Art. 67 cod procedura civila Reprezentarea părţilor în judecată
| Comentarii |
|
Capitolul IV
Reprezentarea părţilor în judecată
Reprezentarea părţilor în judecată
Art. 67
(1)Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
(2)Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
(3)Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
| ← Art. 66 cod procedura civila Arătarea titularului dreptului... | Art. 68 cod procedura civila Reprezentarea părţilor în judecată → |
|---|
Dreptul de a sta în justiţie prin mandatar este general, dar nu poate fi absolutizat pentru că sunt şi situaţii în care reprezentarea nu este îngăduită. De pildă, în condiţiile art. 218, ca regulă, reprezentarea nu este posibilă pentru darea răspunsurilor la interogatoriu; în procesele de divorţ, în faţa instanţelor de fond, reprezentarea este posibilă numai în cazurile
Citește mai mult
prevăzute de art. 614.2. întrucât textul nu face nicio precizare cu privire la calitatea mandatarului, părţile pot fi reprezentate nu numai de un mandatar avocat ci şi de un mandatar neavocat.
3. Dacă cererea de chemare în judecată este făcută prin mandatar, în cerere trebuie făcută această menţiune, cu indicarea numelui şi calităţii reprezentantului (art. 112 pct. 2).
Justificarea calităţii de reprezentant se face prin procură, care se alătură cererii, în original sau în copie legalizată [art. 83 alin. (1)].
4. Reprezentarea societăţilor comerciale în raporturile cu terţii şi în justiţie revine administratorului/administratorilor ori consiliului de administraţie prin preşedintele său, în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv sau directoratului.
Puterea de a reprezenta societatea în justiţie şi în raporturile cu terţii este deosebită, distinctă, de puterea de a îndeplini operaţiuni de gestiune internă întrucât dreptul de reprezentare este un drept special, deosebit de dreptul de administrare, care include doar dreptul de gestiune a societăţii comerciale. Drept urmare, dreptul de reprezentare al societăţii îl au numai administratorii cărora li s-a conferit prerogativă prin voinţa asociaţilor, fie prin actele constitutive, fie ulterior, în condiţiile legii.
Administratorul unic al societăţii va beneficia de plenitudinea puterilor de administrare a societăţii, inclusiv deci, de dreptul de reprezentare în justiţie şi în relaţiile cu terţii.
în cazul societăţilor cu răspundere limitată, în nume colectiv şi în comandită simplă, fiecare administrator are dreptul de a reprezenta societatea, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv. Deci, în privinţa acestor tipuri de societăţi toţi administratorii sunt prezumaţi a beneficia de dreptul de reprezentare dacă prin actul constitutiv nu s-a conferit acest drept doar unuia sau unora dintre administratori.
în cazul societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni dreptul de reprezentare revine, după caz, consiliului de administraţie sau directoratului în funcţie de sistemul de administrare adoptat: unitar sau dualist.
în sistemul unitar de administrare a societăţii comerciale dreptul de reprezentare revine consiliului de administraţie. Acesta reprezintă societatea prin preşedintele său, în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, în virtutea prevederilor art. 1432 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Din modul de redactare al alin. (2) al aceluiaşi articol -care înlătură ambiguitatea din alin. (1) privind reprezentarea de către preşedinte- rezultă că preşedintele consiliului reprezintă întotdeauna societatea. Prin actul constitutiv, alături de el, poate/pot fi împuternicit/împuterniciţi să reprezinte societatea unul sau mai mulţi administratori. Aceştia, alături de preşedinte, vor reprezenta societatea acţionând -în funcţie de prevederea din actul constitutiv-împreună sau separat. Considerăm că, prin actul constitutiv, preşedintele sau unii administratori pot fi împuterniciţi să reprezinte societatea separat iar ceilalţi doar acţionând împreună. în cazul în care toţi sau o parte din administratori au fost împuterniciţi să reprezinte societatea doar împreună, aceştia pot, prin acordul lor unanim, să împuternicească pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni, inclusiv, credem noi, să reprezinte societatea în justiţie.
în sistemul dualist de administrare a societăţii comerciale pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni dreptul de reprezentare revine directoratului format din unul sau mai mulţi membri -numărul acestora fiind întotdeauna impar- desemnaţi de consiliul de supraveghere. Potrivit art. 1533 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă, potrivit actului constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, aceştia, prin acordul lor unanim, îl pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. Considerăm că textul se aplică şi în privinţa reprezentării societăţii în justiţie, cu aceeaşi condiţie a acordului unanim al membrilor directoratului. în cazul în care directoratul are un singur membru -ce poartă denumirea de director general unic-dreptul de reprezentare revine acestui director general.
Un caz special de reprezentare în justiţie a societăţii comerciale este reglementat de alin. (6) al art. 132 din Legea nr. 31/1990. Astfel, dacă o hotărâre a adunării generale a acţionarilor este atacată cu acţiune în anulare de către toţi membrii consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege altă persoană. Considerăm că textul vizează atacarea hotărârii de către toţi membrii consiliului de administraţie sau ai directoratului care au dreptul de a reprezenta societatea, şi că el are aplicare şi atunci când unii membri ai consiliului de administraţie, care nu au drept de reprezentare, nu au atacat hotărârea adunării generale. De asemenea, textul se aplică şi atunci când unul sau mai mulţi administratori cu drept de reprezentare nu au atacat hotărârea dar ei nu pot exercita dreptul de reprezentare a societăţii decât acţionând împreună cu alţi administratori care au atacat respectiva hotărâre. O interpretare în sens contrar ar duce la situaţia în care administratorii care nu au dobândit drept de reprezentare prin voinţa asociaţilor/acţionarilor sau care îl pot exercita prin voinţa acestora numai în anumite condiţii, să îl poată dobândi sau exercita în alte condiţii decât cele prevăzute de lege sau actul constitutiv şi aceasta doar prin voinţa administratorilor care, având drept de reprezentare, atacă hotărârea adunării generale.
Potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres. Având în vedere situarea textului în Titlul III „Funcţionarea societăţilor comerciale", Capitolul I „Dispoziţii comune", este evident că el se aplică tuturor tipurilor de societăţi şi, în cazul societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, atât în sistemul unitar cât şi în sistemul dualist de administrare a acestora. Dacă administratorilor li s-a acordat în mod expres posibilitatea de a transmite dreptul de reprezentare a societăţii, ei pot transmite acest drept -în special cel de reprezentare în justiţie- fie unui avocat, fie unui consilier juridic. Dovada privind posibilitatea transmiterii dreptului de reprezentare şi, ulterior, a împuternicirii avocatului sau consilierului juridic urmează să fie făcută de către aceştia din urmă înaintea instanţei.
Desemnarea reprezentantului legal al societăţii comerciale trebuie urmată de îndeplinirea formalităţilor de publicitate prin registrul comerţului pentru a se asigura cunoaşterea de către terţi a persoanei/persoanelor care angajează societatea. Deci, numai dacă au fost îndeplinite în mod corespunzător formalităţile de publicitate prezumţia privind existenţa dreptului de reprezentare prevăzut de lege îşi produce efectele faţă de terţi.
a) Acordarea de consultaţii juridice sau de alte forme de asistenţă juridică, în măsura în care nu este vorba despre „acordarea de asistenţă de specialitate în domeniul propri-
etăţii industriale” [art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000, modificată];
b) Reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în baza art. 67 şi art. 68 C. proc. civ., pe baza unui mandat cu caracter special, în materii din domeniul proprietăţii industriale;
c) Reprezentarea în judecată, de către
Citește mai mult
consilierul în proprietate industrială care devine şi calitatea de consilier juridic salarizat, a clienţilor persoanelor juridice la care acel consilier juridic este angajat.” - L. Mihai, Categoriile de persoane care au dreptul să acorde asistenţă juridică în materie de proprietate industrială, Dreptul nr. 5/2006, p. 40.2. „Puterea de reprezenta societatea, conferită unui administrator, trebuie exercitată de administrator însuşi. Soluţia se întemeiază pe principiul dreptului comun, potrivit căruia mandatarul trebuie să execute personal însărcinarea primită, deoarece contractul de mandat este încheiat intuitu personae (Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2004, p. 279).
Din raţiuni practice, Legea societăţilor comerciale permite administratorului să transmită puterea de reprezentare altei persoane, dar numai dacă această facultate s-a
prevăzut expres în actul prin care i s-a conferit calitatea de reprezentant al societăţii. Un atare act poate fi actul constitutiv sau hotărârea adunării asociaţilor.
Cu privire la persoana care poate fi substituită, legea nu prevede niciun fel de condiţii. Având în vedere caracterul intuitu personae al raportului de reprezentare, considerăm că actul prin care se conferă dreptul de a transmite puterea de reprezentare trebuie să stabilească condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana căreia i se transmite puterea de reprezentare. în absenţa unor atare condiţii, dreptul de reprezentare ar putea fi transmis numai unui administrator sau, după caz, unui director executiv, iar nu unei persoane străine de societate.” - St. D. Cârpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societăţilor comerciale - comentariu pe articole, ediţia a 3-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 231-232.
Prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi a stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că cererile de autorizare a constituirii şi de
Citește mai mult
înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile.în motivarea deciziei s-a arătat că, faţă de dispoziţiile art. 2 şi 3 din Legea nr. 514/2003, profesia de consilier juridic se exercită fie pe baza unui raport de serviciu, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, fie pe baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu reglementările din Codul muncii.
Or, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, precum şi cu dispoziţiile de ansamblu ale acestei legi, exercitarea unei funcţii publice este incompatibilă cu deţinerea unei alte funcţii în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori al altor unităţi cu scop lucrativ, cu capital public sau privat.
Tot astfel, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 514/2003, exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat, cu activităţile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri, cu orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate, cu funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară, cu activitatea publicistică salarizată, precum şi cu alte incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din conflict de interese.
Pe de altă parte, prin art. 11 din aceeaşi lege se prevede că exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea literară, culturală şi publicistică nesalarizată, cu funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese, precum şi cu participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice.
Din aceste reglementări legale rezultă deci că exercitarea profesiei de consilier juridic nu este compatibilă cu îndeplinirea de atribuţii specifice profesiei de avocat, precum şi cu constituirea de societăţi comerciale de orice fel.
în ceea ce priveşte consilierul juridic angajat în muncă, având statut de salariat potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 514/2003, este de reţinut că acestuia îi este aplicabilă legislaţia muncii.
Or, potrivit prevederilor din Codul muncii, angajatul încheie cu angajatorul, în mod obligatoriu, un contract individual de muncă, bazat pe principiile consensualismului şi al bunei-credinţe, în urma căruia dobândeşte calitatea de salariat.
Rezultă deci că profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală, cum este aceea de avocat, nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă.
Mai mult, profesia de consilier juridic nu este compatibilă cu aceea de comerciant, în sensul prevederilor art. 7 din Codul comercial.
De altfel, activităţile de asistenţă, consultanţă, de reprezentare juridică şi de redactare de documente juridice nu fac parte din faptele de comerţ enumerate în cadrul punctelor 1 -20 de la art. 3 din Codul comercial şi nici nu sunt susceptibile de a fi considerate ca având un atare caracter în raport cu prevederile art. 4 din acelaşi cod.
Este de observat, totodată, că Legea nr. 514/2003 nu conţine nicio normă care să îngăduie organizarea şi asocierea consilierilor juridici în societăţi comerciale având ca obiect desfăşurarea de activităţi juridice de natura celor menţionate, singura formă de asociere permisă fiind aceea reglementată prin art. 5, potrivit căruia „consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice”, această formă de asociere însă putându-se realiza numai cu respectarea dispoziţiilor referitoare la asociaţii şi fundaţii instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1990, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările ulterioare.
Este adevărat că prin art. 20 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 s-a prevăzut că „formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege”, dar prin alin. (3) al aceluiaşi articol o atare asociere este condiţionată de concordanţa cu principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi cu reglementările legale de ansamblu privind asocierea şi constituirea de persoane juridice.
Ca urmare, prevederea în art. 21 din Statutul profesiei de consilier
juridic, adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilieri Juridici din România din data de 10 martie 2004, potrivit căreia funcţionarea persoanei juridice înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituită de către unul sau mai mulţi consilieri juridici înscrişi în Tabloul ţinut de colegiile teritoriale, cu caracter de societate profesională, este condiţionată de avizul de principiu dat de colegiul teritorial, care trebuie să verifice, între altele, ca „obiectul de activitate să fie unic, respectiv activităţi juridice (consultanţă şi reprezentare juridică, exclusiv activităţi atribute speciale ale altor profesii juridice) cod CAEN 7411”, contravine prevederilor limitative din Legea nr. 514/2003, la care s-a făcut referire, precum şi dispoziţiilor de ansamblu ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia activităţile juridice de consultanţă şi de reprezentare juridică nu sunt considerate acte sau fapte de comerţ.
Pe de altă parte, activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz, activităţi specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare, profesiei de notar public (art. 8,9 şi 10 din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare) sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare).
Este adevărat că anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar astfel de activităţi le sunt permise a le presta numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.
De aceea, cât timp prin art. 5, 20 şi 21 din Legea nr. 514/2003 este permisă organizarea consilierilor juridici doar în asociaţii profesionale, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile, iar textul art. 21
din Statutul consilierilor juridici nu numai că depăşeşte în mod vădit cadrul instituit prin legea în baza căreia a fost adoptat, dar contravine şi normelor cu caracter imperativ înscrise în art. 67-81 C. proc. civ., care se referă la modul de reprezentare a părţilor în instanţă şi la asistenţa judiciară, nu se justifică admiterea constituirii, de către consilierii juridici, de societăţi comerciale având ca obiect de activitate consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică.
O atare soluţie se impune deoarece, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atunci „când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare”.
Prin Decizia nr. 172 din 11 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 478 din 4 iulie 2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) şi ale art. 68 C. proc. civ.
în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale privitoare la egalitatea în faţa legii, întrucât sunt favorizate persoanele care au domiciliul în străinătate, faţă de persoanele cu
Citește mai mult
domiciliul şi reşedinţa în România.Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea a constatat că acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi, consfinţit de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane aflate în situaţii deosebite. De altfel, Curtea Constituţională, în jurispru-
denţa sa, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, a statuat în mod constant că principiul egalităţii presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice; or, în această cauză dispoziţiile legale criticate au în vedere situaţii particulare în care se pot afla părţile în procesul civil.
Dispoziţiile art. 67 alin. (3), corelate cu cele ale art. 68 alin. (3) C. proc. civ., reglementează două excepţii de la regula generală potrivit căreia mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Aceste excepţii privind fie persoanele care nu au domiciliul şi nici reşedinţa în ţară, fie procura dată unui prepus nu contravin, sub niciun aspect, egalităţii în drepturi, deoarece ele, prin natura lor, nu pot să genereze o stare de inegalitate sau de discriminare. Dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate satisfac imperativul soluţionării cu celeritate a procesului.
- 1. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale
— art. 7 lit. e) - Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde:
(...)
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat.
— art. 8 lit. g) - Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde:
(...)
g1) puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, şi dacă ei
Citește mai mult
urmează să le exercite împreună sau separat.— art. 71 - (1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
(2) în cazul încălcării prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune.
(3) Administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii.
— art. 75 - Dreptul de a reprezenta societatea (societatea în nume colectiv - subl. ns.) aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.
— art. 90 - Dispoziţiile art. 75, 76 alin. (1), art. 77, 79, 83, 84, 86 şi 87 se vor aplica şi societăţilor în comandită simplă, iar dispoziţiile art. 80, 81, 82 şi 85, asociaţilor comanditaţi.
— art. 132 alin. (2)-(7) - (2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.
(4) Membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
(5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat.
(6) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege altă persoană.
(7) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de către consiliul de supraveghere.
— art. 1432 - (1) Consiliul de administraţie reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin preşedintele său.
(2) Prin actul constitutiv, preşedintele şi unul sau mai mulţi administratori pot fi împuterniciţi să reprezinte societatea, acţionând împreună sau separat. O astfel de clauză este opozabilă terţilor.
(3) Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezintă societatea doar acţionând împreună pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.
(4) în cazul în care consiliul de administraţie deleagă directorilor atribuţiile de conducere a societăţii în conformitate cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general. Dispoziţiile alin.
(2)-(4) se aplică directorilor în mod corespunzător. Consiliul de administraţie păstrează însă atribuţia de reprezentare a societăţii în raporturile cu directorii.
(5) Consiliul de administraţie înregistrează la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă ele acţionează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerţului specimene de semnătură.
— art. 1533 - {1) Directoratul reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie.
(2) în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună.
(3) în situaţia în care membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, prin acordul lor unanim, aceştia îl pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.
(4) Consiliul de supraveghere reprezintă societatea în raporturile cu directoratul.
(5) Directoratul înregistrează la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă ele acţionează împreună sau separat. Acestea vor depune la registrul comerţului specimene de semnătură.
— art. 197 alin. (3) - Dispoziţiile art. 75, 76, 77 alin. (1) şi 79 se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.
- 2. Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari (Anexa 2 la Legeanr. 114/1996], art. 27-Preşedintele asociaţiei de proprietari reprezintă asociaţia în derularea contractelor şi îşi asumă obligaţii în numele acesteia. El reprezintă asociaţia de proprietari împotriva unui terţ, inclusiv în acţiunile iniţiate de asociaţie împotriva unui proprietar sau chiriaş care nu şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de asociaţie sau în procesele iniţiate de un proprietar care contestă o hotărâre a asociaţiei de proprietari.
- 3 .Legeanr. 19/2000privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 144 lit. r) -în aplicarea prevederilor prezentei legi C.N.P.A.S. îndeplineşte următoarele atribuţii:
(...)
r) asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care este implicată ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi.
- 4. Ordonanţa Guvernului nr. 66/ 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, aprobată prin Legea nr. 437/2002
— art. 27 - (1) Reprezentarea solicitanţilor, a titularilor de drepturi de proprietate industrială sau a persoanelor interesate în toate procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de către consilierul în proprietate industrială se face pe baza unei procuri cu caracter general sau a unei procuri pentru fiecare solicitare.
(2) în cazul procurii generale se va depune la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci un exemplar al acesteia, cu condiţia ca mandatarul să indice în fiecare cerere procura în baza căreia acţionează.
(3) în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci consilierul în proprietate industrială nu poate reprezenta un client decât pentru domeniul de proprietate industrială în care a fost atestat.
(4) în cazul reprezentării, retragerea, abandonarea cererilor de solicitare a protecţiei sau transmiterea drepturilor se poate efectua numai pe baza unei procuri care să conţină menţiuni exprese cu privire la aceste acte.
— art. 28 - (1) Pentru soluţionarea contestaţiilor şi, după caz, a cererilor de revocare solicitantul sau
titularul poate fi reprezentat şi de un avocat sau consilier juridic.
(2) Reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a solicitanţilor, a titularilor sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiţionată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic.
- 5. Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, art. 62 alin. (1)
- Primarul reprezintă unitatea ad-ministrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.
- 6. Legea nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, art. 34 - (1) Orice pacient sau fost pacient are dreptul de a înainta plângeri în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
(2) Plângerile pacienţilor pot fi formulate şi de reprezentanţii personali sau legali ai acestora privind încălcarea drepturilor pacienţilor prevăzute de prezenta lege.
- 7. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 15 - Dreptul la apărare este garantat. în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.
- 8. Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, art. 36 - Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii.
1. Proprietate industrială. Potrivit art. 19 alin. (1) şi art. 26 din O.G. nr. 66/2000 ", societatea comercială care, conform actului său constitutiv, are ca obiect activitatea de consultanţă şi de reprezentare în domeniul proprietăţii industriale, poate, în temeiul unei
procuri speciale, să reprezinte în justiţie, prin consilieri juridici, drepturile de proprietate industrială ale societăţii comerciale care a împuternicit-o în acest sens (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2482/2002, în B.J. - Bază de date).
Potrivit art. 19 alin. (1) şi art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 66/ 2000, societatea comercială care, conform actului său constitutiv, are ca obiect activitatea de consultanţă şi de reprezentare în domeniul proprietăţii industriale, poate, în temeiul unei procuri speciale, să reprezinte în justiţie, prin consilieri juridici, drepturile de proprietate
industrială ale societăţii comerciale care a împuternicit-o în acest sens. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2482/2002, B.J./ 1990-2003, p. 885.
Consilier juridic. Exercitarea căilor de
Citește mai mult
atac1. Consilierul juridic al unei societăţi comerciale poate exercita calea de atac prevăzută de lege împotriva unei hotărâri judecătoreşti, deoarece întreprinderea demersurilor în vederea păstrării unui drept constituie act de conservare, pe care jurisconsultul îl poate îndeplini în baza mandatului general primit de la conducătorul unităţii. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2857/1999, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999, p. 210.
2. Semnarea cererii de recurs de către consilierul juridic al societăţii comerciale recurente, fără un mandat special dat acestuia de către reprezentantul legal al societăţii, având menţiunea expresă de a declara şi a semna în numele reprezentantului cererea, atrage nulitatea recursului. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 813/ 2005, B.J.12005, p. 529.
Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant
1. Creditoarea Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică „B” -Ocolul Silvic „B”, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „X” S.R.L. a solicitat emiterea unei somaţii de plată ... Debitoarea a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată aparţinând Regiei Naţionale a Pădurilor, excepţie pe care tribunalul o va admite având în vedere că Direcţia Silvică - Ocolul Silvic „B” nu a dovedit că a fost împuternicită de Regia Naţională a Pădurilor să promoveze cererea de chemare în judecată, nedepunând la dosar nicio procură specială de reprezentare emisă conform art. 67 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1352 C. civ. Faţă de
cele reţinute, tribunalul va anula cererea de chemare în judecată. -T. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, sentinţa nr. 7052/2004, nepublicată.
2. La data formulării prezentului apel, 1 august 2005, C.S. nu mai avea calitatea de administrator al S.C. „X” S.R.L. întrucât, în baza hotărârii adunării generale extraordinare a asociaţilor acestei societăţi comerciale din data de 28 iulie 2005, înregistrată la Registrul Comerţului prin încheierea din 17 noiembrie 2005 şi publicată în Monitorul Oficial al României la dat de 14 decembrie 2005, acesta a fost revocat din funcţia de administrator fără descărcare de gestiune şi a fost numit un nou administrator... Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în Registrul Comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel. Alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceştia. Din interpretarea acestor dispoziţii legale se deduce că efectuarea menţiunilor în Registrul Comerţului are drept scop asigurarea opozabilităţii hotărârilor adunării generale a asociaţilor unei societăţi comerciale faţă de terţi.
în ceea ce îi priveşte pe asociaţi, cum este cazul lui C.S., hotărârile adunării generale a asociaţilor îi sunt opozabile încă de la data adoptării lor. Astfel, art. 196 din Legea nr. 31/1990 stabileşte că dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, iar art. 132 alin. (1) din lege prevede că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Se deduce că şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată, cum este cazul S.C. „X” S.R.L., hotărârea adunării generale a asociaţilor este obligatorie încă de la data adoptării ei, pentru asociaţi, în speţă pentru C.S., care nu a făcut dovada atacării în instanţă a hotărârii de schimbare a sa din funcţia de administrator conform art. 132 din Legea nr. 31/ 1990 şi, eventual, a formulării cererii de suspendare a executării acestei hotărâri conform art. 133 din lege.
Deoarece, aşa cum s-a arătat, la data introducerii cererii de apel apelanta reclamantă nu era reprezentată prin C.S.... în temeiul art. 298 şi art. 137 C. proc. civ. urmează să fie admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apelantei în persoana lui C.S. Potrivit dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ. va fi anulat apelul ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al apelantei. -C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 242/2006, nepublicată.
Împuternicire avocaţială. Valabilitate
împuternicirile avocaţiale, emise pentru redactarea cererii ori reprezentare în judecată, care nu poartă menţiunile obligatorii referitoare la existenţa, numărul şi data contractului de asistenţă juridică, nu există valabil şi nu pot produce efecte juridice. - C.A. Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1896/A/2004, BJ./2004, p. 219.
Legea nr. 215/2001. Calitate de reprezentant
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale, nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive, iar potrivit art. 67 alin. (1) din aceeaşi lege, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.
Având în vedere prevederile susmenţionate, instanţa de recurs a reţinut că primarul nu poate reprezenta în justiţie consiliul local, comunal sau orăşenesc. Cu atât mai mult, s-a arătat că secretarul unităţii adminis-trativ-teritoriale, în considerarea dispoziţiilor art. 83 din Legea nr. 215/2001, nu poate reprezenta în justiţie nici consiliul local şi nici unitatea administrativ-teritorială.
Totodată, nici consiliul local nu are calitatea de a ataca în justiţie un act administrativ privind un imobil, prin invocarea apartenenţei acestuia la domeniul public de interes local, un astfel de act putând fi contestat de către unitatea administrativ-teritorială, vătămată în dreptul de proprietate asupra bunului în cauză, reprezentată de primar. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4383/2005, B.J.12005, p. 418.
Persoană juridică. Acte încheiate cu terţii
1. Administrarea societăţii impune şi încheierea de către societate a unor acte juridice cu terţii. Asemenea acte juridice pot fi încheiate numai de administratorul învestit cu puterea de a reprezenta societatea.
- Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 264/1997, Dreptul nr. 10/1997, p. 120.
2. Potrivit art. 24 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al I.N.C.E.R.C. Bucureşti, aprobat prin art. 6 din H.G. nr. 984/1996 şi prevăzut în anexa nr. 2 a acestei hotărâri, comitetul de direcţie nu are în atribuţiile sale şi pe aceea de a reprezenta institutul în relaţiile cu terţii, o asemenea prerogativă având-o doar directorul general, conform art. 28 din acelaşi regulament.
Pe cale de consecinţă, comitetul de direcţie nu putea să promoveze nici prezenta acţiune în justiţie iar instanţa, constatând că acţiunea a fost promovată de către unul dintre organele de conducere ale institutului care nu are dreptul de a reprezenta instituţia, să respingă acţiunea. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 611/1998, Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie - set 3/1999, p. 17.