Acordul de voinţe (consimţământul) în cazul donației
| Comentarii |
|
acordul de voinţe (consimţământul) în cazul donației, pentru că donaţia este, în primul rând, un contract, ea trebuie să aibă la bază acordul de voinţe al părţilor. Deoarece donaţia este şi o liberalitate, acordul părţilor trebuie să exprime voinţa animus donandia donatorului şi acceptarea acesteia de către donatar.
De principiu, consimţământul, ca element de validitate a contractului, trebuie să fie valabil (neviciat). Consimţământul este viciat când este dat prin eroare, surprins prin doi sau smuls prin violenţă (art. 1206 alin. 1 Noul Cod Civil).
în materie de liberalităţi, vicierea consimţământului se face, de regulă, prin doi, manifestat sub forma captaţiei sau a sugestiei.
Sugestia constă în folosirea unor mijloace nepermise, în scopul de a sădi în mintea testatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi făcut-o din proprie initiativă.
Captaţia înseamnă folosirea de manopere dolosive, în scopul de a înşela buna-credinţă a testatorului pentru a-l determina să facă o liberalitate, fără de care nu ar fi făcut-o.
Noul cod civil cuprinde dispoziţii referitoare la oferta şi promisiunea de donaţie. Le prezentăm, în continuare, deşi avem reţineri în ceea ce priveşte utilitatea lor.
Potrivit art. 1013 alin. 1 Noul Cod Civil, oferta de donaţie poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cunoştinţă de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage "caducitatea acceptării".
Potrivit art. 1013 alin. 2 Noul Cod Civil, „oferta nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului ei” (!). Moştenitorii destinatarului pot însă comunica acceptarea făcută de acesta.
Promisiunea de donaţie este „supusă formei autentice” şi, în caz de neexe-cutare, „nu conferă beneficiarului decât dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a făcut şi avantajele pe care le-a acordat terţilor în considerarea promisiunii” (art. 1014 Noul Cod Civil).
