Incapăcități de a dispune și de a primi prin donație
| Comentarii |
|
incapăcități de a dispune și de a primi prin donație, Capacitatea părţilor. Incapacităţi de a dispune prin donaţii. Incapacităţi de a primi donaţii. Incapacități privind donarea de organe. Incapacităţi privind donaţiile făcute partidelor politice
Capacitatea părţilor
Potrivit regulii generale, aplicabilă şi contractului de donaţie, capacitatea de a contracta constituie regula, iar incapacitatea excepţia. Astfel, potrivit art. 987 alin. 1 Noul Cod Civil, în principiu, „orice persoană poate face şi primi liberalităţi”.
Atât donatorul, cât şi donatarul trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a încheia acte de dispoziţie.
Potrivit Noului cod civil, în cazul donaţiei încheiate între absenţi:
- condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită la data la care dispunătorul îşi exprimă consimţământul” (art. 987 alin. 2 Noul Cod Civil);
- condiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care donatarul acceptă donaţia (art. 987 alin. 2 Noul Cod Civil).
Incapacităţile în materie pot fi: absolute, când persoana în cauză nu poate face şi nici primi donaţii, şi incapacităţi relative, care presupun că incapabilul nu poate dona anumitor persoane şi nici primi de la unele dintre ele.
Incapacităţile la încheierea contractului de donaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. Ele urmează a fi analizate în continuare după cum interdicţia este de a dispune sau de a primi donaţii.
Contractul se încheie de regulă în beneficiul donatarului, însă părţile pot conveni ca beneficiarul donaţiei să fie o terţă persoană. în acest caz, „dispunătorul trebuie să îl determine pe beneficiarul liberalităţii ori cel puţin să prevadă criteriile pe baza cărora acest beneficiar să poată fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice” (art. 989 alin. 1 Noul Cod Civil)l
Poate beneficia de o donaţie şi o persoană care nu există la data încheierii contractului, „dacă aceasta (donaţia s.n.) este făcută în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urmă de a transmite beneficiarului obiectul liberalităţii îndată ce va fi posibil”.
Tot astfel, este valabilă şi donaţia făcută unei persoane desemnate de donator, „cu o sarcină în favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un terţ desemnat, la rândul său, tot de către dispunător” (art. 989 alin. 2 şi 4 Noul Cod Civil).
în condiţiile Noului cod civil, persoanele juridice pot primi donaţii şi testamente, în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal (art. 208 Noul Cod Civil).
Incapacităţi de a dispune prin donaţii
Potrivit art. 988 alin. 1 Noul Cod Civil, în principiu, „cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin li-beralităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege” (s.n.).
Sunt deci, în principiu, incapabili de a dispune prin donaţii: minorii şi interzişii judecătoreşti.
a). Potrivit art. 988 alin. 1 Noul Cod Civil, minorii nu pot face donaţii (nici cu încuviinţarea părinţilor şi nici cu autorizarea instanţei de tutelă).
Mai mult, „nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa”. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului (art. 988 alin. 2 Noul Cod Civil).
în cazul în care minorul se căsătoreşte şi dobândeşte capacitate de exerciţiu deplină, el va putea să încheie valabil contracte de donaţie.
Tot astfel, va putea dispune prin donaţii şi minorul care a împlinit vârsta de 16 ani şi care a dobândit capacitate de exerciţiu anticipată, acordată de instanţa de tutelă pentru motive temeinice (art. 40 Noul Cod Civil).
b). Persoanele puse sub interdicţie prin hotărâre judecătorească, fiind lipsite de capacitate de exerciţiu, nu pot încheia valabil contracte de donaţie (cu atât mai mult cu cât, în general, nu pot contracta).
De precizat că alienatul sau debilul mintal, nepus sub interdicţie, este prezumat a fi normal, iar actele încheiate de el vor fi valabile, până când acesta va fi pus sub interdicţie (momentul de referinţă al capacităţii persoanei fiind, evident, cel al încheierii contractului).
Sancţiunea nerespectării incapacităţii minorilor şi a interzişilor judecătoreşti de a dispune prin donaţii este nulitatea absolută a actului încheiat.
Ca excepţie la cele de mai sus, în condiţiile art. 41 alin. 3 şi art. 43 alin. 3 Noul Cod Civil, minorii şi interzişii judecătoreşti (fără excepţie) pot încheia singuri donaţii, „de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor”.
Incapacităţi de a primi donaţii
Potrivit art. 990 alin. 1 Noul Cod Civil, sunt anulabile donaţiile „făcute medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului”.
Dispoziţiile de mai sus sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor sau a altor persoane care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului.
Ca excepţie, donaţiile sunt valabile, dacă (în situaţia de mai sus) au fost făcute:
- soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi;
- altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la încheierea contractului, donatorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.
Dacă dispunătorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anularea donaţiei curge de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de existenţa contractului.
în cazul în care „dispunătorul s-a restabilit”, acţiunea în anularea donaţiei poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data respectivă (art. 990 alin. 5 Noul Cod Civil).
Nerespectarea incapacităţilor de a primi donaţii, enumerate mai sus, se sancţionează cu nulitatea relativă a contractului.
Incapacități privind donarea de organe
Codul civil şi Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cuprind dispoziţii prin care sunt instituite interdicţii referitoare la prelevarea şi transplantul de organe.
Potrivit art. 67 Noul Cod Civil, nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cer
cetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai după ce au fost informaţi, în prealabil, asupra riscurilor inten/enţiei (art. 68 alin. 1 Noul Cod Civil).
în toate cazurile de mai sus, donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării.
Potrivit art. 68 alin. 2 Noul Cod Civil, se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la minori, precum şi de la persoanele aflate în viaţă, lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în afara cazurilor expres prevăzute de lege.
De asemenea, orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută (art. 66 Noul Cod Civil).
La cererea persoanei interesate, „instanţa poate lua toate măsurile necesare pentru a împiedica sau a face să înceteze orice atingere ilicită adusă integrităţii corpului uman, precum şi pentru a dispune repararea daunelor materiale şi morale suferite” (art. 69 Noul Cod Civil).
Legea nr. 95/2006 cuprinde dispoziţii distincte pentru două categorii de donatori: persoane „în viaţă” sau decedaţi.
a). Pentru a putea fi donator „în viaţă”, persoana trebuie să fie majoră, cu capacitate de exerciţiu deplină, iar prelevarea să fie făcută în scop terapeutic.
Potrivit art. 144 lit. a din Legea nr. 95/2006 (modificat prin art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 35/2012), prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres.
în mod excepţional, în cazul în care donatorul este minor şi este rudă de până la gradul al IV-lea cu primitorul, este admisibilă prelevarea de celule stern hemato-poietice medulare sau periferice, în condiţiile prevăzute de art. 145 alin. 2.
Consimţământul donatorului major „trebuie să fie informat, scris, liber, prealabil şi expres” (art. 144 lit. a).
Consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării (art. 144 lit. b).
Donatorul poate reveni, înainte de prelevare, asupra consimţământului dat (art. 144 lit. c).
Atunci când donatorul este minor şi rudă de până la gradul al IV-lea cu primitorul, prelevarea de celule stern hematopoietice medulare sau periferice se face în următoarele condiţii:
a) prelevarea de celule stern hematopoietice medulare sau periferice de la minori se poate face numai cu consimţământul minorului dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani şi cu acordul scris al ocrotitorului legal, respectiv al părinţilor,
tutorelui sau al curatorului (dacă minorul nu a împlinit vârsta de 10 ani, prelevarea se poate face cu acordul ocrotitorului legal);
b) în cazul donatorului care are cel puţin 10 ani, consimţământul acestuia, scris sau verbal, se exprimă în faţa preşedintelui tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul centrului unde se efectuează transplantul sau al tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială locuieşte donatorul, după efectuarea obligatorie a unei anchete psihosociale de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (refuzul minorului, scris sau verbal, împiedică orice prelevare).
Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane sunt interzise (art. 144 lit. d). De asemenea, atât donatorul, cât şi primitorul vor semna un act legalizat prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură (art. 144 lit. f).
Prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de la donatorul viu se va efectua cu avizul comisiei de avizare a donării de la donatorul viu, constituită în cadrul spitalului în care se efectuează transplantul. Această comisie va evalua motivaţia donării şi va controla respectarea drepturilor pacienţilor (art. 146 alin. 1).
Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţii, vor fi comunicate sub anonimat (art. 146 alin. 7). în cazul în care donatorul nu doreşte să îşi divulge identitatea, se va respecta confidenţialitatea donării, cu excepţia cazurilor în care declararea identităţii este obligatorie prin lege (art. 146 alin. 8).
b). Donaţia de organe de la persoanele decedate se efectuează numai dacă moartea cerebrală a fost confirmată medical.
Prelevarea de organe de la persoanele decedate se face cu respectarea a două condiţii:
- numai dacă există consimţământul în scris al persoanelor abilitate;
- dacă prin actul prelevării nu se compromite o autopsie medico-legală solicitată în condiţiile legii (art. 148 alin. 8 din lege).
în acest caz, donaţia se face având consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil, frate ori soră. în absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana autorizată în mod legal să îl reprezinte pe defunct.
Ca excepţie, consimţământul acestora nu mai este necesar când persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule.
Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorii decedaţi se efectuează numai după un control clinic de laborator care să excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau alte afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor.
Pentru a fi efectuat transplantul de organe, donatarul trebuie să îşi manifeste în scris consimţământul, după ce a fost informat asupra riscurilor şi beneficiilor procedeului.
Când persoanele donatare sunt minori sau persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, consimţământul va fi dat pentru ei de părinţi sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora.
în mod excepţional, transplantul se poate efectua fără consimţământul persoanei donatare sau a împuterniciţilor legali, dacă, datorită unor împrejurări obiective, legătura cu familia ori cu reprezentantul legal al primitorului, aflat în imposibilitate de a-şi da consimţământul, nu se poate lua în timp util, iar întârzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului (art. 151 alin. 2).
Incapacităţi privind donaţiile făcute partidelor politice
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, printre sursele de finanţare a unui partid politic pot fi donaţiile, legatele şi alte liberalităţi.
în materie de donaţii, legea a impus unele incapacităţi atât donatorilor, cât şi donatarilor, precum şi unele limitări ale cuantumului gratificării.
Astfel, donaţiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot depăşi 0, 025% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv, iar în anul în care au loc alegeri nu pot depăşi 0, 050% (art. 5 alin. 1 şi 2).
Suma maximă donată este diferenţiată şi în raport de calitatea donatorului; astfel, donaţia primită de la o persoană fizică într-un an nu poate depăşi 200 de salarii de bază minime brute pe ţară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv, iar donaţia primită de la o persoană juridică într-un an nu poate fi mai mare de 500 de salarii de bază minime brute pe ţară (în acestea incluzându-se şi valoarea bunurilor mobile şi imobile, precum şi a serviciilor prestate).
Identitatea donatorului poate rămâne confidenţială, la solicitarea scrisă a acestuia, dar nu şi pentru o donaţie anuală mai mare de 10 salarii de bază minime brute pe ţară. Suma totală primită de un partid politic ca donaţii confidenţiale nu poate depăşi echivalentul a 0, 006% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv.
Sunt interzise donaţiile de bunuri ori bani sau serviciile prestate gratuit, făcute cu scopul evident de a obţine un avantaj economic sau politic.
Sunt incapabile de a face donaţii autorităţile ori instituţiile publice, regiile autonome, companiile naţionale, societăţile comerciale sau bancare cu capital integral ori majoritar de stat (art. 10 alin. 2). De asemenea, este interzisă acceptarea donaţiilor din partea unui sindicat sau a unui cult religios, indiferent de natura acestora (art. 10 alin. 3).
Donaţiile făcute partidelor politice din partea altor state ori a organizaţiilor din străinătate, precum şi din partea persoanelor fizice sau juridice străine sunt interzise.
Ca excepţie, sunt admise donaţiile constând în bunuri materiale necesare activităţii politice, dar care nu sunt materiale de propagandă electorală, primite de la organizaţii politice internaţionale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide ori formaţiuni politice aflate în relaţii de colaborare politică (art. 11 alin. 1 şi 2).
Donaţiile acceptate de către partidele politice cu încălcarea prevederilor legale sunt sancţionate cu nulitatea absolută (încălcarea dispoziţiilor fiind de ordine publică), iar veniturile astfel obţinute se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat.
