de ei.
Notă - Prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Codul familiei sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni
Citește mai mult
acţiunea în tăgăduirea paternităţii.2. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului
— art. 25 alin. (1) - Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.
— art. 46 - Sesizarea judecătorului delegat pentru aplicarea amenzilor prevăzute la art. 44 se poate face de orice persoană interesată sau din oficiu.
3. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale
- art. 48 alin. (2) - Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să le regularizeze.
- art. 61 alin. (1) - Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
- art. 132 alin. (2) - Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
- art. 223 alin. (1) şi (2) - (1) Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat.
(2) Când excluderea se cere de către un asociat, se va cita societatea şi asociatul pârât.
4. Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, art. 52 alin. (2) - Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
5. Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, art. 160 -Obiectul şi cauza acţiunii civile, în procesele privind raporturile de drept internaţional privat, sunt determinate de legea care reglementează fondul raportului juridic litigios. După aceeaşi lege se determină calitatea procesuală a părţilor.
6. Ordonanţa Guvernului nr. 21/ 1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată prin Legea nr. 11/1994, art. 37 lit. h) - Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au următoarele drepturi şi obligaţii: (...)
h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor.
7. Legea nr. 84/1995 a învăţământului, art. 7 alin. (8)-(10) - (8) Instituţiile de învăţământ şi unităţile de învăţământ cu minimum 200 de elevi sau cu minimum 100 de preşcolari sunt instituţii publice cu personalitate juridică.
(9) Unităţile de învăţământ cu un număr mai mic de 200/100 de elevi/ preşcolari se organizează/reorganizează în cadrul unor unităţi de învăţământ cu personalitate juridică aflate în subordinea aceluiaşi ordonator principal de credite, ca structuri ale acestora.
(10) în mod excepţional, pe baza criteriilor înscrise în Regulamentul
de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniver-sitar de stat, autorităţile administraţiei publice locale pot aproba, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, funcţionarea ca persoane juridice a unor unităţi cu un număr mai mic de 200/100 de elevi/preşcolari.
8. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, art. 139 alin. (1)- Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat.
9. Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari (Anexa 2 la Legea nr. 114/1996)
— art. 25 - Dacă o hotărâre a asociaţiei de proprietari este contrară legii sau acordului de asociere sau este de natură să producă daune considerabile intereselor proprietarilor, aceştia pot ataca în justiţie respectiva hotărâre, în termen de 60 de zile de la adoptarea acesteia. Acţionarea în justiţie nu trebuie să întrerupă executarea hotărârii decât în cazul în care instanţa dispune suspendarea acesteia.
- art. 31 alin. (2) şi (3) - (2) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(3) Acţiunea este scutită de taxă de timbru.
10. Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, art. 16 - Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei, primind dosarul, fixează termen de judecată şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Statul, prin Ministerul Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului este obligatorie.
11. Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 83 alin. (4) - O acţiune în contrafacere poate fi pornită de titularul mărcii numai după data înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor.
12. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 833/1998, Regula 43 pct. (4) - Orice persoană care dovedeşte un interes legitim poate solicita în justiţie, în temeiul art. 76 alin. (1) din lege, interzicerea folosirii unei indicaţii geografice de către o persoană neautorizată, doar
Procedura Contencioasă
dacă pe produs este indicată originea reală a acestuia sau menţiuni ca: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea.
13. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 20 alin. (3) - Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are legitimare procesuală activă şi poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă cu privire la:
a) actele prin care autorităţile sau instituţiile publice încalcă legislaţia referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici, constatate ca urmare a activităţii proprii de control;
b) refuzul autorităţilor şi instituţiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici.
14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată prin Legea nr. 568/2001, art. 5 alin. (1) - Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003.
15. Ordonanţa Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comerţ Exterior - Bancorex - S.Â. şi fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A., aprobată prin Legea nr. 702/2001, art. 6 - Hotărârile adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor Băncii Comerciale Române - S.A. şi Băncii Române de Comerţ Exterior - Bancorex - S.A., luate potrivit dispoziţiilor art. 4, vor menţiona şi termenul de 10 zile în care acţionarii minoritari şi/sau creditorii comerciali pot formula cerere în anulare sau, după caz, opoziţie.
16. Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, aprobată prin Legea nr. 87/2001, art. 7 alin. (1) şi (2) - (1) Agentul guvernamental sau reclamantul poate solicita tribunalului competent teritorial, în cazul în care consideră necesar, efectuarea unei expertize judiciare, care să constituie mijloc de probă în cauza aflată pe rolul Curţii.
(2) Expertiza se dispune de tribunal prin încheiere, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în termen de 5 zile libere de la primirea cererii.
17. Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, art. 70 alin. (1) - Contestaţiile la bilanţul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice lichidate.
18. Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002, art. 28-(1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane.
(2) Organizaţiile prevăzute la alin.(1) au calitate procesuală activă şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă.
19. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, art. 28 alin. (3) - în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
20. Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale
- art. 55 alin. (1) şi (2) - (1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întâlneşte timp de două luni consecutive;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;
c) în situaţia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin supleanţi.
(2) Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului.
— art. 69 alin. (4) - Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.
21. Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, art. 14 alin. (2) - Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Con-semnaţiuni C.E.C.- S.A., şi dobândeşte calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
22. Legea nr. 202/2002privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, art. 44 alin. (2) - Agenţia, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane
juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuală activă în justiţie şi pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.
23. Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, art. 19 alin. (1)-(3)
(1) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei obligarea pârâtului la încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor şi obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
(2) Au calitate procesuală activă pentru introducerea acţiunii prevăzute la alin. (1):
a) persoanele fizice şi juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiţiei;
b) asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin. (1);
c) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, oficiile pentru protecţia consumatorilor judeţene şi Oficiul pentru protecţia consumatorilor al municipiului Bucureşti;
d) entităţile constituite în scopul protecţiei consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Acţiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acţiunii sau a abţinerii care a justificat introducerea ei.
24. Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, art. 48 alin. (1) şi (2)
- (1) Acceptarea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi poate fi contestată de către cetăţeni, partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale, în termen de cel mult 48 de ore de la afişarea candidaturii.
(2) Respingerea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi poate fi contestată de către candidat, partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale care au propus candidatura respectivă, în termen de cel mult 48 de ore de la respingere.
25. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
— art. I alin. (8) şi (9) - (8) în condiţiile prezentei legi, acţiunile în contencios administrativ pot fi introduse de prefect şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, precum şi de orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau, după caz, când s-a vătămat un interes legitim.
(9) Cererile în contencios administrativ se soluţionează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Pentru situaţia prevăzută la alin. (5), instanţa, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauză organismele sociale cu personalitate juridică interesate.
- art. 16 - (1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate şi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legi-
tim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. în cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.
(2) Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.
26. Ordonanţa Guvernului nr. 10/ 2004privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, aprobată prin Legea nr. 278/2004, art. 11 - Procedura falimentului începe pe baza unei cereri introduse de către instituţia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Naţională a României.
27. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
- art. 7 alin. (2) - în procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictoria-litate. în toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de prezenta lege.
— art. 26 - (1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, precum şi de orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege.
(2) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare introduce cerere împotriva entităţilor reglementate şi supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru iniţierea procedurii prevăzute de prezenta lege.
— art. 30 - Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciară debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenţi hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi unei astfel de proceduri.
— art. 31 - (1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa docu-
mentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.
(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.
(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar.
I. Persoană decedată
1. Persoană decedată anterior introducerii acţiunii. 1) Având în vedere faptul că, în cazul persoanei fizice, capacitatea de folosinţă a drepturilor civile începe odată cu naşterea şi se sfârşeşte odată cu moartea acesteia, hotărârea pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată este lovită de nulitate (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1990/2000);
2) Constatând că pârâtul a decedat înainte de introducerea acţiunii, instanţa
poate invoca din oficiu excepţia de fond
Citește mai mult
absolută şi peremptorie a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului, pe care o va admite, respingând acţiunea. Totodată, cererea reclamantului de amânare a cauzei în vederea indicării moştenitorilor este inadmisibilă, întrucât această posibilitate există, conform art. 243 alin. (1) pct. 1 teza finală, numai dacă partea decedează pe parcursul procesului (Jud. sect. 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 2057/2001);3) Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la naşterea lor şi încetează la moartea lor. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte la judecată. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosinţă, întrucât a decedat. în cazul în care partea a decedat anterior iniţierii procesului, nu sunt incidente dispoziţiile art. 243 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile numai în ipoteza în care partea decedează pe parcursul procesului (Jud. sect. 5 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 6210/2004);
4) La data înregistrării cererii reclamanta era decedată; prin urmare nu avea capacitate de folosinţă şi, drept consecinţă, nu poate opera reprezentarea din partea moştenitorului.
Lipsa capacităţii de folosinţă atrage nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată şi paralizează orice act de confirmare a nulităţii (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 283/2006, în B.J. - Bază de date);
2. Persoană decedată pe parcursul procesului. 1) Sentinţa pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată, care nu mai avea deci capacitate de folosinţă, este nulă. în cazul în care s-a depus la dosar copia certificatului de deces al pârâtului şi niciuna din părţi nu
a indicat moştenitorii pârâtului decedat, pentru continuarea judecăţii în contradictoriu cu aceştia, instanţa va lua măsura procedurală a suspendării cauzei, conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ. (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1146/1996);
2) întrucât hotărârea tribunalului a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană a cărei capacitate de folosinţă încetase prin deces, toate actele de procedură îndeplinite în legătură cu aceasta sunt lovite de nulitate. Prin urmare, cauza se trimite spre rejudecare aceluiaşi tribunal, care va dispune citarea în cauză a moştenitorilor persoanei decedate (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1227/2000);
3) Capacitatea procesuală de folosinţă este acea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe în momentul naşterii şi încetează la data morţii. Sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este nulitatea absolută a actelor de procedură săvârşite după momentul decesului.
în cazul în care decesul părţii a intervenit după închiderea dezbaterilor la prima instanţă şi înainte de pronunţarea hotărârii, devin aplicabile dispoziţiile art. 243 alin. final C. proc. civ., şi, în consecinţă, sentinţa nu este lovită de nulitate. Sancţiunea nulităţii atinge numai decizia instanţei de apel, întrucât secţia a IV-a civilă, decizia nr. 839/1999, a soluţionat cauza în contradictoriu cu în Juridica nr. 1/2000, p. 39); persoana decedată (C.A. Bucureşti)
II. Persoană juridică desfiinţată
3. Societate comercială dizolvată.
Prima instanţă a respins cererea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, motivând însă că aceasta a fost dizolvată de drept.
Instanţa de apel a considerat că reclamanta are calitate procesuală activă, deoarece la data sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată nu fusese încă dizolvată.
Ambele instanţe fac confuzie între lipsa calităţii procesuale active şi lipsa capacităţii procesuale.
Lipsa calităţii procesuale active reprezintă lipsa identităţii dintre persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
Dizolvarea societăţii comerciale reclamante nu distruge această identitate, atunci când ea există, ci are drept consecinţă lipsirea persoanei juridice de capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, adică de capacitatea de folosinţă, precum şi de capacitatea de a exercita aceste drepturi şi obligaţii, adică de capacitatea de exerciţiu, astfel cum sunt reglementate deart. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.
Odată cu dizolvarea, reclamanta a pierdut deopotrivă capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu, încetându-şi existenţa ca subiect de drept şi nu mai putea sta în judecată potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3157/2006);
III. Asociaţii sau societăţi
4. Personalitate juridică. în raport de dispoziţiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954, pârâtele, neavând personalitate juridică, nu au capacitate procesuală şi nu pot figura ca părţi în proces. Niciuna din ele nu avea statutul de „asociaţie" sau de „societate", în înţelesul art. 41 alin. (2) C. proc. civ., fiind doar organisme de lucru în cadrul unui colegiu de cercetare
ştiinţifică, fără personalitate juridică (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1977/1999);
5. Legalitatea înregistrării societăţii.
în ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu a reclamantei, aceasta este nefondată deoarece, ceea ce se neagă, de fapt, de către pârâtă nu este existenţa reclamantei ca persoană juridică.
Astfel, nu se susţine că reclamanta nu ar fi dobândit personalitate juridică sau că aceasta ar fi încetat, ci se contestă legalitatea înregistrării reclamantei ca societate comercială; or, obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie verificarea unei atare legalităţi.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum corect a sesizat instanţa de apel, pretinsa nelegalitate a dobândirii de către reclamantă a personalităţii juridice nu este invocată din perspectiva normelor de drept internaţional privat, aplicabile raporturilor juridice care conţin un element de extraneitate, ci din aceea a statutului politic al ţării de origine a reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut şi împrejurarea că, odată ce pârâta a întreţinut
relaţii comerciale cu reclamanta, înseamnă că a recunoscut calitatea acesteia de persoană juridică.
Aceasta nu are semnificaţia unei judecăţi în echitate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ.
De fapt, instanţa de apel şi-a motivat soluţia şi pe o prezumţie simplă, prevăzută ca mijloc de probă de art. 1203 C. civ., prezumţie potrivit căreia, odată ce pârâta a acceptat să încheie convenţii comerciale cu reclamanta, a acceptat şi faptul că aceasta este subiect de drept, lipsa unei atare calităţi fiind invocată doar în momentul declanşării acţiunii în justiţie împotriva pârâtei (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4934/2006).
IV. Sucursală
6. Sucursală. Lipsa capacităţii de folosinţă. în cazul persoanelor juridice, pentru a avea capacitate procesuală de folosinţă, este necesar ca acestea să aibă personalitate juridică, în caz contrar neputând sta în judecată decât în calitate de pârâte, şi nu de reclamante.
In cauză se constată însă că cererea a fost introdusă de către o sucursală, în calitate de reclamantă. Or, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată ulterior, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale, acestea neputându-se substitui societăţii.
în condiţiile în care sucursala a înţeles să formuleze cererea în nume propriu şi faţă de împrejurarea că aceasta nu are personalitate juridică, rezultă că aceasta nu are capacitate procesuală de folosinţă, iar excepţia invocată este întemeiată (T.M.B., secţia a Vl-a comercială, sentinţa nr. 5048/2005, nepublicată);
7. Capacitate de folosinţă şi de exerciţiu. 1) Reclamanta, sucursală fără personalitate juridică, conform art. 43 din Legea nr. 31/1990, nu poate, în acest context legal, să ia parte la judecată decât ca pârâtă, în condiţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., neavând capacitate procesuală pentru a fi reclamantă.
Art. 42 C. proc. civ. vizează lipsa capacităţii de exerciţiu, spre deosebire de art. 41 C. proc. civ. care vizează lipsa capacităţii de folosinţă. Cele două texte, coroborate, semnifică faptul că orice persoană care are capacitatea de folosinţă (persoană fizică sau juridică) poate fi parte în proces, reclamant sau pârât, însă persoana care are capacitate de folosinţă, dar nu are şi capacitate de exerciţiu are nevoie de autorizarea, reprezentarea sau asistarea cerute de lege. în cauză însă, reclamanta nu este în situaţia ca, având capacitate de folosinţă, să fie lipsită doar de capacitatea de exerciţiu, întrucât ea nu are deloc personalitate juridică şi nu are nici capacitate de folosinţă, situaţie care cade sub incidenţa strictă a art. 41 C. proc. civ. (T.M.B., secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 227/RJ2004, nepublicată);
2) Dacă din statutul societăţii comerciale rezultă că sucursala, ca unitate componentă a acesteia, are, prin organele sale de conducere, un complex de atribuţii care îi creează o individualitate proprie incontestabilă în cadrul societăţii comerciale, se produce astfel un transfer, în limitele stricte ale principiului specialităţii, pe seama sucursalei, a capacităţii de folosinţă a drepturilor civile, ca şi de exerciţiu al acestor drepturi, cu privire la obiectul sucursalei. In consecinţă, în aceste limite, sucursala
dobândeşte şi capacitate de folosinţă şi de exerciţiu, putând figura în proces, în nume propriu, atâtea reclamantă, pentru realizarea drepturilor născute în cadrul raporturilor comerciale la care a participat, cât şi ca pârâtă, în cadrul răspunderii sale contractuale. De altfel, art. 4 1 alin. (2) C. proc. civ. urmează a fi interpretat în sensul că legea acordă, în anumite limite, capacitate procesuală unor asociaţii sau societăţi, sucursala fiind, în sens larg şi în condiţiile specifice menţionate, o societate (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 3/1996, în C.P.). 1996, p. 120).
Notă: Considerăm că această soluţie este greşită. în primul rând, art. 41 alin. (2) C. proc. civ. conţine o excepţie, astfel încât el este de strictă interpretare şi aplicare. Desigur că sucursala se încadrează în categoria asociaţiilor sau societăţilor care nu au personalitate juridică, însă, din textul de lege, rezultă că pot sta în proces în nume propriu numai ca pârâte, iar nu şi ca reclamante, în al doilea rând, sucursala nu poate dobândi capacitate procesuală în baza prevederilor actului constitutiv al persoanei juridice din care face parte, întrucât acestea nu pot avea forţa juridică a unei legi, deci nu pot contraveni art. 41 alin. (2) C. proc. civ., afară de cazul în care actul constitutiv ar fi chiar o lege;
8. Pârât. 1) Conform art. 41 alin. (2) C. proc. civ., societăţile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Ca atare, sucursalele fără personalitate juridică, dar care au organe de conducere, plan de cheltuieli şi venituri, precum şi cont bancar propriu, pot sta în judecată ca pârâte (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 906/1997, în B.J.-Bază de date);
9. Reclamant. Sucursala, fiind o unitate fără personalitate juridică, nu poate fi subiect de drept distinct şi, în consecinţă, în lipsa unui mandat de la persoana juridică din care face parte, nu se poate adresa instanţei de judecată
pentru soluţionarea unui litigiu, indiferent că acesta ar fi cu o altă sucursală aparţinând aceleiaşi regii autonome (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 752/1995 şi decizia nr. 316/1995, în B.J. 1995, p. 285 şi p. 420).
Notă: Aşadar, art. 41 alin. (2) C. proc. civ., ca orice normă juridică ce stabileşte o excepţie, este de strictă interpretare şi aplicare, în sensul că asociaţiile sau societăţile fără personalitate juridică, dar care au organe proprii de conducere nu pot sta în judecată ca reclamante, ci numai ca pârâte.
V. Filiala
10. Statut. Filialele judeţene ale
A.C.R., fără personalitate juridică, pot sta în judecată ca pârâte, dacă prin statutul
A.C.R. s-a stabilit că aceste filiale sunt conduse de un consiliu şi au gestiune,
conturi şi dreptul de a-şi administra singure fondurile şi mijloacele fixe (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 5175/ 2001, în B.J. - Bază de date).
VI. Subunităţi
11. Organe proprii de conducere.
1) Persoanele juridice, ca şi persoanele fizice, sunt titulare de drepturi şi obligaţii şi, ca atare, au capacitate procesuală civilă, adică pot fi părţi în proces. Pentru existenţa persoanei juridice este necesară îndeplinirea condiţiilor cerute de lege. în art. 26 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice se arată care sunt aceste condiţii. Potrivit acestui text, existenţa unor organe
proprii de conducere şi a unui cont de virament separat nu sunt, prin ele însele, suficiente pentru ca o subunitate a unei întreprinderi să devină persoană juridică, atât timp cât aceasta nu îndeplineşte toate condiţiile pentru a avea o autonomie deplină.
în consecinţă, subunitatea unei întreprinderi, chiar dacă are organe proprii de conducere şi cont de virament separat, rămâne tot o parte din întreprinderea respectivă, fiind lipsită de personalitate juridică. Această subunitate nu are capacitate procesuală civilă şi nu poate figura ca parte în proces, împrejurarea că art. 41 alin. (2) C. proc. civ. prevede că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere nu duce la o altă soluţie, deoarece ipoteza reglementată prin acest text este distinctă de aceea a subdiviziunilor unei persoane juridice. în cazul subunităţii, aceasta fiind doar o subdiviziune, face parte din organizarea întreprinderii. în consecinţă, numai întreprinderea poate sta în judecată, întrucât, având singură personalitate juridică, ea este titulara drepturi lor şi obligaţiilor (Plen Trib. Suprem, decizia nr. X/l 959, în C.D. 1952-1965, p. 321);
2) Este inadmisibilă acţiunea introdusă de o subunitate a unei societăţi
comerciale împotriva unei subunităţi a altei societăţi comerciale. Subunităţile, lipsite de personalitate juridică, nu au folosinţa drepturilor civile şi nici a celor procesuale, deci nu pot sta în judecată în nume propriu (C.A. Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 38/1998, în C.P.J. 1998, p. 150).
Notă: Speţa pune în discuţie problema lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului, iar, cum este vorba despre o condiţie extrinsecă actului de procedură care este cererea de chemare în judecată, apreciem că suntem în prezenţa unei nulităţi necondiţionate de existenţa unei vătămări, deci cererea de chemare în judecată ar trebui anulată, în schimb, în temeiul art. 41 alin. (2) C. proc. civ., pârâta putea sta în proces în nume propriu.
Acte emise de primar. Legitimare procesuală pasivă
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/
2001 privind administraţia publică locală, comunele şi oraşele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu şi capacitate juridică deplină. Primarul general, pe de o parte, şi consiliul general, pe de altă parte, sunt autorităţi ale administraţiei publice ale municipiului Bucureşti, având fiecare capacitate juridică specială, raportată la atribuţiile stabilite prin lege. Atunci când în justiţie sunt atacate acte administrative emise de primarul general în exercitarea atribuţiilor ce-i
Citește mai mult
sunt conferite prin lege, el este autoritatea care trebuie să stea în proces în nume propriu şi tot el are capacitatea de a utiliza căile de atac, iar nu municipiul, reprezentat de primar. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1519/2002, JurisprudenţaCurţii Supreme de Justiţie - Contencios administrativ pe anul2002, p. 565.
Acţiune în anularea certificatului de moştenitor
Pentru exercitarea acţiunii în anularea certificatului de moştenitor, reclamantul trebuie să justifice că este titularul unui drept sau că urmăreşte valorificarea unui interes legitim, personal şi actual. -C.A. Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 3422/1999, B.J./1999, p. 88.
Acţiune în contrafacere
Din interpretarea literală a art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998, rezultă că debitorul obligaţiei de a se supune actelor relative la exerciţiul dreptului aparţinând altei persoane este un comerciant.
Calitatea pârâtei din cauză este aceea de agent al expediţionarului, statut ce implică obligaţia principală de organizare a transportului mărfurilor, în numele şi pe seama beneficiarului, având libertatea alegerii cărăuşului.
... în sarcina comerciantului care efectuează acte de comerţ cu privire la bunuri contrafăcute subzistă, în virtutea art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998, îndatorirea de a înceta de îndată asemenea acte ce încalcă dreptul exclusiv la marcă al unei alte persoane, drept dobândit prin înregistrare. - C.A. Bucureşti, Secţia a IH-a civilă, decizia nr. 1996/2004, apud O. Spineanu-Matei, Proprietate intelectuală-practică judiciară, Editura Hamangiu, 2006, p. 56.
Acţiune în evacuare
1. Eliberarea imobilului fiind de esenţa acţiunii în evacuare, ea poate fi introdusă împotriva celui care foloseşte bunul, nu şi a persoanei care contestă dreptul reclamantului, fără să aibă stăpânirea materială a imobilului, deoarece reclamantul nu poate pe calea acestei acţiuni, care nu este reală, să obţină rezolvarea unui conflict privitor la dreptul de proprietate. - C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1962/1999, Jurisprudenţa pe anul 1999, p. 159.
2. Primăria nu poate sta în judecată, în calitate de reclamant, într-o acţiune având ca obiect evacuarea dintr-un imobil aparţinând domeniului public de interes local, câtă vreme nu are personalitate juridică, fiind lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.
Legitimat procesual activ în cauză ar fi fost consiliul local, reprezentat de primar, entitate cu personalitate juridică şi în acelaşi timp, emitent
al hotărârii în temeiul căreia pârâta ocupă spaţiul în litigiu. - C.A. Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 574/A/2005, BJJ2005, p. 201.
Acţiune în grăniţuire
Având în vedere dispoziţiile art. 584 C. civ., reclamant în acţiunea în grăniţuire poate să fie numai proprietarul, iar nu deţinătorul precar al fondului învecinat celui al pârâtului. - T. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1401/1998, Culegere de practică judiciară civilă pe anul 1998, p. 153.
Acţiune în revendicare
1. Adevăratul proprietar al bunului nu poate cere anularea actului de înstrăinare decât atunci când este vorba de existenţa unei nulităţi absolute, fiind terţ faţă de contract. Pentru apărarea drepturilor sale, adevăratul proprietar poate recurge la acţiunea în revendicare. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 132/1994, B.J./1994, p. 37.
2. Acţiunea în revendicare este numai la îndemâna persoanei care are calitatea de proprietar exclusiv al lucrului revendicat, deoarece ea are ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului şi readucerea bunului în patrimoniul acestuia. - C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1585/1999, Jurisprudenţa pe anul 1999, p. 149.
Asociaţii familiale
Asociaţiile familiale reglementate de Decretul-lege nr. 54/1990 nu posedă personalitate juridică şi în consecinţă, conform prevederilor art. 41 C. proc. civ., nu pot avea calitatea de reclamant în proces. Această calitate o are titularul autorizaţiei administrative de exercitare a comerţului, persoană fizică. - C.A. Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 564/2002, B.J.12002, p. 160.
Autoritatea tutelară. Calitate procesuală
Dreptul autorităţii tutelare de a sesiza instanţele judecătoreşti cu acţiuni în interesul minorilor este limitat la cazurile arătate în art. 44, 81, 109 şi 151 din Codul familiei. Acţiunea în împărţeală a bunurilor ce-i revin unui minor prin succesiune nefigurând în aceste texte, autoritatea tutelară nu are calitatea procesuală de a o introduce. - Tribunalul judeţean Sălaj, decizia civilă nr. 73/1979, Revista română de drept nr. 8/1979, p. 51.
Calitatea de consumator
Justificarea calităţii procesuale active a Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor este indisolubil legată de calitatea de consumatori a persoanelor fizice în numele cărora acţionează.
Persoanele în numele cărora a fost formulată acţiunea civilă au calitatea de investitori, ca membri ai unui fond deschis de investiţii (F.M.O.A.).
întrucât aceşti investitori nu au şi calitatea de consumatori, în acelaşi timp, în legătură cu activităţile financiare pe care le-au desfăşurat în cadrul F.M.O.A., în mod corect acţiunea a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de
calitate procesuală. - C.A. Braşov, decizia civilă nr. 587/Ap/1999, B.J./1999, p. 74.
Calitatea procesuală a părţilor
1. Recursul fiind declarat în numele unui organ care nu figurează printre organele de conducere prevăzute în statut şi fiind semnat de o persoană care nu are calitatea de preşedinte al U.J.S.L., urmează a se reţine lipsa legitimării procesuale active a recurentului. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 251/1993, Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie - set 3/1994,p. 14.
2. în orice acţiune în justiţie, înainte de a discuta dreptul reclamantului, instanţa este obligată să verifice calitatea părţilor pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecăţii. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1789/1998, Revista de drept comercial nr. 2/2001, p. 153.
Capacitate procesuală de folosinţă
1. Având în vedere declaraţia de notorietate prin care L.N. a declarat pe propria răspundere că S.C.R, pârâtul în cauză, a decedat la 17.11.1979, rezultă că la data formulării acţiunii nu mai era în viaţă nemaiavând astfel capacitate procesuală de folosinţă. -Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 2057/2001, Pandectele române nr. 2/2002, p. 117.
2. Acţiunea civilă formulată împotriva unei persoane decedate este o acţiune formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 501/2002, Practică judiciară civilă pe anii2001-2002, p. 356.
Contract de închiriere. Reziliere pentru neplată. Transmiterea calităţii procesuale
Acţiunea având ca obiect rezilierea contractului de închiriere pentru neplata chiriei, introdusă de către reprezentantul statului, nu poate fi continuată de către persoana fizică ce a redobândit în proprietate locuinţa, deoarece transmisiunea calităţii procesuale în cazul persoanelor juridice poate avea loc numai pe calea reorganizării persoanei juridice, prin comasare sau divizare, astfel încât persoana juridică nou creată prin fuziune, persoana juridică absorbantă sau persoanele juridice care au patrimoniu divizat dobândesc calitatea de reclamant sau pârât. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1525/2003, Practică judiciară civilă pe anii2003-2004, p. 355.
Disponibilizare. Acţiune pentru plata drepturilor băneşti
In cazul exercitării de către salariatul civil al unei unităţi militare a acţiunii în plata drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de măsuri compensatorii pentru disponibilizarea determinată de restructurarea unităţii, calitatea procesuală pasivă o are Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi nu Ministerul Apărării Naţionale, deoarece plata se suportă din fondul pentru plata ajutorului de şomaj. - C.A. Bucureşti,
Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 217/ 2002, Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 376.
Drept de proprietate bun mobil. Acţiune în constatare
Prin acţiune reclamanta a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, dreptul său de proprietate asupra bunului mobil „ponton de acostare”...
Tribunalul Galaţi a respins acţiunea pentru lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtei. Curtea de Apel Galaţi a păstrat această soluţie, respingând ca nefondat apelul reclamantei...
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate înalta Curte constată că instanţele au făcut o greşită aplicare a prevederilor legale. Acţiunea reclamantei a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul vamal şi ale art. 493 alin. (2) C. com., care impun, pentru transcrierea dreptului de proprietate şi asigurarea opozabilităţii, existenţa unui înscris care să ateste acest drept, înscris care poate fi reprezentat şi de o hotărâre judecătorească, precum şi pe prevederile art. 111C. proc. civ. urmărind constatarea existenţei dreptului de proprietate al reclamantei asupra pontonului de acostare.
Rezultă deci, că suntem în prezenţa unei acţiuni reale, reclamanta urmărind constatarea existenţei unui drept real şi nu a unui drept de creanţă. Ca atare, dreptul invocat de reclamantă -dreptul de proprietate asupra pontonului de acostare- este opozabil erga omnes. în acest caz, subiectul pasiv al raportului juridic este nedeterminat iar dreptului real al reclamantei îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu i se aduce atingere. Or, tocmai pârâta a pus în discuţie dreptul de proprietate al reclamantei prin publicaţia din 1 martie 2005, susţinând că nava tip „ponton de acostare” are proprietar necunoscut şi invocând posibilitatea confiscării şi valorificării acestei nave.
Mai mult, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 42/1997, pârâta exercită funcţia de autoritate de stat în domeniul navigaţiei civile şi a siguranţei navigaţiei (art. 7), acordă dreptul de arborare a pavilionului român (art. 45), înmatriculează şi ţine evidenţa navelor (art. 38) şi chiar poate dispune confiscarea şi valorificarea navei (art. 138). în virtutea acestor atribuţii pârâta are posibilitatea de a contesta dreptul de proprietate asupra unei nave şi de a dispune confiscarea navei considerate ca fiind fără proprietar, iar în cauză, prin publicaţia menţionată, a şi început să-şi exercite aceste atribuţii. în concluzie, pârâta Autoritatea Navală Română are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. -înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 3158/2006, nepublicată.
Drepturi personale nepatrimoniale. Despăgubiri
Persoana juridică poate solicita despăgubiri pentru atingerea adusă unor drepturi personale nepatrimoniale, precum dreptul la propria imagine. - Curtea Supremă
de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 1608/2001, Curierul judiciar nr. 2/2002, p. 75.
Fond forstier. Revendicare
în temeiul art. 7-8 din Hotărârea Guvernului nr. 1105/2003 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, Regia Naţională a Pădurilor are calitatea procesuală activă de a revendica fonduri forestiere în numele statului. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2165/2005, B.J.12005, p. 422.
Hotărâri A.G A. Acţiune în anulare
1. în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei de calitate procesuală activă deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, numai acţionarii pot introduce acţiuni prin care să solicite anularea unei hotărâri A.G.A., pe care le consideră contrare legii sau actului constitutiv. - C.A. Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 745/1999, Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anul 1999, p. 20.
2. Vocaţia procesuală activă pentru atacarea în justiţie a hotărârilor este stabilită limitativ prin art. 90 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 (nemodificată) în favoarea acţionarilor în două ipoteze, şi anume: a) când acţionarul nu a luat parte la adunarea generală; b) când acţionarul -care a participat la adunarea generală- a votat contra şi a cerut să se insereze acestea în procesul verbal al adunării. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 688/2000, Pandectele române nr. 4/2001, p. 118.
Hotărâri A.G A. Opoziţie
1. Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot fi atacate cu opoziţie de către creditorii sociali şi de către alte persoane prejudiciate prin aceste hotărâri.
Având în vedere şi art. 131 alin. (2) din aceeaşi lege, rezultă că acţionarii nu figurează printre persoanele care pot formula opoziţie. -C.A. Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 284/1999, Culegere de practică judiciară in materie comercială pe anul 1999, p. 227.
2. Hotărârile privitoare la modificarea actului constitutiv pot fi atacate cu opoziţie numai de creditorii sociali, ori de alte persoane prejudiciate, care să fie însă terţi faţă de societatea în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea. - C.A. Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 840/2000, Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anii 2000-2001, p. 181.
Legat cu titlu particular
1. Legatarul cu titlu particular asupra unui bun determinat, altul decât cel revendicat, nu poate sta în proces, întrucât vocaţia sa succesorală se limitează strict la bunul determinat prin testament. -C.A. Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 3273/1999, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999, p. 185.
2. Legatul cu titlu particular,
instituit asupra unui imobil abuziv naţionalizat, sub condiţia retrocedării, conferă legatarului calitatea procesuală activă de a revendica imobilul de la stat. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 3412/2002, B.J./1990-2003, p. 880.
Legea nr. 10/2001
1. în litigiile fondate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deşi se face referire la „actele primarului” (astfel, conform art. 20, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţia motivată a primarului) acesta stă în proces ca reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, iar nu în nume propriu. -înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 709/2005, Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, p. 455.
2. într-adevăr, contestaţia ce poate fi exercitată împotriva deciziei/dispoziţiei emise cu privire la notificare are natura unei căi de atac prin care se exercită controlul judecătoresc. Ca atare, legitimare procesuală activă în declanşarea acestui control pot avea numai cei care figurează în decizia/dispoziţia emisă în cadrul procedurii administrative.
Sintagma „persoană îndreptăţită” nu poate fi înţeleasă altfel decât prin raportare la prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, coroborate însă cu textele următoare din capitolul care reglementează procedurile de restituire. Astfel, în condiţiile art. 22, persoana îndreptăţită notifică unitatea deţinătoare care, potrivit art. 25, trebuie să se pronunţe asupra cererii în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare. Art. 26, care conferă persoanei ce se pretinde îndreptăţită, dreptul de a contesta decizia sau dispoziţia de respingere a notificării, este situat după textele din care rezultă clar că persoană îndreptăţită este cea menţionată în art. 3 şi care a notificat unitatea deţinătoare conform art. 22.
Aşadar, constatând că reclamanţii nu au calitate procesuală activă deoarece au contestat o decizie care nu a fost emisă asupra notificării cu care ei s-au adresat unităţii deţinătoare, instanţele de fond au pronunţat soluţii legale, date cu aplicarea corectă a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma avută la data judecării recursului. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4772/2006, nepublicată.
Testament olograf. Acţiune în nulitate absolută
în situaţia în care reclamanta are calitatea de titular al dreptului de folosinţă asupra imobilului în litigiu,
aceasta este lipsită de calitatea de a invoca nulitatea absolută a testamentului olograf ce a stat la baza emiterii deciziei de restituire de către Primăria municipiului Bucureşti.
Această calitate aparţine în exclusivitate eventualilor succesori legali ai defunctei testatoare aîectaţi de condiţiile întocmirii testamentului. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 367/2005, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2005, p. 56.
Uzucapiune
Uzucapiunea se opune adevăratului proprietar, consecinţa fiind că numai acesta poate avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune cu un astfel de obiect. Cum terenul în litigiu a aparţinut unui proprietar -persoană fizică, rezultă că reclamantul nu a justificat legitimarea procesuală pasivă a primăriei, chemată în judecată în calitate de pârâtă. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2645/2001, Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 386.