Art. 61 cod procedura civila Chemarea în garanţie Alte persoane care pot lua parte la judecată

1. întrucât cererea de chemare în garanţie apare ca o adevărată acţiune grefată pe cererea principală, în mod firesc legiuitorul a impus, ca şi în privinţa ei, să se respecte formele procedurale prevăzute de art. 112 pentru cererea de chemare în judecată.

2. Pentru că textul nu prevede, aşa cum face art. 52 alin. (1), în cazul acestei forme de intervenţie forţată nu trebuie pusă în discuţie admisibilitatea în principiu.

3. întâmpinarea nu este obligatorie în caz de asigurare a dovezilor [art. 236 alin. (3)], în procesele de divorţ [art. 612 alin. (5)] şi în acţiunile posesorii [art. 674 alin.

Citește mai mult

(4)].

4. De vreme ce este o adevărată acţiune, în lipsa unui text care să îngăduie aceasta, chemarea în garanţie nu se poate face pentru prima oară în apel întrucât părţile ar fi private de un grad de jurisdicţie. Cu atât mai mult, cererea nu poate fi făcută direct în căile extraordinare de atac.

în schimb, cererea de chemare în garanţie poate fi depusă şi cu ocazia rejudecării fondului după casare, atunci când casarea cu trimitere a fost dispusă pentru necompetenţă primei instanţe şi_a instanţei de apel ori a fost casată o hotărâre nesusceptibilă de apel. în ambele cazuri se reia judecata în primă instanţă, astfel încât se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie şi în privinţa cererii de intervenţie.

5. Cererea de chemare în garanţie poate fi formulată şi de intervenientul voluntar principal precum şi de cel chemat în judecată conform art. 57, pentru că acesta dobândeşte poziţia procesuală de intervenient principal. Or, intervenientul principal are o situaţie juridică similară cu cea a reclamantului. Drept urmare, intervenientul principal va putea depune cererea de chemare în garanţie până la închiderea dezbaterilor în primă instanţă.

6. Ca şi în cazul chemării în judecată a altor persoane, nici prin această formă de intervenţie nu este posibilă atragerea în proces a unui nou pârât.

7. Nu întotdeauna cererea de chemare în garanţie se îndreaptă împotriva unor persoane străine de judecată. De pildă, dacă reclamantul a chemat în judecată doi pârâţi, unul dintre aceştia ar putea formula cerere de chemare în garanţie împotriva celuilalt; una din părţile iniţiale ale procesului formulează o cerere de chemare în garanţie împotriva intervenientului voluntar; în ipoteza în care o persoană a înstrăinat acelaşi bun, succesiv, mai multor cumpărători, reclamantul cheamă în garanţie pe cel chemat în garanţie de către pârât.

Jurisprudenta

1. Revizuire. Cererea de chemare în garanţie formulată în cursul soluţionării unei cereri de revizuire este inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 61 C. proc. civ., ea se poate face numai înaintea primei instanţe (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 505/1996)

Notă: în speţă, se atacase cu revizuire hotărârea unei instanţe de recurs. Totuşi, apreciem că soluţia inadmisibilităţii de plano a cererii de chemare în garanţie formulate într-o revizuire nu trebuie absolutizată. Dacă revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri date în apel sau în recurs, inclusiv la rejudecarea

Citește mai mult

fondului după casarea cu reţinere sau cu trimitere la instanţa de apel, atunci cererea de chemare în garanţie nu poate fi primită. în schimb, dacă s-a atacat cu revizuire o hotărâre rămasă definitivă prin neapelare sau prin anularea ori respingerea apelului în baza unei excepţii procesuale peremptorii
(deci o hotărâre pronunţată de prima instanţă), în funcţie de soluţia ce ar urma să se pronunţe (mai exact, dacă ar urma să aibă loc o rejudecare pe fondul pretenţiei, de exemplu, în cazul admiterii motivului prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ.), atunci părţile din proces ar putea conveni (art. 135 C. proc. civ.) să se primească o cerere de chemare în garanţie, deoarece nu s-ar răpi vreun grad de jurisdicţie în fond, în ceea ce priveşte rezolvarea acesteia;

2. Fond după casare cu trimitere.

Potrivit art. 61 alin. (1) şi art. 119 alin. (3) C. proc. civ., cererea de chemare în garanţie formulată de pârât şi, respectiv, cererea reconvenţională se depun odată cu întâmpinarea, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

în speţă, faţă de limitele şi considerentele deciziei de casare, părţile nu se mai aflau în situaţia de a depune la dosar întâmpinare şi, prin urmare, nici în aceea de a putea depune la dosar cerere de chemare în garanţie şi cerere reconvenţională, motivul pentru care s-a dispus trimiterea spre rejudecare fiind acela că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar indicaţia deciziei de casare a fost ca instanţa de trimitere să completeze probele pe acest aspect şi să se pronunţe asupra sa (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 308/A/2005, în C. Negrită, Apelul în procesul civil, p. 343);

3. Tardivitate. Faptul că o cerere de chemare în garanţie a fost formulată şi depusă de pârât după prima zi de înfăţişare nu poate avea drept consecinţă respingerea ei ca tardivă, ci doar judecarea ei separată (Trib. Calaţi, secţia civilă, decizia nr. 321/1981, în R.R.D. nr. 12/1981, p. 99);

4. Depunerea cererii. Potrivit prevederilor art. 61 C. proc. civ., cererea de chemare în garanţie făcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea, nefiind necesar ca aceasta să fie formulată într-un înscris separat. Ea poate să fie făcută şi în cuprinsul întâmpinării şi discutată în toate fazele judecăţii (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 542/1994, în B.J. 1994, p. 283).

Notă: Soluţia instanţei supreme nu este la adăpost de orice critică. Art. 61 alin. (1) teza I C. proc. civ. precizează expres că cererea de chemare în garanţie
trebuie făcută cu respectarea condiţiilor de formă pretinse de lege pentru cererea de chemare în judecată (adică de art. 112 C. proc. civ.), iar între condiţiile de formă ale întâmpinării (art. 115 C. proc. civ.) şi cele ale cererii de chemare în judecată există diferenţe notabile. în plus, dacă întâmpinarea vizează raporturile dintre părţile din cererea de chemare în judecată, în schimb, cererea de chemare în garanţie nu mai priveşte raporturile dintre reclamant şi pârât, ci raporturile dintre partea care a formulat-o şi terţul chemat în garanţie, astfel încât nu s-ar mai justifica formularea, într-o singură cerere, a unui act de procedură îndreptat împotriva reclamantului şi a altui act de procedură îndreptat împotriva unei terţe persoane.

Cât priveşte momentul până la care pârâtul poate să depună cererea de chemare în garanţie, trebuie ţinut cont de împrejurarea că, în actuala reglementare, întâmpinarea a devenit obligatorie. Aşadar, în principiu, pârâtul trebuie să depună cererea de chemare în garanţie odată cu întâmpinarea, deci, conform art. 114' alin. (2) C. proc. civ., cu 5 zile înainte de termenul stabilit (de către preşedintele instanţei, atunci când a fost primită cererea de chemare în judecată) pentru judecată. Numai în cazurile (de excepţie) în care legea prevede expres că întâmpinarea nu este obligatorie, pârâtul ar putea să depună cererea de chemare în garanţie la prima zi de înfăţişare.