cerere de apel, cererea prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe sau procurorul solicită instanţei de apel reformarea sau desfiinţarea hotărârii atacate. Cererea de apel trebuie să cuprindă: a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) arătarea hotărârii care se atacă; c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; d) dovezile invocate în susţinerea apelului; e) semnătura. Neindicarea hotărârii şi lipsa semnăturii atrag sancţiunea nulităţii, iar neindicarea motivelor şi dovezilor pe cea a decăderii. Lipsa acestor menţiuni poate fi împlinită până la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii în tot cursul judecăţii; dacă însă intimatul invocă lipsa de semnătură, apelantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea. Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, c.a. i se vor aplica regulile corespunzătoare referitoare la cererea de chemare în judecată. Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare. în cazul în care apelul nu se motivează, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă [v. şi cerere de chemare în judecată]
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cerere de apel
