competenţă internaţională, aptitudinea jurisdicţiei aparţinând unui anumit stat de a soluţiona litigiile cu un element de extraneitate. în general, legislaţia fiecărui stat cuprinde norme de competenţă prin intermediul cărora se urmăreşte soluţionarea litigiilor cu un element de extraneitate de către instanţele proprii. C.i. în dreptul nostru vizează determinarea atribuţiilor jurisdicţiei proprii faţă de jurisdicţia altor state; ea implică, prin urmare, o delimitare, sub aspect teritorial, a sarcinilor ce revin unor jurisdicţii diferite; de aceea, c.i. se determină după regulile competenţei teritoriale. Principalele reguli ale c.i. sunt stabilite în legea specială privind raporturile de drept internaţional privat şi se referă, în esenţă, la: a) soluţionarea litigiilor civile cu un element străin de către instanţa de la domiciliul din ţară al pârâtului (actor sequitur forum re/); b) soluţionarea litigiilor civile cu un element străin de către instanţa de la reşedinţa din ţară a pârâtului; acest criteriu are un caracter subsidiar, fiind aplicabil doar în ipoteza în care pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut; c) dacă nu se cunoaşte nici reşedinţa pârâtului, acţiunea va puteâ fi promovată la instanţa de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului din ţară. Pentru determinarea c.i. sunt folosite şi alte criterii, în funcţie de natura litigiilor ce urmează a fi soluţionate (în acţiunile reale imobiliare, în litigiile succesorale, în materie de divorţ etc.). Determinarea c.i. prezintă importanţă practică datorită raportului dintre normele ce o reglementează, normele conflictuale, legea materială aplicabilă şi însăşi soluţia dată litigiului. Astfel, stabilirea competenţei unei anumite jurisdicţii conduce la aplicarea normelor conflictuale ale statului respectiv; normele conflictuale determină legea materială aplicabilă raportului juridic cu un element de extraneitate, soluţia litigiului urmând să fie influenţată, în ultimă analiză, tocmai de legea aplicabilă acelui raport juridic. Dacă nu se poate stabili conţinutul normelor materiale străine, se va aplica legea română, dar numai dacă s-a determinat competenţa jurisdicţiei noastre. în fine, stabilirea jurisdicţiei competente conduce şi la aplicarea legilor procedurale ale instanţei sesizate [sin. competenţa în dreptul internaţional privat; v. şi competenţă teritorială].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Competenţă internaţională
