competenţă în materia actelor de stare civilă, sintagmă prin care se desemnează ansamblul atribuţiilor de stare civilă care se îndeplinesc de către serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, care funcţionează în subordinea consiliilor judeţene şi consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, de reprezentanţii diplomatici sau consulari ai României, comandanţii de nave şi aeronave, precum şi competenţa ce aparţine instanţelor judecătoreşti în această materie. Potrivit legii, instanţele judecătoreşti au competenţă în următoarele situaţii: a) în cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale, persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază; b) când declaraţia de naştere a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului de naştere se face în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate de judecătoria în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul instituţia de ocrotire a copilului; c) anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul persoanei interesate, al structurilor de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor sau al parchetului. Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al municipiului Bucureşti.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Competenţă în materia actelor de stare civilă
