Domiciliul minorului
Comentarii |
|
dmiciliul minorului, dispoziţiile art. 92 Noul cod civil prevăd că domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte în mod statornic; iar în cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, decide, ţinând seama de interesele copilului, la care dintre părinţi va fi domiciliul lui. în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care minorul se află sub tutelă, la fel ca în cazul persoanelor puse sub interdicţie, domiciliul minorului este la reprezentantul lui legal.
Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire [art. 92 alin. (3) Noul Cod Civil].
Noua lege, prin art. 93, prevede că domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi şi supus unor măsuri de protecţie specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituţia, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament.