cerere, mijloc procedural propriu, în egală măsură, procedurii contencioase şi celei necontencioase, prin care persoana interesată se adresează unui organ de jurisdicţie, formulând o pretenţie sau o revendicare, exprimând o dorinţă, o rugăminte sau o exigenţă, fundamentată pe un drept al său. în dreptul procesual civil, c. sunt pe cât de numeroase, pe atât de variate, în raport cu natura şi specificul lor. Cea mai reprezentativă dintre ele este c. de chemare în judecată, care constituie momentul iniţial al procesului civil şi, totodată, actual de învestire a instanţei de judecată cu soluţionarea litigiului; pe parcursul desfăşurării procesului civil, formularea altor c. de către participanţi (de exemplu, c. reconvenţională, c. de probaţiune, c. de amânare a judecăţii etc.) constituie o formalitate a cărei îndeplinire ţine de specificul acesteia.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cerere
