Termenul de supraveghere
| Comentarii |
|
termenul de supraveghere, este legat de instituţia amânării aplicării pedepsei, astfel că nu are corespondent în Codul penal anterior, fiind o instituţie nouă în legislaţia penală românească. Acest termen, care s-a numit termen de probă, a fost reglementat de art. 109 alin. (2) din Codul penal adoptat prin Legea nr. 301/2004, care nu a intrat însă niciodată în vigoare.
Termenul de supraveghere este de 2 ani şi se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă.
în perioada termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere cuprinse în art. 85 alin. (1) C. pen. şi să respecte una sau mai multe dintre obligaţiile pe care instanţa i le poate impune şi care sunt prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen.
Legea face distincţie între măsuri de supraveghere stabilite prin lege şi obligaţiile impuse de instanţă, existând obligaţia inculpatului de a le respecta atât pe unele, cât şi pe celelalte, toate contribuind la reeducarea lui fără executarea unei pedepse şi la reinserţia sa socială. Desigur, pe perioada termenului de supraveghere, se vor analiza atitudinea făptuitorului, dorinţa acestuia de a se îndrepta, de a se corecta profilul său moral-volitiv.
Intervalul de supraveghere este asemănător cu termenul de supraveghere din cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dar produce efecte diferite. Pe perioada termenului de supraveghere, prescripţia răspunderii penale se întrerupe. Prescripţia executării pedepsei nu este incidenţă, deoarece nu s-a aplicat o pedeapsă.
