Art. 88 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
| Comentarii |
|
Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
Art. 88
(1)Citaţia va cuprinde:
1.numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
2.arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;
3.arătarea instanţei şi sediului ei;
4.numele, domiciliul şi calitatea celui citat;
5.numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;
51.menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;
52.alte menţiuni prevăzute de lege;
6.parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.
(2)Arătările de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 87 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... | Art. 89 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... → |
|---|
Cea de-a doua parte reprezintă dovada de înmânare sau procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, şi cuprinde menţiunile înscrise în art. 100. Această parte a citaţiei se restituie la dosar.
2. Având în vedere pct. 4 al textului care se referă la „cel citat", înseamnă că dacă într-un proces sunt mai multe părţi care domiciliază la aceeaşi adresă, ele nu pot fi înştiinţate printr-o
Citește mai mult
citaţie colectivă.3. Elementele de la pct. 2, 3, 4 şi 6 sunt elementele esenţiale ale citaţiei, iar în lipsa lor vătămarea se prezumă, conform art. 105 alin. (2) teza a ll-a.
Desigur că şi lipsa celorlalte elemente poate să atragă sancţiunea nulităţii, dar numai cu condiţia ca partea care invocă nulitatea să facă dovada vătămării suferite şi a faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea citaţiei [art. 105 alin. (2) teza I],
1. Anul, luna, ziua şi ora de înfăţişare. Nulitatea prevăzută de art. 88 alin. (1) pct. 2 este o nulitate expresă, ce cade sub incidenţa art. 105 alin. (2) C. proc. civ., partea nefiind obligată a face dovada vătămării produse prin nerespectarea formelor legale, vătămarea fiind prezumată de lege (C.A. Bucureşti, secţia pentru conflicte şi litigii de muncă, decizia nr. 610/2002);
2. Instanţa. Citarea părţii fără indicarea instanţei şi a sediului unde are loc judecarea cauzei atrage nulitatea deciziei, ceea ce impune casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la
Citește mai mult
aceeaşi instanţă (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 1 04/2000);3. Numele celui citat. 1) Citarea pârâtului pe un alt nume decât cel real reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care atrage nulitatea hotărârii, iar rectificarea ulterioară a acestui nume printr-o încheiere nu poate acoperi nulitatea (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 277/1993);
2) Numele la care se referă art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. are în vedere numele şi prenumele celui citat, fapt ce rezultă din reglementarea prevăzută în art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Neindicarea numelui complet ori indicarea greşită numai a numelui sau a prenumelui atrage nulitatea actului, în condiţiile prevăzute, după caz, de art. 88 alin. (2) sau art. 100 alin. (3) C. proc. civ., ceea ce atrage casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 709/2000);
4. Reşedinţă. Când partea, în afară de domiciliu, are şi o reşedinţă unde locuieşte în fapt, ea trebuie citată la reşedinţă, deoarece citarea are ca scop încunoştinţarea părţii despre existenţa procesului, pentru ca ea să se poată
prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 493/1978, în C.D. 1978, p. 262);
5. Menţiuni ce nu sunt necesare.
1) Dacă partea este citată personal, nu este necesar ca acest lucru să se specifice în citaţie, fiind prezumat (C.S.J., decizia nr. 196/1949, în Justiţia Nouă nr. 3/1950, p. 406);
2) Nu este necesar să se menţioneze în citaţie şi problemele sau excepţiile ce vor fi discutate la termen (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2032/1974, în C.D. 1974, p. 264);
6. Menţiuni greşite. 1) Indicarea greşită a numărului de citaţie şi a dosarului constituie motiv de nulitate numai dacă se dovedeşte pricinuirea unei vătămări, cum ar fi în cazul în care a fost posibilă o confuzie generată de faptul că partea a avut în aceeaşi zi mai multe procese la aceeaşi instanţă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 208/1953 în C.D. 1952-1954);
2) Menţionarea greşită a numărului dosarului, prin ea însăşi, nu constituie temei de nulitate (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 863/1955, în C.D. 1955, p. 191).
în citaţie nu trebuie să se prevadă problemele sau excepţiile ce vor fi luate în discuţie la termenul respectiv. - Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 2032/1974, Revista română de drept nr. 7/1975, p. 67.
Menţiuni greşite
1. Menţionarea în citaţie a orei 8,30 cu indicarea greşită a completului nr. 2 a cărui şedinţă de judecată începe la ora 13,00, atrage sancţiunea nulităţii actului procedural. - C.A. Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă decizia nr. 248/2000, Culegere de practică judiciară in materie civilă pe anul 2000, p. 304.
2. Chiar dacă o parte a fost
Citește mai mult
citată în calitate de intervenient în loc de pârât, acest aspect procedural nu poate fi invocat decât în măsura în care, prin aceasta, partea ar fi suferit vreo vătămare conform art. 105 C. proc. civ., care nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. - CA. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 132^005,Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2005, p. 155.
Notă - Soluţia este greşită.
întrucât în condiţiile alin. (2) al art. 88, calitatea celui citat este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, vătămarea se prezumă conform art. 105 alin. (2) teza a Il-a. Drept urmare, nu cel citat într-o calitate greşită trebuia să facă dovada vătămării, ci adversarul său trebuia să dovedească lipsa acesteia.