Răspunderea pentru vicii în contractele comerciale
| Comentarii |
|
răspunderea pentru vicii, Răspunderea pentru viciile aparente. Răspunderea pentru viciile ascunse
Din perspectiva raporturilor specifice întreprinderilor comerciale şi a profesioniştilor comercianţi, merită a fi reţinute şi regulile care guvernează materia viciilor lucrului vândut. întrucât, legea face distincţie între viciile aparente şi viciile ascunse, tot astfel vom proceda şi noi în abordarea celor două categorii de vicii.
Răspunderea pentru viciile aparente
în legătură cu viciile aparente, actualul cod civil păstrează regula consacrată de vechiul cod, în sensul că vânzătorul răspunde doar pentru viciile ascunse iar nu şi pentru viciile aparente. Regula este reglementată de art. 1.707 alin. (4) noul Cod Civil, care dispune: „vânzătorul nu datorează garanţie contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoştea la încheierea contractului&"
în reglementarea Codului comercial, vânzătorul răspundea şi pentru viciile aparente, dar numai în situaţia în care bunurile circulau de pe o piaţă pe alta prin intermediul cărăuşului. Astfel, art. 70 C. com. dispunea: „cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind dintr-o altă piaţă este dator să denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire ori de câte ori un timp mai lung nu ar fi necesar din cauza condiţiilor excepţionale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului”. Termenul de două zile era considerat un termen de decădere, şi nu de prescripţie, care odată împlinit decădea cumpărătorul din dreptul de a solicita despăgubiri vânzătorului cauzate de viciile aparente ale bunurilor livrate.
Actualul Cod civil nu cuprinde reguli cu privire la problema răspunderii pentru viciile aparente în cazul bunurilor care se află în tranzit sau care urmează să fie transportate prin intermediul cărăuşului. Cu toate acestea, credem că principiul ar trebui păstrat în sensul că, atunci când se tranzacţionează bunuri ce se află în tranzit sau în cazul în care bunurile ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare urmează să fie transportate, să se acorde un termen rezonabil cumpărătorului pentru identificarea şi reclamarea viciilor aparente. Suportul legal al propunerii noastre îl constituie tocmai prevederile art. 1.707 alin. (4) noul Cod Civil pe care, interpretându-l prin raţionamentul per a contrario, vânzătorul datorează garanţie contra viciilor pe care cumpărătorul nu le cunoştea în momentul încheierii contractului. Regula trebuie recunoscută mai ales în cazul bunurilor viitoare care, prin ipoteză, nu există în momentul încheierii contractului.
Cumpărătorul diligent se poate îngriji să stabilească o clauză contractuală prin care să solicite un termen rezonabil de la sosirea mărfurilor pentru descoperirea şi reclamarea viciilor aparente asupra bunurilor cumpărate.
Răspunderea pentru viciile ascunse
Potrivit prevederilor art. 1.707 noul Cod Civil, vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. în accepţiunea Codului civil, este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent. Pentru atragerea răspunderii vânzătorului, este necesar ca viciul sau cauza lui să fi existat la data predării bunului.
în ceea ce priveşte denunţarea viciilor, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1.709 noul Cod Civil, potrivit cărora, cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă la cunoştinţa vânzătorului într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu împrejurările, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere rezoluţiunea contractului
Termenul de reclamare a viciilor ascunse diferă în situaţia în care cumpărătorul este profesionist.
Astfel, art. 1.709 alin. (2) noul Cod Civil dispune: „în cazul în care cumpărătorul este profesionist, iar bunul vândut este mobil corporal, termenul prevăzut la alin. (1)
este de două zile lucrătoare”. Prin urmare, în conformitate cu norma legală de mai sus, în cazul în care cumpărătorul este un profesionist, titular al unei întreprinderi comerciale, iar bunul este mobil corporal, viciile ascunse trebuie reclamate vânzătorului în termen de două zile de la descoperirea lor. Se impune a fi reţinut că pentru reclamarea viciilor în termen de două zile de la descoperire interesează doar calitatea de profesionist a cumpărătorului, ceea ce înseamnă că regula îşi găseşte aplicare indiferent de calitatea vânzătorului, adică de împrejurarea dacă vânzătorul este şi el profesionist sau neprofesionist, în accepţiunea Codului civil.
Regula de mai sus privind reclamarea viciilor ascunse în termen de două zile de la descoperirea lor era reglementată şi în Codul comercial. într-adevăr, art. 70 C. com. statua „cumpărătorul este dator să denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi două zile de la descoperirea lor. Odată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut&" Şi acest termen era considerat tot un termen de decădere, şi nu unul de prescripţie al dreptului la acţiune în răspundere pentru viciile ascunse. Soluţia îşi păstrează valabilitatea şi sub imperiul actualului Cod civil, în sensul că termenul privind reclamarea viciilor ascunse are natura juridică a unui termen de decădere, iar nu de prescripţie.
Este posibil ca viciul ascuns să survină pe parcursul unei anumite perioade de timp. De aceea, Codul civil prevede că atunci când viciul apare în mod gradual, termenele de reclamare a viciilor ascunse încep să curgă din ziua în care cumpărătorul îşi dă seama de gravitatea şi întinderea viciului. Vânzătorul care a tăinuit viciul nu poate invoca prevederile relative la decăderea din termenul de reclamare a viciilor de către cumpărător (art. 1.709 noul Cod Civil)
în ceea ce priveşte răspunderea vânzătorului pentru viciile lucrului, sunt pe deplin aplicabile şi în raporturile specifice întreprinderilor comerciale prevederile art. 1.710 noul Cod Civil Astfel, potrivit cu dispoziţiile textului menţionat, în temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz:
a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;
b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzătoare a preţului;
d) rezoluţiunea vânzării.
La cererea vânzătorului, instanţa, ţinând seama de gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, poate dispune o altă măsură prevăzută la art. 1.710 alin. (1) decât cea solicitată de cumpărător. Adică, de pildă în cazul în care cumpărătorul ar solicita rezoluţiunea vânzării, instanţa, apreciind după criteriile de mai sus (gravitatea viciilor, scopul vânzării, precum şi alte împrejurări) ar putea să dispună înlăturarea viciilor sau înlocuirea bunului vândut cu un alt bun de acelaşi fel. însă lipsit de vicii.
în sfârşit, în legătură cu întinderea răspunderii pentru vicii, aceasta diferă după cum vânzătorul cunoştea sau nu existenţa viciului la data încheierii contractului, adică de buna sau reaua-credinţă a vânzătorului. Soluţia este prevăzută de art. 1.712 noul Cod Civil Potrivit textului de lege citat, în situaţia în care la data încheierii contractului vânzătorul cunoştea viciile bunului vândut, pe lângă una dintre măsurile prevăzute la art. 1.710, vânzătorul este obligat la plata de daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul. Atunci când vânzătorul nu cunoştea viciile bunului vândut şi s-a dispus una dintre măsurile
prevăzute la art. 1.710 alin. (1) lit. c) şi d), el este obligat să restituie cumpărătorului doar preţul şi cheltuielile făcute cu prilejul vânzării, în tot sau în parte, după caz.
Potrivit prevederilor art. 1.714 noul Cod Civil, dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică şi atunci când bunul vândut nu corespunde calităţilor convenite de către părţi şi tot astfel în cazul vânzării după mostră sau model, vânzătorul garantează că bunul are calităţile mostrei sau modelului (art. 1.714-1.715 noul Cod Civil).
