competenţă internă, aptitudinea organelor judiciare ale unui stat de a soluţiona litigiile civile şi penale. C.i. vizează distribuirea atribuţiilor ce revin diferitelor instanţe care fac parte din acelaşi sistem de organe ale statului; în materie civilă ea se determină prin intermediul regulilor de competenţă de atribuţiune procesuală şi după cele de competenţă teritorială [v. şi competenţă de atribuţiune; competenţă teritorială].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Competenţă internă
