Casare
| Comentarii |
|
casare, soluţie pronunţată de instanţa de control judiciar în ipoteza admiterii recursului. C. determină desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, adică lipsirea totală sau parţială a acesteia de efecte juridice. C. unei hotărâri judecătoreşti poate fi: a) totală, când priveşte toate aspectele de fapt şi de drept care au format obiectul judecăţii la instanţa de fond sau de apel şi toate părţile din proces; b) parţială, când vizează doar anumite aspecte de fapt ori de drept ale cauzei sau numai unele dintre părţi; c. parţială determină, aşadar, ineficienţa unei părţi din hotărârea atacată pe calea recursului; dispoziţiile din hotărâre cu privire la care nu s-a dispus c. dobândesc autoritate de lucru judecat, Distincţia dintre c. totală şi c. parţială prezintă interes practic pentru determinarea atribuţiilor ce revin instanţei chemate să rejudece litigiul. De aceea, este recomandabil ca decizia instanţei de recurs să determine în mod expres natura c.; în lipsa unei asemenea precizări, natura c. va putea fi desprinsă prin cercetarea considerentelor cuprinse în hotărârea instanţei de recurs. C. se dispune ori de câte ori instanţa de control judiciar admite recursul pentru unul din următoarele motive: a) când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; b) când hotărârea s-a pronunţat de alţi judecători decât aceia care au participat la judecarea cauzei în fond; c) când hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea competenţei altei instanţe; d) când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; e) când, prin hotărârea pronunţată, au fost încălcate formele de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, soluţia casării se pronunţă şi în acele situaţii în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, precum şi atunci când modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. C. hotărârii judecătoreşti determină rejudecarea în fond a litigiului. în funcţie de instanţa chemată a statua asupra rejudecării, se face distincţie între: a) c. cu reţinere; b) c. cu trimitere. Desfiinţarea hotărârii atacate se poate dispune şi de către instanţa de apel, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată [v. şi casare cu reţinere; casare cu trimitere].
casare - desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti de către instanţa ierarhic superioară, ca urmare a admiterii unei căi ordinare sau extraordinare de atac. Casarea poate fi parţială (când hotărârea este desfiinţată numai în parte) sau totală (când hotărârea este desfiinţată în întregime). Instanţa de casare printr-o asemenea hotărâre poate să pronunţe achitarea sau încetarea procesului penal ori rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată sau reţinerea cauzei spre rejudecare (art. 379 C. pen.). în cazurile expres prevăzute de lege, instanţa de casare poate hotărî trimiterea cauzei spre rejudecare şi altei instanţe egale în grad cu aceea la care urma să fie trimis dosarul, ori poate dispune restituirea cauzei procurorului pentru completarea urmăririi penale (art. 380 C. proc. pen.).
CASARE, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti ca urmare a admiterii unei căi de atac. Casarea hotărârii poate fi totală, atunci când hotărârea este desfiinţată în întregul ei sau parţială, atunci când se desfiinţează doar o parte din hotărârea atacată.
Citește mai mult
constatata intr-un anumit moment, reprezinta un fapt implinit, pe care o casare nu-l poate schimba, chiar daca judecata bazata pe aceasta situatie de fapt a fost desfiintata.M-ar interesa aspecte judiciare bazate pe acest concept, daca exista literatura juridica sau jurisprudenta, precum si opinia sau experienta magistratilor in legatura cu cele semnalate.