Principiul solemnităţii donaţiei
| Comentarii |
|
principiul solemnităţii donaţiei, potrivit art. 1011 alin. 1 Noul Cod Civil, „donaţia se încheie prin înscris autentic”. Rezultă că donaţia este un contract solemn (înscrisul autentic fiind cerut ca element esenţial de valabilitate a contractului, şi nu ca mijloc de probă). Ca excepţie, nu sunt supuse formei autentice donaţiile indirecte, donaţiile deghizate şi darurile manuale (art. 1011 alin. 2 Noul Cod Civil).
În condiţiile de mai sus, donaţia se prezintă ca o excepţie de la principiul consensualismului (caracteristic dreptului obligaţional).
Solemnitatea donaţiei nu înseamnă însă numai o simplă formă de prezentare a voinţei liberale (animus cfonand/). Ea are o semnificaţie mai profundă, ţinând de natura extrinsecă a acestui contract, putându-se vorbi despre principiul solemnităţii donaţiei.
Între principiul irevocabilităţii speciale şi principiul solemnităţii (ca elemente principale de fond, respectiv de formă) există o strânsă şi inseparabilă legătură care, împreună, fac din donaţie cel mai special contract (dintre „contractele speciale”).
Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absolută a contractului.
Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de orice persoană sau de instanţă, din oficiu (neputând fi înlăturată în niciun fel).
Pentru a deveni valabilă, donaţia care nu respectă condiţia de formă cerută de lege trebuie refăcută, în întregime (alt contract).
Ca excepţie, s-a admis că, după moartea donatorului, nulitatea donaţiei pentru nerespectarea condiţiei de formă poate fi acoperită. Astfel, „confirmarea unei liberalităţi de către moştenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunătorului atrage renunţarea la dreptul de a opune viciile de formă sau orice alte motive de nulitate, fără ca prin această renunţare să se prejudicieze drepturile terţilor (art. 1010 Noul Cod Civil).
în cazul în care donaţia se încheie prin mandatar, împuternicirea specială a acestuia trebuie să aibă tot formă autentică, asemenea actului ce urmează a fi încheiat prin reprezentant (contractul de donaţie).
Când donaţia se încheie între absenţi, prin ofertă şi acceptare separate, ambele acte trebuie să fie făcute în formă autentică (sub sancţiunea nulităţii absolute). De menţionat că acceptarea donaţiei trebuie să aibă loc în timpul vieţii donatorului. „în caz de moarte a donatorului mai înainte de acceptare... oferta devine caducă' (s.n.).
Acceptarea donaţiei trebuie făcută personal de către donatar şi notificată donatorului, în limitele termenului stabilit de acesta, iar dacă nu s-a fixat un termen, înainte de revocarea ofertei în timpul vieţii lui şi înainte de a deveni incapabil.
Potrivit art. 1011 alin. 3 Noul Cod Civil, bunurile mobile trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris” (s.n.). Deci, legea cere, în cazul donaţiei de bunuri mobile, existenţa unui stat estimativ drept condiţie de validitatea contractului.
Statul estimativ (înscrisul) include descrierea fiecărui bun donat în parte, inclusiv valoarea lui, şi poate fi cuprins atât în înscrisul constatator al contractului de donaţie, cât şi într-un înscris separat (ataşat contractului principal).
De menţionat că înscrisul estimativ poate fi şi sub semnătură privată (nu neapărat înscris autentic), el trebuind însă să fie semnat de ambele părţi contractante. Nerespectarea dispoziţiilor privind înscrisul estimativ se sancţionează cu nulitatea absolută a donaţiei.
Când donaţia transferă un drept real imobiliar, opozabilitatea faţă de terţi coincide momentului transferului inter partes şi se realizează la înscrierea dreptului în cartea funciară (asemănător vânzării imobiliare).
încheiem prin a preciza că şi mecenatul trebuie încheiat în formă autentică (art. 1 alin. 4 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea). Pentru contractul de sponsorizare se cere însă adprobationem forma scrisă (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 32/1994).
