Art. 90 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
| Comentarii |
|
Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
Art. 90
(1)Înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o aşezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări.
(2)Înmânarea se poate face oriunde, când cel citat primeşte citaţia.
(3)(Textul alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 VI. 1952).
(4)Pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentul superior cel mai apropiat.
(5)Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul.
(6)Pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii.
(7)Pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la direcţia aşezământului.
| ← Art. 89 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... | Art. 91 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... → |
|---|
2. Indiferent de locul unde se află cel citat, dacă primeşte citaţia, înmânarea este valabilă.
3. Pentru cei ce alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face prin căpitănia portului unde este înregistrat vasul, numai dacă nu au un domiciliu cunoscut.
în privinţa lor
Citește mai mult
legiuitorul nu a mai prevăzut alternativa -„înmânarea se poate face"- din alin. (1).Înmânarea citaţiei
1. Citarea la domiciliu sau reşedinţă.
Dispoziţia potrivit căreia înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură
se face, potrivit legii, la domiciliul sau reşedinţa părţii trebuie înţeleasă în sensul că atunci când partea, în afară de domiciliu, are şi o reşedinţă, unde în fapt locuieşte, ea trebuie să fie citată la reşedinţă, deoarece citarea are ca scop încunoştinţarea părţii despre existenţa procesului, pentru ca ea să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare.
Atunci când se pretinde că partea a avut şi o
Citește mai mult
reşedinţă, nu se poate conchide în acest sens decât dacă s-a dovedit că cel în cauză a locuit efectiv la acea reşedinţă şi că locuirea, în ce priveşte durata, a fost suficient de mare şi a avut un caracter de continuitate. într-o atare situaţie, prin citarea la domiciliu, partea ar fi presupusă a nu lua cunoştinţă despre existenţa procesului (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 493/1978, în C.D. 1978, p. 261);2. Citarea deţinuţilor. în cauzele civile, judecarea proceselor în care se află deţinuţi nu poate fi împiedicată, în principiu, de neaducerea lor - legal citaţi la locul de deţinere-în faţa instanţei, ei având posibilitatea de a fi reprezentaţi prin mandatar. Atunci însă când este vorba de o cauză importantă, prin complexitatea, valoarea ori implicaţiile ei, iar deţinutul parte în proces nu şi-a putut asigura reprezentarea prin mandatar, instanţa are îndatorirea să ia măsuri
pentru aducerea lui la judecată, pentru a-şi face apărările (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 84/1983, în
I.C. Mihuţă, Repertoriu IV, p. 252, nr. 57);
3. Citarea la locul de muncă. Este admisibilă citarea la sediul aşezării profesionale (la locul de muncă), realizată după regulile generale în materia comunicării actelor de procedură prevăzute în capitolul II din Titlul II al Codului de procedură civilă, potrivit cărora, de regulă, comunicarea se realizează prin înmânarea actului şi, prin excepţie, prin afişare. Nu se deduce intenţia legiuitorului de a deroga, prin prevederile art. 90 alin. (1) teza a ll-a de la regulile generale, dealtfel, un atare tratament diferenţiat ar avea un caracter discriminatoriu.
în condiţiile în care art. 92' permite, în cazul citării persoanei juridice, afişarea la sediu, dacă se refuză primirea sau se constată lipsa oricărei persoane la sediu, pentru identitate de raţiune, în situaţia citării persoanei fizice la locul de muncă, este admisibilă comunicarea citaţiei într-o manieră similară (Trib. Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, încheierea din 17 septembrie 2002, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 155).
Deşi înmânarea citaţiei în ceea ce-1 priveşte pe un deţinut se face prin administraţia locului de deţinere, iar în cauzele civile judecarea deţinuţilor nu poate fi împiedicată, în principiu, de neaducerea lor în faţa instanţei, ei având posibilitatea de a fi reprezentaţi prin mandatar, totuşi, atunci când este vorba de o cauză importantă, prin complexitatea ori valoarea obiectului, iar deţinutul nu şi-a putut asigura reprezentarea prin mandatar, instanţa are îndatorirea să ia măsuri de aducere a lui la judecată, pentru a-şi putea face apărarea. - Tribunalul Suprem, Secţia
Citește mai mult
civilă, decizia nr. 2079/1975, I.G. Mihuţă, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1975-1980, p. 293, nr. 81.Comunicarea citaţiei
Comunicarea nu se poate face la post-restant, chiar dacă partea a cerut acest lucru. - Tribunalul judeţean Timiş, decizia civilă nr. 1882/1973, Revista română de drept nr. 4/1974, p. 141.
Locul citării
înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face, potrivit legii, la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Această dispoziţie trebuie înţeleasă în sensul că atunci când partea, în afară de domiciliu, are şi o reşedinţă, unde în fapt locuieşte, ea trebuie să fie citată la reşedinţă, deoarece citarea are drept scop încunoştinţarea părţii despre existenţa procesului, pentru ca ea să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare. Atunci când se pretinde că partea a avut şi o reşedinţă, nu se poate conchide în acest sens decât dacă s-a dovedit că cel în cauză a locuit efectiv la acea reşedinţă şi că locuirea, în ce priveşte durata, a fost suficient de mare şi a avut un caracter de continuitate. într-o atare situaţie, prin citarea la domiciliu partea ar putea fi expusă a nu lua cunoştinţă despre existenţa procesului. -Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 493/1978, C.D.11978, p. 261.