Art. 63 cod procedura civila Chemarea în garanţie Alte persoane care pot lua parte la judecată
| Comentarii |
|
Capitolul III
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Secţiunea III
Chemarea în garanţie
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Secţiunea III
Chemarea în garanţie
Art. 63
(1)Cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu cererea principală.
(2)Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate deosebit.
| ← Art. 62 cod procedura civila Chemarea în garanţie Alte... | Art. 64 cod procedura civila Arătarea titularului dreptului... → |
|---|
Disjungere. Cerinţă
întrucât textul consacră o excepţie de la regula conform căreia cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu cererea principală [art. 63 alin. (1) C. proc. civ. ], înseamnă că este de strictă interpretare şi aplicare ... Un argument în plus în susţinerea tezei că s-au încălcat dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., este şi acela că prin încheierea prin care s-a dispus disjungerea a fost suspendată soluţionarea cererii de chemare în judecată, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ., astfel încât judecarea cererii principale nu era împiedicată de
Citește mai mult
cererea incidentală. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 506/2004, nepublicată.1. Soluţionare odată cu cererea principală. Datorită efectelor în lanţ ale forţei majore, constatate la furnizorii de materie primă a unităţii debitoare, pârâtă, se impune ca instanţa de judecată să admită cererea de chemare în garanţie formulată de această din urmă unitate, cererea de chemare în garanţie trebuind să fie soluţionată concomitent cu acţiunea principală, cu care trebuie să fie concordantă, aceasta pentru a nu se da naştere la soluţii contradictorii.
Respingerea cererii de chemare în garanţie fără ca această soluţie să fie motivată în drept este nelegală. Dacă
Citește mai mult
instanţa ar fi considerat că este cazul să se aplice dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., atunci s-ar fi impus disjungerea, spre a fi judecate separat acţiunea şi cererea de chemare în garanţie, ceea ce nu echivalează cu respingerea cererii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2398/1988, în R.R.D. nr. 8/1989, p. 64);2. Disjungere. Instanţa a dispus în mod corect disjungerea cererii de
chemare în garanţie, având în vedere dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acţiunea reclamantului era în stare de judecată, iar administrarea probelor pe cererea de chemare în garanţie ar fi prelungit nepermis judecata acţiunii principale, cu riscul de a se depăşi durata rezonabilă a procesului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1668/2004);
3. Competenţa în caz de disjungere.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate dispune despărţirea acţiunii principale de cererea de chemare în garanţie, când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie. Dar, potrivit primului alineat al aceluiaşi articol, cererea de chemare în garanţie se soluţionează odată cu acţiunea principală, competenţa de a judeca revenind instanţei învestite cu judecarea acestei din urmă acţiuni, astfel încât se impune soluţionarea lor de aceeaşi instanţă, chiar şi în caz de disjungere (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 623/E/l 988, în R.R.D. nr. 10/1988, p. 63).
Notă: Reţinem, aşadar, că, în cazul în care se dispune disjungerea, cererea de chemare în garanţie se rezolvă de instanţa sesizată (chiar şi atunci când, dacă pretenţia faţă de chematul în garanţie ar fi fost valorificată pe cale principală, competenţa ar fi aparţinut unei alte instanţe), întrucât prorogarea de competenţă, în baza art. 17 C. proc. civ., a operat deja în favoarea acestei instanţe;
4. Judecata în primă instanţă. 1) Este inadmisibil ca terţul chemat în garanţie să fie obligat direct faţă de reclamant, deoarece între ei nu există stabilit niciun raport juridic (Trib. Reg. Argeş, secţia civilă, decizia nr. 621/1967, în R.R.D. nr. 3/1968, p. 121).
Notă: Este vorba, desigur, de ipoteza în care cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către pârât;
2) Dacă se respinge acţiunea principală, cererea de chemare în garanţie formulată de pârât trebuie respinsă ca lipsită de interes (Trib. Ilfov III, 11 decembrie 1901, Em. Dan, Codul adnotat, p. 55, nr. 26);
3) O cerere de chemare în garanţie, introdusă în termen legal, trebuie soluţionată de instanţă fie concomitent cu acţiunea principală, fie separat. în orice caz, instanţa nu poate refuza soluţionarea cererii de chemare în garanţie, îndrumând pe pârât să introducă o acţiune separată pentru eventualele pretenţii pe care le-ar avea faţă de chematul în garanţie (Trib. Reg. Baia
Mare, secţia civilă, decizia nr. 244/1955, în Legalitatea populară nr. 5/1955, p. 523);
5. Judecata în căile de atac. 1) în ipoteza în care, după admiterea recursului declarat de reclamant împotriva hotărârii prin care s-a respins acţiunea şi, pe cale de consecinţă, şi cererea de chemare în garanţie introdusă de pârât, iar instanţa, rejudecând fondul, admite acţiunea, ea trebuie să soluţioneze şi cererea de chemare în garanţie. Dacă, rejudecând acţiunea după admiterea recursului declarat de reclamant, instanţa nu a rezolvat şi cererea de chemare în garanţie, hotărârea ei este susceptibilă de a fi revizuită, în baza art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Recursul declarat de chematul în garanţie repune în discuţie şi acţiunea principală, soluţionată de instanţa de fond, chiar dacă pârâtul nu a declarat recurs. în consecinţă, se va cita şi reclamantul, ca intimat în recursul chematului în garanţie (Plen Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 20/1960, în C.D. 1952-1965, p. 265);
2) Dacă prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată şi, ca urmare a acestei soluţii, a constatat că cererea de chemare în garanţie este lipsită de obiect, respingând-o ca atare, atunci, admiţând apelul şi schimbând sentinţa în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, instanţa de apel este obligată să desfiinţeze sentinţa în partea privitoare la cererea de chemare în garanţie şi să trimită cauza la prima instanţă pentru rejudecarea acestei cereri (C.A. laşi, secţia civilă, decizia nr. 600/1997, în C.P.J. 1997, p. 68);
3) Recursul chematului în garanţie profită şi pârâtului care nu a făcut recurs. In consecinţă, casându-se hotărârea atacată, instanţa de recurs urmează să rejudece întregul proces, deci şi acţiunea principală, căreia îi este subordonată chemarea în garanţie (Trib. Reg. Craiova
I, secţia civilă, decizia nr. 8531/1958, în Legalitatea populară nr. 9/1959, p. 95. în acelaşi sens: Cas. I, 13 octombrie 1899, Em. Dan, Codul adnotat, p. 200, nr. 3);
4) Dacă apelul reclamantului repune în discuţie întreaga pricină, va fi citată şi persoana chemată în garanţie de către pârât (C.A. Bucureşti I, 23 septembrie 1895, Em. Dan, Codul adnotat, p. 198, nr. 14).
Astfel de aprecieri pot fi făcute numai după administrarea de probe asupra cererii principale.
2. Dacă cererea incidentală este disjunsă, în condiţiile alin. (2), pentru a evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii, judecata cererii de chemare în garanţie se suspendă, conform art. 244 alin. (1) pct. 1, până la soluţionarea irevocabilă a cererii principale.
După disjungere însă, cererea de chemare în garanţie nu
Citește mai mult
poate fi declinată la o altă instanţă, întrucât prin faptul depunerii sale la instanţa învestită cu cererea principală, a avut loc o prorogare, o prelungire a competenţei instanţei şi asupra acestei cereri.3. întrucât cererea poate fi făcută de partea care ar cădea în pretenţii, înseamnă că soluţia cererii de chemare în garanţie depinde de soluţia dată cererii principale, fiind necesar să se distingă după cum cererea incidentală a fost formulată de reclamant sau de pârât.
Dacă cererea de chemare în garanţie este formulată de reclamant:
- se va admite, dacă este întemeiată, atunci când cererea principală este respinsă, pentru că în acest caz reclamantul a căzut în pretenţii;
- se va respinge ca lipsită de obiect sau de interes, dacă cererea de chemare în judecată este admisă, pentru că reclamantul nu a căzut în pretenţii şi deci nu are interes să se îndrepte împotriva terţului cu o cerere în garanţie sau despăgubiri.
Dacă cererea de chemare în garanţie este formulată de pârât:
- se va admite, dacă este întemeiată, în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă, pentru că în acest caz pârâtul a căzut în pretenţii. întrucât între reclamant şi cel chemat în garanţie de pârât nu există niciun raport juridic, terţul nu poate fi obligat direct către reclamant, în acest caz, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi îl va obliga pe pârât către reclamant, şi va admite şi cererea de chemare în garanţie, obligându-l pe chematul în garanţie către pârât;
- se va respinge ca lipsită de obiect sau interes, dacă cererea de chemare în judecată este respinsă, pentru că pârâtul nu a căzut în pretenţii.
în egală măsură, soluţia cererii de chemare în garanţie formulată de intervenient va depinde de modul de rezolvare al cererii de intervenţie. Ca atare:
- cererea de chemare în garanţie formulată de intervenientul a cărui cerere a fost admisă se va respinge ca lipsită de obiect sau de interes;
- dacă este întemeiată, se va admite cererea de chemare în garanţie în cazul în care cererea de intervenţie a fost respinsă.